Videochat = Înșelat?

 
 
 
 
 
 "Raluca, am o problemă! Sunt într-o relație cu o femeie pe care o iubesc, dar când nu e cu mine, îmi place să privesc fetele pe internet. Videochat-ul a devenit pasiunea mea. Înseamnă că o înșel? Eu văd videochatul altfel. E ca și cum aș intra pe youporn și m-aș uita la filme porno... doar că mie îmi place mai mult să plătesc să văd o fată care se dezbracă și se masturbează decât să mă uit la filme porno. Tu ce zici?"
 
 
Chiar zilele astea citeam o poveste a unei femei căsătorite care face videochat de acasă, când soțul este la muncă și copiii sunt plecați la școală. Chiar o să îi public povestea curând.
Se pare că videochatul a devenit un business extraordinar de mare în România. Pentru că da, dacă ajungi pe siteuri mari... faci căcălău de bani. Și din câte am văzut și citit, cele mai multe fete care se ocupă cu asta, sunt românce.
 
Eu mă bucur! Sper să văd cât mai multe pe videochat și cât mai puține pe stradă. Pentru că da, dacă te dezbraci în fața camerei și te masturbezi, nu îți pui viața în pericol și nu... nu trebuie să faci sex cu nimeni pentru câțiva euro. Ei aleg dacă vor să se uite la tine în timp ce faci dragoste cu tine... de la tine din casă, când soțul e la muncă și copiii sunt la școală. Treaba lor! Ceea ce m-ar speria pe mine personal, ar fi să nu cumva să afle fetița mea. Sau vecinul de la etajul 2. Sau colegii de la muncă. Sau tanti aia de la magazin. Sau profesorul de înot al fetiței mele. Sau neamurile iubitului meu. Cât despre întrebarea de mai sus pe care am primit-o în mail (ralucajensen@mail.com), e simplu:
 
Dacă primeam 1 euro pentru fiecare înterbare din asta în care cineva mă întreabă dacă aia sau aia sau aia...sau cealaltă e înșelat, astăzi aveam show-ul meu personal la tv, o revistă pentru femei și ditamai vila. Cu piscină și teren de baschet. Și un Maseratti. Negru. 
 
Sinceră să fiu, nu contează ce cred EU... hai să fim serioși, cine sunt eu să îți spun ție ce să faci sau cum să faci? Eu pot să dau sfaturi legate de depresie, slăbit, oameni toxici și cărți bune. În rest... habar n-am! Nu știu ce e ok sau nu e ok pentru prietena/soția ta. Știu limitele mele, dar fiecare om e diferit. Eu, de exemplu... dacă l-aș prinde pe prietenul meu că se uită la filme porno, nu aș simți că mă înșala, dar m-aș supăra că nu mi-a zis să ne uităm împreună. Dacă l-aș prinde că se uită la o fată pe web... m-aș întrista. Nu, nu aș considera că mă înșala, dar m-ar întrista faptul că simte nevoia să vadă pe altcineva în loc să îmi zică că vrea să mă vadă pe mine. I-aș face eu show. Gratis.
 
Pentru mine, înșelatul pornește de la contact. Nu, nu cred că înșeli dacă te gândești la altcineva. E normal ca uneori să ne treacă Johnny Depp prin cap, asta nu înseamnă că nu ne iubim partenerul sau că l-am înșela. E normal ca el să se uite la un cur pe stradă. Și eu mă uit. Asta nu înseamnă că dacă se uită la altă femeie pe stradă, nu mă iubește pe mine. 
 
După mine, înșelatul începe de la sms. Sau mesaje pe Facebook și Instagram. Când vorbește și flirtează cu alte femei și începe să își țină telefonul pe silent. Când îi scrie unei femei că o vrea. Când uită să spună că e ocupat. Apoi... trece la întâlnire. Dacă a ajuns să vorbească și să își facă timp de un date, avem o problemă. Și da, înșeli când săruți pe altcineva. Nu înșeli când pupi pe obraz. Și da, înșeli când penisul tău este în vaginul altei femei. Chiar dacă erai beat și nu ai știut ce faci. Dar nu, dacă se uită la cururi mari și rotunde, sâni fermi și mari, pe stradă... nu te înșală. Uneori îi arăt eu, dacă lui îi scapă: "Moooaaa... ai văzut ce cur are aia din stânga? Poooh!" Hai să fim serioși, ce e frumos... e frumos!
 
Dar filme porno sau videochat, nu știu. Doar că dacă s-a ajuns acolo, e clar că atracția și viața sexuală s-a cam dus dracului. Și știi... până la urmă e destul de simplu:
 
Dacă simți nevoia să te ascunzi când faci ceva pentru că știi că iubita se supără, ai deja răspunsul pe care îl căutai, nu trebuia să mă întrebi pe mine. Suntem diferiți. Ce este considerat "înșelat" trebuie să fie discutat în cuplu, să discutați voi între voi... nu cu mine. Ce eu consider înșelat, alta poate nici nu bagă de seamă.
 
Când vine vorba de videochat, deși eu nu consider că este înșelat ci doar începutul unei despărțiri, alte femei gândesc că da... dacă te uiți la altă femeie, o înșeli. Când te uiți la un film porno, nu plătești. Intri pe un site, ți-o freci... și dormi liniștit. Când ajungi pe site-urile de videochat este diferit, alt nivel de interacțiune și intimitate, mai ales dacă ajungi să plătești pentru un show privat. Ajungi să îți facă un striptease sau să se masturbeze pe banii tăi. Și banii soției. Bani pe care îi puteți da pe lenjerie intimă și jucării sexuale, nu? Parcă e mai frumos așa, pentru toată lumea.
 
Multe femei nu acceptă ca bărbatul să meargă la un club de striptease, vă dați seama ce iese dacă află că primește și un show privat în care femeia se mastrubează în fața lui? Eu, personal... văd doar artă la un club de striptease și probabil că aș merge cu soțul meu la un show. Nu aș avea nimic împotrivă ca el să meargă la club cu băieții. Atâta timp cât nu devine o obișnuință și începe să facă parte din preludiul nostru. Și mie îmi place să văd o femeie la bară. Și da, am fost foarte dezamăgită când am aflat că bara aia se învârte singură.
 
Cât despre videochat... am scris mai sus: Ar fi începutul unei despărțiri, dar nu pentru că aș considera că mă înșală... nu. Dar dacă am ajuns să ne masturbăm uitându-ne la alții, pe net... e clar că atracția dintre noi doi s-a dus dracului.
 
Să nu uităm că există cupluri care se simt bine atunci când îi privesc pe alții. Există bărbați care vor ca femeia lor să fie penetrată de altul. Există femei care se excită când o altă femeie îi face sex oral soțului. Există swingers, oameni care o fac în grup. Există orgii. Ce e ok pentru mine, nu e ok pentru alții. Ce nu e ok pentru mine, e ok pentru alții. Cel mai important lucru este să îți găsești partenerul care acceptă ce accepți. Care gândește ca tine. Limitele să nu difere... altfel se ajunge la discuții. Așa că cel mai bun sfat pe care îl pot da este: COMUNICAȚI, băbăiatule!
 
 
Ah... și fetelor: Vedeți că există și bărbați care fac videochat!
 
 
1 kommentar

Eu cu mine

 
 
 
 
De ceva vreme mă simt mai singură în compania oamenilor decât atunci când sunt singură între patru pereți. Când ies, mă uit în jur și mi se par toți niște roboți. Fără creier, fără sentimente, fără opinii, fără întrebări. Din cauza asta, de ceva timp prefer sa beau vin acasă la mine, să citesc în fața șemineului și să nu mă mai obosesc încercând să cunosc oameni. M-au obosit.

Înainte de a-l întâlni pe Iustin, primeam foarte des întrebarea: "Cum de ești singură?" Well... sinceră să fiu, nici eu nu înțelegeam asta până acum ceva timp. Credeam că m-am obișnuit așa. Credeam că ce caut eu nu o să găsesc aici, în lumea asta. Apoi râdeam și făceam glume. "Au găsit alte planete? Mă mărit!"

Am devenit foarte egoiști. Facem sex fără sentimente, suntem fuckfriends dar nu suntem împreună, stăm cu telefonul în mână și ne holbăm la pozele de pe Instagram sau check-inurile de pe Facebook și uităm să ne ținem de mână. Ne interesează doar ce simțim noi și nu ne pasă dacă rănim pe cineva. 

Oamenii din ziua de azi nu se mai caută și nici nu se mai găsesc. Nu sună pentru că nu vor să deranjeze. Scriu mesaje cu dublu înțeles pentru că vor să pară "cool" sau să se poată salva în caz că își arată prea mult sentimentele. Trimit floricele și inimioare pe Facebook, dar nu merg la o prajitură în oraș. Savarinele se mănâncă doar în pat de la o vreme...

Da, recunosc, îmi lipsea sentimentul ăla de îndrăgosteală. Îmi era dor să zâmbesc "ca muta în pulă" și să râd și eu de fața mea în oglindă, DAR îmi lipsea să fiu îndrăgostită de cineva care și el la rândul lui, să fie îndrăgostit de mine. Să râdem unul de altul și să enervăm lumea pe stradă cu cât de mult ne iubim. 

De ceva timp am realizat că nu mai sunt cine eram. Raluca de acum câțiva ani era dependentă de atenție. Cred că din copilărie se trage treaba asta. Nu am fost un copil apreciat sau iubit așa că am căutat mereu apreciere și iubire în oamenii de lângă mine. Raluca de acum câțiva ani era fricoasă. Îi era frică să doarmă singură sau să stea singură la tv. Credea că dacă nu are un partener, e invizibilă. Nu o interesa dacă era fericită sau nu, important era să nu fie singură. 

Eh, acum Raluca a înțeles diferența înte a fi singur și a fi singuratic. Raluca se simte bine singură și îi place companie ei. Raluca nu mai acceptă orice pentru că știe că viața e scurtă și bărbați sunt o grămadă. Frică nu îi mai este de nimic înafară de frica de a pierde controlul asupra fetiței ei și de a pierde controlul asupra sănătății. Raluca din ziua de azi devine claustrofobică atunci când nu poate să fie ea, așa cum e, lângă o persoană. Raluca nu mai este deprimată. Depresia te face să crezi că o relație te poate salva. Știți cuplurile alea care fac copii doar pentru a salva relația? Exact același lucru! Nu te poate salva nimeni înafară de persoană aia pe care o privești în oglindă.

Acum Raluca știe ce vrea, înainte doar credea că știe. Cea mai bună metodă pentru a înțelege ce vrei este să îți oferi timp liber, să stai o perioadă singur. Dacă sari din relație în relație, niciodată nu o știi ce vrei cu adevărat pentru că nu ai avut timp să te cunoști tu, pe tine. Raluca din ziua de azi a realizat că atunci când ești într-o relație nu trebuie să încetezi să te ocupi de tine. O relație este un proiect. Dacă nu te ocupi de tine, nu o să ai timp nici pentru alții. Degeaba îți pierzi timpul. Timpul pierdut e al dracului de greu de recuperat.

Raluca din ziua de azi nu mai are bani de dat pe bărbați. Înainte credeam că pot cumpăra atenția cuiva, acum prefer să fac altceva de bani. Nici să depind de un bărbat nu pot. Lupt pentru egalitate așa că nu pot să spun una și să fac alta... nu?

Uneori credem că dacă ne bate Făt-Frumos cu o pulă de aur și un cal (sau BMW) alb la ușă, o să ne simțim mai puțin singure. Nu e chiar așa... Eu mă simt mai singură în compania oamenilor care nu merită timpul meu, singuratatea mea nu mă mai deranjează, dar m-ar deranjează enorm să simt iar singurătatea aia în doi.

E simplu... atunci când vezi că nu visați împreună la ceva, nici nu mai trebuie să insistați. Nu contează dacă e un iubit sau o prietenă. Dacă nu te înțeleg, o să fii mereu nevoit să te explici.Chiar vrei asta?

 

Oamenii care au avut mereu o casă și un pat, habar n-au ce înseamnă să dormi singur pe o bancă în parc. Poate că poți face rost de un pat, lângă cineva, dar poate că uneri e mai fain să dormi singur sub cerul plin cu stele.

4 kommentarer

Din dragoste

 
 
 
Știți melodia aia celebră a lui Prince, cântată de Sinead O'Connor? "Nothing compares... nothing compares to yooou-hooo!" Sau Toni Braxton cu Unbreak my heart-ul ei? Cu toții am ascultat melodiile astea. Știm exact despre ce este vorba. Se întâmplă tuturor să...

  • Iubești o persoană care și ea, la rândul ei te-a iubit... odată. Poate.
  • Iubești o persoană care a dat de înțeles că există o șansă ca si ea să te iubească pe tine... dar nu a existat nimic. A fost doar în capul tău.
  • Iubești o persoană care pur și simplu nu simte și nici nu o să simtă la fel pentru tine, vreodată. Pentru că nu știe să simtă cum simți tu, pentru că nu poate sau pur și simplu pentru că NU VREA.
  • Iubești pe cineva profund și ai fost iubit/ă profund, dar atunci persoana de lângă tine s-a oprit din iubit și a început să te rănească în moduri care erau de neimaginat. Cum? Ușor! Cu vorbe, cu fapte.
  • Iubești și te iubește, dar a apărut a 3a persoană. Nu, nu copilul. O persoană care nu trebuia să apară. Și deși îți spun prietenii că tu ești mai bun/bună ca "ăla/aia", te gândesti mereu că dacă erai mai bun/bună, nu pleca, nu?

Nu contează în ce situație ai fost. Contează că doare. Al dracului de mult. Cu toții am trecut prin asta. Chiar și voi, ăia "macho" care nu simt "mucho" Care "nu iubesc" pentru că sunt oameni puternici și nu simt nimic. Eh, pe cine încercați să mințiți?
 

Cu toții am suferit din dragoste. Cu toții am citit poezii sau ascultat melodii. Cu toții am înjurat sau am plâns de nervi. Cu toții am crezut că este vina noastră că ăla/aia nu ne mai iubește.
 
Trec zilele și tu ești doar un Zombie. Mergi ca Michael Jackson în Thriller. Te gândești: "Unde am greșit? De unde n-a mai mers? Ce am făcut și nu trebuia? Sau ce NU am făcut și trebuia făcut? Perseverența te face să pari nebun. Insiști. Suni de sute de ori deși te-a rugat să nu mai deranjezi. Crezi că e doar o fază. Nu mănânci. Nu dormi. Ești o mizerie plângăcioasă. Te simți respins/ă. Simți că e ceva într-adevăr în neregulă cu tine. Stai și te întrebi ce ai putea să faci să te iubească.

În cazul în care ea/el este cu altcineva, te gândești: "Ce fac? Unde merg? Despre ce vorbesc? Dorm în
brațe?" Te gândești până și la ce pozitii folosesc în pat pentru că tu știi clar că ei îi placea să stea capră. "Oare și el o trage de păr?" Sau că lui îi plăcea să îți vorbească vulgar, doar îl cunoști. Ori de câte ori începi să te gândești la "ei" o iei razna. "Răspunde-mi în morții mă-tii odată, futu-te-n gură! Iubește-mă, sunt aici!" Înjuri prin casă în timp ce trimiți zeci de mesaje sperând că îți răspunde.


Atunci când nu este nimic sau nimeni altcineva la mijloc e mai greu de acceptat. E ciudat când persoana pe care o iubim vrea să fie lăsată în pace. Nu este altcineva în viața lui/ei, nu există nici un motiv real. Pur și simplu... nu mai vrea. "Cum adică? Alegi "nimicul" în loc să fii cu mine?"
Poate că v-ați promis reciproc că dacă lucrul acesta o să se întâmple vreodată, o să discutați problema, o să o rezolvați împreună. Doar că ideea asta este acum refuzată. Poate că odată "iubirea" ta ți-a spus că este imposibil să nu te mai iubească, că orice s-ar întampla, o să discutați, o să fiți o echipă. "Ce s-a întâmplat?", te intrebi. "Ce s-a întâmplat cu persoana care era atât de nebună dupa mine? Unde au dispărut sentimentele și încrederea? Ce coșmar! Pe ce planetă trăiesc? Unde este viața așa cum o știu?"

Poate că este vorba despre altceva: Poate că iubitului/iubitei au început să îi placă petrecerile, drogurile, alcoolul sau jocurile de noroc. Poate că este deprimat/ă sau suparăt/ă. Poate că au înșelat, au abuzat sau s-au comportat teribil și acum, în loc să își dorească să fie iertați, vor doar să plece. Departe. Actorul cu rol negativ vă tot calcă pe inima iertătoare, vine și pleacă. Voi cât mai rezistați?

În viață trecem uneori prin evenimente majore. Accident, deces în familie, pierderea unui loc de muncă. Nu contează ce, contează că ceva s-a întâmplat în viața lui/ei și primul instict este să renunțe la tot, inclusiv la tine. Poate că te oferi să îl/o ajuți. Poate chiar îl/o rogi... poate chiar implori. Unii vor să fie ajutați, unii vor să fie lăsați în pace. Dacă se enervează e clar că nu vrea ajutorul tău.

Ce faci acum? Te plimbi pe străzi și încerci să accepți. Dar a nega totul poate că e mai ușor, așa-i? Temporar, bineînțeles. Te gândești "O să stau aici și o să îl/o aștept să își revină. Să vadă lumina!" Stai, stai... pana nu mai poți și simți că trebuie să faci ceva, orice! Așa că ajungi de unde ai plecat: Trimiți din nou sms, suni... stresezi. Știi destul de bine că iar nu o să primești răspuns sau o să primești ceva scur și rece, care te face să îți dorești să te fi dus mă-ta la Karate sau Box, să îi dai o mamă de bătaie pentru fiecare "ok" sau smiley trimis ca răspuns la mesajele tale lungi, pline de tot felul de sentimente. Așa e că atunci când îți răspunde scurt simți că se pișă pe tine de la etajul 12 și tu stai cu gura căscată?

Înainte de a mai inisista, înainte de a trimite romane și a părea penibil și disperat în fața lui/ei, nu mai bine încetezi să iubești oamenii care nu te iubesc? Te rog eu mult, oprește-te! Respiră și stai jos! Știu că îți spune toată lumea, dar îți mai spun și eu: Lasă oamenii să plece și lasă toate scenariile astea să dispară din viața ta! Nu ai nevoie de cineva care nu este suficient de inteligent pentru a vedea cât de valoros este omul de lângă el/ea. Nu ai nevoie să cerșești iubire! Lasă lumea să plece! Fă ceva nou! Parcă voiai să înveți să cânți la pian? Ce aștepți? Salvează-ți demnitatea! Acceptă că ai fost respins și învață că nu poți avea mereu control asupra situațiilor din viața ta!
 


O persoană care te iubește sănătos și sincer nu o să te facă niciodată să te simți respins/ă. O persoană care ține la tine te poate iubi indiferent de situație. Un om trebuie să fie bun, să te ridice când ești jos. Să te strângă în brațe când ți-e frig. Să îți răspundă la telefon. Să zâmbească când te privește. Să își ceară scuze când greșește. Să vrea să te facă fericit/ă, pentru că asta înseamnă fericirea ei/lui.

Dacă iubești o persoană care nu te iubește, când o să î
ntâlnești persoana care chiar ar face orice pentru tine, fără să se simtă obligt/ă, o să realizezi ce frumos este când iubești... profund, complet. Există! E posibil să întâlnești pe cineva, dar pentru asta, încetează să mai bați la uși închise. Deschide geamul și privește înainte!

Viața e frumoasă când te iubești... pe tine însuți!
2 kommentarer