Grasele nu au voie să facă poze.

 
 
 
 
Când am început să mă joc cu păpuși mi-a trimis unchiul meu o păpușă Barbie din Italia. Avea părul lung, blond cu suvițe aurii. Rochie roz cu sclipici, pantofi cu toc, ruj, cercei mari, buze groase... sâni frumoși și un mijloc pentru care își scosese vreo 4 coaste. Grăsime... zero. Păpușa aia Barbie a devenit imaginea mea și a multor fete. "Așa vreau să arăt când o să fiu mare!"
 
Apoi mă holbam la prințesele Disney și mă gândeam că toate fetele sunt prințese atât timp cât au părul aranjat, sunt machiate și nu mănâncă. Personajele rele din desenele animate erau mereu grase și urâte. Fetele drăguțe, finuțe și feminine erau slabe și naive.
 
Abia mai târziu am început să înțeleg cât de periculos este să ai un BMI de 15. Sau cât de grav este să ai unul de 35. Când mă gândesc la trecut, la copilărie... îmi trec prin cap toate mamele care mereu erau la dietă. Mamele prietenilor, rude, vecine... toate discutau despre kilograme în plus și kilograme în minus. Toate erau la dietă. MEREU. Produse light, zahăr lipsă, GI, MI, FRI, WER sau alte nume pe care nu le știu, dar care înseamnau vreo dietă. De la grăsimi la carbohidrați și zahăr, formula de bază rămânea: exercițiu foarte mult plus mâncare puțină te fac să devii slabă și asta înseamnă că ești o personă bună, acceptabilă. A fi slab înseamnă a fi frumos și bun. Și a fi frumoasă este așa cum știm cu toții: CEL MAI IMPORTANT LUCRU PENTRU O FEMEIE.
 
Sunt singura care vomită în gând?
 
Din cauza acestor diete și norme am ajuns să ne uităm în oglindă și să ne detestăm trupurile. Vedem totul defect, greșit... gras și urât. Am vrea să vedem ce vedem la televizor sau în reviste, dar de unde?
 
Acolo, în fața oglinzii... unde femeile au plâns și s-au urât timp de câteva secole au apărut activiștii de corp care s-au dezbărcat de rușine și s-au fotografiat exact așa cum sunt. Și uite așa, oglinda nu a mai fost doar o oglindă ci a devenit o fereastră în care întregul internet poate sta să privească peste pervaz pentru a vedea portretul corpurilor femeilor imperfecte. Credeți că a fost ușor? Sigur că nu. Dar a fost necesar.
 
Sunt puțini cei care au înțeles ce fac activiștii și s-au grăbit să arate cu degetul, să le comenteze vergeturile sau sânii lăsați. Să spună că sunt grași, urâți... bolnavi.
 
De parcă trăim într-o lume sănătoasă la cap...
 
Scopul și rezultatul acestor poze sunt o eliberare a corpurilor femeilor. Schimbarea puterii în cazul în care femeile prind curaj și refuză să fie reduse la obiecte pasive. Cei care nu înțeleg sau nu doresc să înțeleagă se confruntă adesea cu activiștii prin comentarii urâte și hărțuire sexuală. Dar activiștii se ridică, stau liniștiți și fac ceea ce și-au propus: Schimbă lumea. Chiar dacă luptă în mod constant împotriva rețelelor care încearcă să transforme dezbaterile despre dreptul la propriul corp în discuție despre sănătate (ca și cum nu ar fi o problemă de sănătate să urăști, să rănești și să vrei să omori oameni care nu sunt ca tine).
 
Activiștii stau acolo, în fața bărbaților scârbiți și în fața femeilor perfecte: grași, dezbbrăcați și cu defectele la lumină. În spațiul online, ei speră pentru un viitor în care rușinea de a arăta cine ești este o simplă amintire. Greșesc că se acceptă așa cum sunt? Greșesc că arată și altor oameni că e ok să fii altfel?
 
Eu, personal primesc o grămadă de mailuri de la voi în care îmi mulțumiți și îmi spuneți că articolele mele sau pozele în care am arătat vergeturi, grăsime și față nemachiată v-au ajutat. Cum nu vă mai răniți, cum nu mai faceți sex împotriva voinței voastre, cum ați realizat că nu sunteți vinovate/vinovați de abuzul la care ați fost expuși și cum uneori v-am făcut să înțelegeți că nu vreți să vă luați viața. Feminismul activiștilor corpului salvează vieți iar eu, când văd aceste mesaje mă bat singură pe umăr și îmi spun "Bravo, mă! Ai reușit!"
 
Și mie mi-a fost greu la început, dar atunci când am ales să mă apuc de scris am făcut-o în primul rând pentru mine. Apoi pentru fetița mea. E greu să stai acolo în față, unde nu au mai stat mulți. E greu să lași oamenii să afle defectele tale, dar e necesar.
 
Activiștii care fac fotografii, nu doar scriu, așa cum fac eu... sunt adevărați eroi. Ei/Ele schimbă lumea. Pentru că nu e așa că femeile nu trebuie să se iubească sau să se placă așa cum sunt, fără inteția de a satisface ochiul bărbatului? Dacă încep femeile să se iubească ce facem, ce mai vindem? Atunci când femeile grase stau în picioare și se lasă fotografiate pentru o revistă sau un selfie pe Facebook am greșit undeva, așa-i? Ce se întâmplă? Femeile încep să nu se mai urască când se privesc în oglindă. Pozele lor sunt strict interzise conform regulilor nescrise ale societății. 
Deci, prin a scrie articole despre a îți iubi imperfecțiunile și prin a te fotografia exact așa cum ești prinzi curaj și putere asupra corupului tău, salvezi vieți și le spui tuturor perfecților să se ducă la dracu.
 
În prezent, persoanele grase nu sunt protejate când vine vorba de discrimnare. Bărbații scriu articole despre cât de scârboase sunt femeile grase și femeile slabe scriu repede comentarii legate de nesimțirea acestora. Potrivit studiilor, s-a constatat că problema este comună și în viața profesională, nu doar online. La școală, la muncă... mereu se râde de oamenii grași și nu există nici măcar o lege care interzice oamenilor să rănească. Studiile au arătat că există un stereotip negativ puternic asociat cu oamenii grași. Ei sunt percepuți ca fiind incompetenți, leneși și nesănătoși, ceea ce face ca șefii să angajeze doar oameni slabi. 
 
Problema necesită o acțiune care asigură persoanelor aceleași drepturi indiferent de greutate. Cred că ar trebui să introducem greutatea ca un nou motiv de discriminare. În același timp, trebuie să îmbunătățim legea discriminării pentru a asigura mai multor persoane drepturi egale. Mai multe cazuri de discriminare trebuie raportate, investigate și remediate, altfel nu o să se schimbe nimic curând. Atât timp cât acceptăm, ei continuă.
 
Scrieți, faceți poze și arătați că sunteți frumoase, indiferent de ce spun alții.
 
 
 
 
 
 
 

Iubirea adevărată se simte

 
 
 

Când văd femei și bărbați care vorbesc despre faptul că "pleacă bărbatul dacă te îngrași" sau "el nu te-a luat așa, te-a luat altfel" sau "trebuie să gătești și să ai grijă de bărbatul tău pentru că de aia ești femeie" mă apucă dracii. Apoi mă calmez și îmi pare rău de ele/ei. Gândiți-vă cât de trist trebuie să fie să cauți mereu perfecțiunea. Sau să crezi că bărbatul te iubește doar atunci când arăți bine și faci lucruri pentru el. Gândiți-vă la panica acestor oameni când se întâmplă o tragedie și nu mai sunt cine erau. Sau când îmbătrânesc și nu mai pot să își ascundă burta și ridurile.

Pe fata din poză o cheamă Turia Pitt. A lucrat ca inginer și fotomodel. Acum 7 ani, când a alergat la un marathon din Australia a rămas blocată într-un loc unde a luat foc o grămadă de vegetație. 65% din corpul ei a fost ars. A pierdut 7 degete și a suferit dureri pe care noi nici măcar nu le putem imagina. Comă, pat... operații, alte operații. Cu toate acestea, prietenul ei a rămas lângă ea și anul acesta au făcut și un copilaș.

Vreți un bărbat care vă iubește doar când vă spălați pe dinți, vă machiați, vă aranjați părul, țineți diete și sunteți sănătoase sau vreți un bărbat care vă iubește și când vă treziți dimineața cu părul în toate direcțiile sau când vă îngrășați din diferite motive, când luați foc sau vă îmbolnăviți de cancer sau orice altă boală care vă face să pierdeți părul, un picior sau un sân?

Eu sper să fiți și să găsiți oameni buni, indiferent de cum arătați. Iubirea adevărată nu vă cere să arătați într-un anumit fel și nici nu vă cere să stați în bucătărie toată ziua. Iubirea adevărată se simte.

Man Baby

 
 
 
 

Aşa cum v-am mai spus: Am făcut şi eu multe greşeli la viața mea. Una din ele a fost că atunci când am rămas singură cu copilul am intrat în relații cu bărbați care nu erau capabili nici măcar să se şteargă la cur singuri. Frica de a nu rămâne singură mă facea să fiu disperată.

Am stat câteva luni bune cu un "copil" de vreo 35 de ani. La început a fost mișto, era amuzant.... mi-o făcea să râdă. Apoi, viața a bătut la ușă. Când l-am rugat să curețe cartofi s-a uitat la mine de parcă îl rugasem să meargă pe lună să îmi culeagă trandafiri. "Cum se curăță că eu nu știu?" m-a întrebat copilul cu părul cărunt. Când am întrebat-o pe mă-sa de ce copilul ei nu știe nici măcar să curețe cartofi mi-a zis: "Raluca... eu mi-am iubit copiii! Nu i-am lăsat să facă nimic!"

Mda... tanti credea așa cum cred și alte mame (mai ales mame de băieți) că dacă îți pui copilul să facă curat sau să te ajute în bucătărie înseamnă că nu îl iubești. Așa că preferă să crească fucktards din ăștia care respiră degeaba și trăiesc ca să avem noi proști la care să ne holbăm mirate.

"Copilul", nu știa să facă nimic prin casă, dar știa să facă figuri. Nu avea nici măcar un ban dar considera că banii mei sunt banii lui. Ba chiar venea cu pretenții: "În România nu trebuia să îmi număr țigările, fumam câte voiam... aici trebuie să le număr."

Da. Trebuia să le numere pentru că pachetul de Marlboro costă 7 euro aici. Un pachet pe zi înseamnă 70 de euro în 10 zile. Eu aveam copil mic și o grămadă de cheltuieli. "Să îți trimită mă-ta țigări dacă vrei să fumezi mai mult!" I-a trimis de vreo 2 ori.
Apoi, copilul a început să jignească din ce in ce mai mult. Într-o zi frumoasă cu soare (habar n-am dacă era soare dar sună mai bine așa) îmi zice: "Eh, ce ai tu? N-ai nimic. Stai într-un apartament unde plătești chirie lunar, nici măcar nu e cumpărat. Mergi cu bicicleta, nu cu mașina! Prietena mea din Germania o fi ea prostituată dar uite că e cu avocatul ăla de 72 de ani și și-a cumpărat Bmw X5!"

Avea dreptate. Eu plăteam singură chiria de 800 de euro pe lună. Pe lângă asta mai aveam și alte cheltuieli. Prietena lui din Germania vindea păsărică, eu cumpăram cuc.

S-a terminat relația și în vacanța de vară m-am întâlnit cu mă-sa în piață, în România. Mi-a zis: "Raluca, copilul meu nu avea nevoie de o femeie ca tine, el are nevoie de o femeie docilă, tandră..." I-am zis: "Tantiii... o femeie normală la cap nu are nevoie de o putoare ca fiu-tu!"

Credeți că iubirea vă face să vă treacă de foame? Mai gândiți-vă. Bărbații care nu au bani să se întrețină pe ei nu sunt bărbați. Și dacă încă mai locuiesc cu mami deși au peste 25 de ani, ar fi cazul să vă mai gândiți o dată. Dacă mami le-a spălat chiloții și le-a făcut să mănânce, el caută tot o mami care să le spele chiloții și să le dea să mănânce. CHIAR VREȚI să aveți în burtică un bebe de 35 de ani?

Bleah.

Căutați dragelor un bărbat care a rupt de mult cordonul și care o sună pe mă-sa să o întrebe de sănătate, nu de altceva. Dacă bărbatul vostru vorbește cu mami de 3 ori pe zi, dacă nu știe să spele, să gătească și să dea cu aspiratorul dar consideră că voi trebuie să știți că așa i-a spus mami... trimiteți-l la mami! Ea îl iubește așa cum e...

 
RSS 2.0