Am pierdut pariul

 
 
 
 
 
Lucrez într-o companie mare, mare de tot. Suntem în jur de 300 de angajați. Văd oameni care pleacă, alții care vin.
 
Pe 19 februarie 2008 am început contractul, deci mai am puțin și împlinesc 10 ani în acest loc. Au fost zile faine, și zile rele. E și normal... am ajuns să fim o familie. Ne întâlnim atât de des că simțim că asta e "casa" noastră. De la 16.00 la 04.00, de la 18.00 la 05.00. 3 zile la muncă, 2 acasă. Prima o dormi, pentru că lucrezi de noapte și ești obosit. A doua zi liberă trece atât de repede că te trezești iar la muncă. Și iar îți juri că o să termini munca de noapte anul ăsta pentru că te-ai săturat să trăiești în bula ta de aer și vrei o viață normală, un job normal... ore normale... un stil de viață care să te facă să dormi noaptea și să fii treaz ziua, ca oamenii. Și iar minți.
 
Pe Arvid l-am cunoscut în 2008. A început la câteva luni după mine. Era un tip foarte inteligent și extraordinar de amuzant. Râdea de accentul meu din sudul Suediei și eu râdeam de el, cu el. În ultii 2-3 ani venea mai rar pe la serviciu. Devenise tătic (cu o colegă de-a noastră) și îi plăcea să fie prezent acolo și nu cu noi... am înțeles asta perfect. Știu ce înseamnă să ai copil și să pleci la muncă noapte de noapte. Să lași copilul să doarmă la bunica sau la grădiniță de noapte. Sau cu soția. Să îți lași partenerul să doarmă singur.
Apoi, când vii acasă să te dezbraci foarte, foarte încet... să nu cumva să trezești pe cineva. Să te speli și să te bagi ușor, ușor în pat... să încerci să nu miști patul. Uneori se mai trezesc și te întreabă cum a fost la muncă, alteori dorm. Și tu stai treaz, privești în tavan sau stai pe Facebook. E greu să adormi imediat cum vii acasă de la muncă. Sau când răsare soarele.
 
Ieri am aflat că Arvid a murit. Am plâns și plâng. Mi-e greu să merg la serviciu pentru că știu că au pus o poză cu el, lângă o lumânare și o carte în care să scriem câte ceva.
 
Chiar dacă nu ne întâlneam în timpul liber... eram mult împreună la serviciu. Iarna, vara... primăvara, toamna. Eu am 31 de ani, Arvid avea 35. Aveam 21 când am început. Arvid avea 25. Îl cunoșteam pe acest om de aproape un deceniu. Un deceniu în care oamenii din viața mea au venit... și au plecat. Și au venit alții.
 
Ultima dată când l-am văzut era ora 04.15, acum vreo câteva zile. Mi-a arătat video cu fetița lor și mi-a zis că abia așteaptă să aibă o familie mai mare. Era bucuros. M-a îmbrățișat și mi-a dat un HighFive. Mi-a zis că e timpul să fac și eu mai mulți copii. Că asta contează. Că trebuie să plec de aici, că sunt prea inteligentă pentru a sta într-un cazino, că fetița mea are nevoie de mine... că Iustin are nevoie de mine. Și că trebuie să îi fac și Liannei niște frați și surori. Că viața e scurtă și că ne-am pierdut ani de zile cu munca asta de noapte care ne dă cearcăne și ne obosește fizic... dar mai ales psihic. Că e timpul să scriu cartea aia și să fac ce îmi place. I-am promis că o să mai fac copii și că o să scriu și cartea aia... după ce îmi dau demisia.
 
Acum ceva timp am făcut un pariu: Ăla care pleca primul din companie, câștiga 100 de koroane (10 euro)
Arvid a câștigat pariul...
 
Vă rog frumos să nu comentați nimic urât la acest articol. Este un articol pentru mine și pentru Arvid. Pentru colegi și pentru prieteni. Chiar dacă ei nu citesc. Nu am pierdut niciodată un prieten/coleg atât de apropiat și nu prea știu ce simt. Am fost șocată, încă sunt. Am fost tristă, încă sunt. Îmi pare atât de rău...
 
#RIP
 
 
 
 
 
6 kommentarer

Vine toamna și vrei bărbat?

 
 
 
 
 
 
Vine toamna și te-ai gândit să îți iei bărbat? Toate știm că cel mai bine este să îți alegi bărbat abia după sezonul de vară, când începe frigul și se face vreme de filme romantice și vin în fața șemineului. Până atunci e frumos să fii liberă, să nu te uiți la ceas, să nu te gândești de două ori pe unde mergi, cum mergi sau dacă mergi.

Totuși... dacă chiar vrei unul, o să te ajut cu câteva sfaturi:



TIMP: Chiar crezi că ai timp pentru un bărbat acum? Pe un bărbat nu îl poți lăsa singur pentru că devine rău și crede-mă, NU vrei să îl lași la o prietenă atunci când ai treabă prin oraș. Bărbatul este foarte drăgălaș și atunci când vrea să fie mângâiat face orice pentru a primi atenția de care are nevoie. Dacă ții la el și la prietenele tale, sfatul meu este să îl ții departe de ele.
Bărbatul are nevoie să fie plimbat. Dacă îl ții în casă o să înceapă să se joace FIFA sau alte jocuri pe care tu nu le înțelegi. Bineînțeles, lângă jocul pe televizor o să vrea și o bere. Asta nu e deloc bine pentru el! După câteva beri o să înceapă să facă burtă... Doar nu vrei să mergi prin oraș cu un bărbat cu burtă? Ce o să zică Ionela? Anca? Îți spun eu: O să zică că îți neglizeji bărbatul, că nu ai timp!
La Mall nici să nu te gândești că poți să îl iei: Bărbatul devine agresiv în spații aglomerate și doar nu vrei să se ia la bătaie cu alți bărbați, nu? Dacă vrei, îl poți lăsa la cârciuma din colț, unde poate să stea cuminte alături de alți bărbați, dar nu exagera: Dacă uiți de el pentru că tu stai ore întregi la Mall, riști să ai un bărbat alcoolist în câțiva ani.
La mama ta să nu îl lași NICIODATĂ! Bărbatul simte când ceva nu este în regulă și atunci când miroase pericolul în atmosferă, fuge.
Așa că, draga mea... chiar crezi că ai timp pentru un bărbat?



RASĂ: Dacă îți place să riști, poți să îți alegi orice tip de bărbat. Totuși... îți recomand să stai departe de bărbații care încă sug la sânul mamei. Acești bărbați nu se maturizează niciodată și e greu să înveți un câine bătrân unde să facă pipi. ATENȚIE: Una este să își iubească mama și alta este să vrea să o coțăie pă mă-sa!
Poți să îți alegi un bărbat vagabond, dar, draga mea... să nu te plângi! Acești bărbați umblă din câțea în câțea și nu prea stau pe acasă. Uneori vin și cu purici. Alteori cu chlamydia.
Acest tip de bărbat nu te poate ajuta la nimic. Bărbatul vagabond fură osul vecinului și nici măcar nu merge la muncă, deci o să ai o grămadă de cheltuieli cu el.
De aia, draga mea... îți recomand un bărbat de rasă! Așa e, costă puțin mai mult, dar se merită! Bărbatul de rasă nu se îmbolnavește ușor. Îl duce capul cât de cât și dacă e să fie... cel puțin folosește prezervativ. Se spală și îi place să muncească. Poate că nu are o muncă la birou, dar cel puțin merge la vânat. Sau la cules de căpșuni și ciuperci. Bărbatul de rasă trăiește mai mult și vrea să se simtă util!



IGIENĂ: Credeai că dacă îți iei un bărbat, se spală singur? Unii da, alții nu. Depinde de cât de norocoasă ești tu și cât de educat este el. Bărbatul are nevoie de duș zilnic, chiar crezi că îți permiți să plăteși apa caldă? Pe lângă apă, bărbatul mai are nevoie și de șampon de păr și gel de duș. Bine, aici poți să economisești și cumperi 2în1. Dacă îți alegi un bărbat cu barbă, o să trebuiască să îl faci să își îngrijească podoaba. O să aibă nevoie de ceară, gel, perie, ulei și multe altele. Bineînțeles, dacă vrei să te lauzi cu bărbatul tău, o să trebuiască să îi cumperi haine frumoase și parfum scump. Nu e așa că vrei să dea din coadă de bucurie atunci când prietenele tale îi admiră parfumul și hainele călcate? ATENȚIE: Nu ai voie să admiri alți bărbați! Bărbatul tău simte orice și devine gelos. Gelozia poate să îl facă agresiv. În cazul acesta, îți recomand să îl abandonezi. Lasă-l într-o cutiuță, departe de oraș. Ah, să nu uităm: Dacă bărbatul tău se epilează pe picioare și se pensează, îmi pare rău să îți spun dar ai luat o femelă. Deci... crezi că ai bani și nervi pentru igieana bărbatului tău?



HRANĂ: Bărbatul mănâncă MULT. Dacă crezi că ai timp pentru un bărbat, mai gândește-te! Bărbatul trebuie să fie hrănit ca lumea. Nu, nu cu mâncare gata pregătită și încălzită în cuptorul cu microunde. Dacă vrei să ai un bărbat sănătos, meniul lui trebuie să fie mereu diferit. Are nevoie de legume, fructe și multă carne. Ai timp să gătești? ATENȚIE: Dacă ai ales un bărbat din ăla care încă suge la sânul mamei, mâncarea ta nu o să fie NICIODATĂ la fel de bună ca a lu' mă-sa. Crezi că ai chef cu așa mofturi? Încă o dată: De asta sunt buni bărbații de rasă. Ei își gătesc singuri și de multe ori te așteaptă cu 2 feluri de mâncare. Dacă e bărbat de rasă, acesta merge la tăiat de lemne și îți pregătește o cină romantică, lângă șemineu.


TIMP LIBER: Dacă ți-ai ales bărbat, îmi pare rău să îți spun dar... timp liber nu mai prea există! Timp liber înseamnă timp petrecut cu el. Dacă ești norocoasă, îl găsești departe de părinții acestuia. Altfel... draga mea, majoritatea timpul tău liber o să îl petreci la socrii. Dacă ești o fată cu capul pe umeri, realizezi repede că bărbatul trebuie stimulat. Vă uitați împreună la documentare interesante și îl înveți rețete noi. Bineînțeles, ca orice bărbat, are nevoie de stimulare peste tot așa că draga mea, nu începi să inventezi că te doare capul sau ești obosită pentru că... își găsește IMEDIAT altă stăpână. Ți-ai luat bărbat... trebuie să ai grijă de el și în zilele în care nu ai chef.
 
Baftă!
 
 
P.S. Acest text a fost scris după ce am citit zeci de articole în care femeile sunt sfătuite cum să fie sau cum să NU fie, pentru a plăcea bărbatului. Ia-o cum și unde vrei, dar i-al ca pe un pamflet!
1 kommentar

Căsătoria: Iubire sau afacere?

 
 
 
 
Acum câțiva ani eram dependentă de oameni. Nu îmi plăcea să fiu singură. Aveam prieteni și prietene care dormeau pe la mine pe acasă. Prieteni și prietene care mâncau la mine acasă. Eram mereu într-o relație, de frică să nu fiu singură. Eram dependentă de sentimente și emoții. Sentimente și emoții pe care le cream singură, în capul meu. Apoi, după fel și fel de relații eșuate, după fel și fel de prietenii false și iubiri în care eu căutam atenție și ei căutau sex, am înțeles că e mai bine singur decât singuratic... 
Căutam mereu să găsesc prințul pe cal alb, dar aveam mereu parte de broscuțe pe cai de plastic. Nu zic că au greșit doar ei... Thuamne ferește! Și eu am greșit enorm de câteva ori. Îmi căutam mereu fericirea în alții. Și când realitatea nu era așa de frumoasă, mă agitam. Visam, la fel ca toate fetele... la o nuntă, la muzică jazz și rochie albă care să curgă pe mine. Cu bretele din dantelă și cu liliac în păr. Cu lume fericită în jur, cu un tată care să mă ducă la altar. Cu o mamă cu care să îmi aleg rochia. Cu o soră care să îmi fie domnișoară de onoare. Cu prieteni care să danseze. 
 
Apoi am realizat că nu am cum să am așa ceva. Pe cine aș invita la nuntă? Pe prietenele mele care m-au vorbit pe la spate? Pe nemaurile din România pe care nu le cunosc? Pe tata care nu m-a sunat nici măcar o dată în viața lui? Care nu m-a lăsat la școală, nu m-a luat de la antrenament. Care nu mi-a dat să mănânc și nu s-a întrebat dacă am geacă de iarnă? Pe mama care m-a dat afară din casă și m-a maltratat psihic și astăzi am ajuns să fiu o femeie nesigură din cauza ei? Pe sora mea vitregă cu care am încercat mereu să am contact deși nu avem aceeași mamă și care m-a blocat pe Facebook după ce mi-a vorbit urât de fostul și apoi l-a pus la prieteni deși îmi spusese că este un om de rahat și că trebuie să scap de el?
 
Am citit un articol suedez despre căsătorie și recunosc... titlul m-a făcut curioasă. Scria: "Căsătoria nu este obligatorie!" Hai, să mori tu? Ce descoperire fantastică... wow!
 
 
Subiectul "căsătorie" este destul de complex. Există persone căsătorite care își doresc să nu se fi căsătorit niciodată și există persone (gay sau nu) care ar face orice să poată să se căsătorească. Deci ce înseamnă căsătoria? Ne căsătorim doar pentru a fi "cetățeni corecți" construindu-ne "viața perfectă/familia perfectă", așa ne demonstrăm că iubiriea noastră este puternică, mai puternică decât a fost "cu curva aia de anul trecut" sau e vorba doar despre o afacere mare? Ne căsătorim pentru că simțim nevoia de a aparține cuiva?
Cred că asta este cea mai mare greșeală a oamenilor. Asta împreună cu comunismul. Căsătoria ne face să devenim posesivi. Căsătoria ne face să credem că avem "patent" pe cineva doar pentru că ne-a spus: "DA!", ne-a dat un inel și a semnat un contract, scriind că nu o să ne părăsească niciodată. Asta este din păcate o greșeală imensă, una din principalele motive de divorț: Posesivitatea! 
 
Noi, oamenii... suntem destul de fricoși. Credem că avem nevoie de altcineva pentru a ne simți întregi/compleți. Așteptăm mereu ca "femeia perfectă" sau "bărbatul ideal" să ne bată la ușă și să ne facă viața mai frumoasă. La început, în fiecare relație, fie ea de iubire sau nu... totul este perfect. Flori și ciocolată. Șampanie și o gramadă de vacanțe peste tot prin lume. Mergem să facem selfie în brațe, la Paris. Facem dragoste. O grămada de dragoste. Bem vin scump și mâncăm în oraș. Ne imbrăcăm mereu frumos, să nu cumva să nu mai sune "ăla". Ne ținem de mână. Apoi... din urmă, apare viața de zi cu zi și ne trezim.

Se spune că dragostea durează 3 ani. Apoi, ce? Ce facem când "chimia" dispare? Ce facem când nu mai bem șampanie și "EL" nu ne mai cumpără flori? Ce facem când sexul devine o rutină și abia așteptăm să dormim? Ce facem când de ceva vreme mâncăm doar acasă sau nu mai gătim împreună? Ce facem când nici măcar nu te mai privește când vobești și atunci când te faci blondă, deși tu ai fost mereu brunetă... el nici măcar nu observă?
O să rămânem căsătoriți pentru că este "mai sigur așa"? Pentru că ne-am obișnuit? Ce facem dacă asta nu ne face să fim fericiți? Ce facem când copiii fac 18 ani și pleacă de acasă?
Relațiile astea sunt exact ca și fumatul: daunează grav sănătații! Este groaznic să stai în casă cu cineva care te face să te simți de rahat...să te simți invizibil. Been there, done that! Nu mai bine rămânem prieteni și învățăm copiii că respectul și prietenia contează mai mult? Că nu trebuie să fim căsătoriți pentru a fi niște părinți buni? Că nu trebuie să "aparținem" cuiva pentru a ne simți fericiți.

Am spus mereu și țin să repet: "E o mare diferență între a VREA pe cineva și a AVEA NEVOIE de cineva."
Văd o gramadă de relații în care "EA" stă cu "EL" pentru că îi oferă siguranța financiară de care are nevoie. Sau "EL" stă cu "EA" pentru că gătește bine și nu îl întreabă unde pleacă, când pleacă sau de ce. 
 
Știți ce cred? Cred că cel mai sănătos lucru este să nu depinzi de nimeni și nimeni să nu depindă de tine. Să iubești pentru că te face fericită, nu pentru că îți plătește chiria. Să iubești pentru că te face să te simți specială, nu pentru că îți este frică să stai singură. Nu contează dacă ești căsătorit sau nu, dacă ai copii sau nu. Cel mai important lucru într-o relație este să te simți liber... liber și apreciat. Cel mai important lucru este să simți sprijin atunci când ai nevoie dar să și oferi asta, bineînțeles. Să nu incerci niciodată să schimbi o persoană! Nu te-ai îndrăgostit de persoana care a devenit, din cauza ta. Te-ai îndrăgostit de ea. De el. Așa cum era. Că vă dezvoltați și creșteți împreună e altceva. E normal ca oamenii să se schimbe în timp... să aprecieze lucruri care până atunci poate nu contau, sau să nu mai aprecieze lucruri care până acum câtva timp, însemnau totul.
Viața ne schimbă pe toți atunci când suntem pregătiți de schimbare. Dar când schimbarea este impusă de altcineva... jucăm doar teatru. Pentru că vrem să fim așa cum dorește partenerul. Pentru că vrem să impresionăm. Dar ne mințim singuri și cu timpul ajungem să dezamăgim. Jucăm un rol... dar NU sumtem actori.
 
Așa că mai bine respectăm oamenii și le spunem adevărul. Prefer oamenii cu mii de defecte, dar sinceri. Decât oamenii perfect de mincinoși. Respectul este mult mai important decât iubirea. Dacă iubirea durează doar 3 ani, respectul ține o viață.

Cred că este foarte important să fim mai realiști. Să înțelegem că Frumoasa nu s-ar fi uitat niciodată la Bestia aia dacă nu locuia într-un castel. Să înțelegem că "The one" nu există. Exista... pe vremuri! Când lumea avea nevoie de o familie pentru a se hrăni și pentru a supraviețui. Acum mergem cu toții la serviciu. Și acum nu mai trebuie să locuim împreună pentru a crește un copil. Oamenii încep să realizeze că uneori este mai bine să fii singur decât să fii prost acompaniat.
 
Și da... eu vreau fapte, nu cuvinte! Nu e nimic romantic în: "Mă completezi!" Completează-te singur, băbăiatule!
"Jumătatea" ta nu este neapărat soția sau soțul tău. "Jumătatea" o poți găsi într-un prieten sau poate chiar în copilul tău. Dacă stai bine să te gândești, parcă sună mai logic ca un copil să fie jumătate sau măcar o parte din tine, nu?
"Sufletul pereche" este cineva care apare în viața ta și care aude, fără ca tu să vorbești. Cineva care apare în viața ta pentru a te face un om mai bun, pentru a te împinge în față. Dacă nu ești fericită, dar stai pentru că mereu crezi că viața ta este incompletă dacă pleacă Gogu... well, te înșeli. Dacă te uiți în oglindă și nu te recunoști, ceva, undeva, e greșit! 
 

Așa că... dacă vreți să vă căsătoriți sau nu, who cares? Atâta timp cât nu o faceți pentru că societatea, religia sau familia vă împinge de la spate cred că o să aveți și șansa de a fi fericiți. Atâta timp cât o faceți pentru că vreți o amintire frumoasă și nu doar pentru că ați rămas gravidă sau pentru că "așa trebuie", vă felicit. Eu încă mai sper la o nuntă mică, privată... cu muzică jazz și rochie albă care să să curgă pe mine. Cu bretele din dantelă și cu liliac în păr. Fără familie și doar cu câțiva prieteni. Dar cu bărbatul care mă face fericită, cu fetița mea și cu prieteni care se bucură pentru mine.


" When marrying, ask yourself this question: Do you believe that you will be able to converse well with this person into your old age? Everything else in marriage is transitory." - Friedrich Nietzsche
0 kommentarer