La Mulți Ani, Adelina!

 
 
 
 
Există niște oameni minunați aici pe Facebook. Printre ei se numără Adelinna Leonte. O gagică super șmecheră pe care am cunoscut-o aici și cu care vorbesc cu drag, de fiecare dată. Ea, împreună cu alte femei mișto m-au susținut atunci când am fost atacată chiar și de ăia pe care îi credeam prieteni. Pentru asta o iubesc din suflet și o să îi mulțumesc mereu.
 
 
Ea a scris așa:
 
"Astăzi este despre "Curva de pe net", nu, nu vă inflamaţi instant, nu e despre prostituţie, sex sau video cu chat, nicidecum!
 
Este vorba despre ea, o tipă cu o mansardă de calitate, o tipă ce chiar gândeşte şi vorbeşte cu cărţile pe faţă.
 
Tipa asta a ajuns "Curva de pe net" din cauza supranumitului fecalom cu ochi pe al său nume Badea şi Mircea. Povestea este de rahat "neturcesc" precum este construit ca şi limbist de popouri nenea Badea.
 
Pe scurt, totul a început de când cu revolta cetăţenilor împotriva sistemului corupt de la conducerea frumoasei noastre ţări, tipa asta şi-a exprimat părerea în modul ei unic şi caracteristic iar mai apoi aceasta din urmă a intrat în colimatoriul limbistului de popouri.
 
De aici a început "Jihadul", Limbistul nostru naţional, campion în retard de grad înalt, a început cu un val de atacuri în mod direct la persoana ei, a postat pe canalul de televiziune, canal la propriu şi la figurat, adresa respectivei cu îndemn direct la ură socială, cam cum a făcut Ilici cu minerii cândva.
Ameninţările cu viol, moarte şi torturi care mai de care mai de neînchipuit au curs gârlă la adresa tipei doar pentru că a avut curajul de a scrie pe o pancarta cuvântul magic la adresa Partidului Corupt, acel cuvânt începe cu literele MU şi se termină cu literele IE.
Probabil durerea cea mare a venit din cauza faptului că respectiva pancarta era ţinută de fetiţa tipei, şi vezi tu Sfinte Cristoşele nu aşa este creştinesc, moral şi tot amalgamul.
 
Cum stimabilul fecalom uman pupător de popouri ale infractorilor corupţi a simţit că o femeie deţine aşa ouţe tari şi mari, simţindu-se în inferioritate căci el totuşi dă nişte limbi adânci până în străfundul colonului gros pe bani grei, (el nu deţine creier şi ouţe), ca Partidul să fie văzut cu ochi buni de prostime, a recurs la linşajul mediatic şi prin intermediul robilor lui fără creier, a încercat să îi închidă gura prin aceste atacuri pline de ură, în mod gratuit.
 
Timpul a trecut, acoliţii lui au continuat cu jigniri stropite de ameninţări, şi totuşi tipa nu a ţinut cont de tot haosul provocat de mai marele fecalom uman, ea a continuat să scrie cum ştie ea mai bine despre viaţă, corupţia ce ne sufocă, despre problemele oamenilor şi aşa mai departe.
 
Având în vedere faptul că tipa deţine un limbaj aparte în exprimare, înrobiţii fără neuroni spălaţi pe creier de ideologia cretinului suprem, pe lângă injuriile aferente şi valul de ameninţări, au început să-i dea report pe Facebook tipei la postările acesteia, şi uşor uşor tipa a ajuns să fie restricţionată din acţiunile ei de pe platforma socială.
 
Vreau doar să spun că această "Curva de pe net", în curând va scoate în variantă scrisă şi tipărită exact ideile ce le-a transpus până acum doar în mediul virtual, asta ca să demonstreze faptul că o femeie are voce şi creier, ceea ce ilustrul fecalom uman nu deţine, bine, el deţine doar tonalitatea lătratului, cuvântul creier îi este necunoscut de când a început nenea să pupe adânc popourile moaştelor vii pentru bani grei.
 
În încheiere adresez o întrebare purtătorilor de cutie craniană goală:
 
Acum că "Curva de pe net" va scoate o carte cu tot ce nu vă convine vouă, veţi da foc librăriilor şi chioşcurilor de ziare ca să nu vă incomodeze?
 
Despre tipa asta, aflaţi tot la ea pe blog. Veţi afla cum ea s-a implicat şi se implică în mod constant în subiecte şi cazuri reale, cum a ajutat în fenomenul "Colectiv", cum ajută Fundaţii Internaţionale, cum se implică pentru drepturile femeilor, copiilor, cum ajută persoane ce trec prin boli necruţătoare şi lista este lungă, o descoperiţi dacă citiţi.
 
Învăţaţi să nu mai fiţi oi cu creierul spălat, învăţaţi să gândiţi!"
 
 
Să-mi trăiești o mie de ani, Adelinna! LA MULȚI ANI!
0 kommentarer

Vocea României

 
 
 
 
 
 
 
 
Primesc extraordinar de multe mesaje și mi-e imposibil să răspund momentan pentru că încă lucrez în două locuri și încă profit de timp liber pentru a sta cu familia, sau pentru a sta singură... în cadă, cu un pahar de vin.
Când scriu câte ceva pe Facebook, o fac repede... uneori mergând pe stradă, alteori de la muncă, prin pauză.
 
Din păcate, nu am mereu timp să vă mulțumesc și îmi cer scuze pentru asta! Promit că o să încerc să răspund mai des când nu o să mai lucrez la casino și la studio (din decembrie).
 
Am început un curs de psihologie și mi-am găsit o muncă la biroudin ianuarie așa că am renunțat la școala de poliție pentru că nu am trecut testul de stres și mi-au zis că trebuie să fiu mai calmă. Încă nu am ajuns acolo, dar la anul încep să fac Yoga și o să mă apuc serios de sport... sper să fiu mai calmă atunci. Cred că munca de noapte și nopțile nedormite, stresul și tot ce s-a întâmplat în ultimii 6 ani din viața mea m-au făcut să fiu mai puțin tolerantă și recunosc: Uneori îmi sare imediat!
 
Înainte eram o persoană calmă, zâmbitoare... glumeață. Acum sunt doar glumeață. Zâmbesc mai rar și calmă sunt doar când dorm. Uneori. Mereu mă stresez și mi-e frică să mai greșesc. Mereu mi-e frică că o să pierd iar și mereu mă gândesc la ce e mai rău. Când sunt fericită mă aștept să se întâmple ceva nasol pentru că așa m-a obișnuit viața în ultimii ani. 
 
Faptul că am rămas singură cu un copil m-a ucis. Faptul că m-am îngrășat, m-a făcut să fiu complexată și a durat puțin până am învățat să îmi iubesc noul corp. Faptul că toți prietenii și toată familia mi-au întors spatele, m-a făcut să nu mai am încredere în oameni și să prefer singurătatea.
Faptul că am acceptat să lucrez într-un loc în care nu mă mai simt bine de ani de zile, m-a făcut să am atacuri de panică. Faptul că dacă eu nu lucrez, nu are cine să plătească facturile... m-a obligat să stau în loc. Faptul că mi-au murit prieteni din cauza cancerului sau din cauza inimii, m-a făcut să îmi fie frică de moarte și să înțeleg cât de fragilă este viața. Mă gândesc des la faptul că trebuie să am grijă de Lianna până are 18 ani, măcar. Sau că trebuie să mai fac copii, să aibă frați în caz că se întâmplă ceva cu mine să nu fie singură, cum am fost eu. Faptul că părinții mei m-au abandonat și mereu m-au tratat de căcat, m-a făcut să fiu o mamă extraordinar de protectoare și uneori mă obosește asta. Mă obosește faptul că fetița mea e atât de mămoasă. Dar mă face și să simt că trăiesc. Ea sunt eu. Varianta bună a mea și a copilăriei mele. Ea a fost mai norocoasă. Și vreau din tot sufletul meu să fie mereu așa.
 
Faptul că am întâlnit bărbați care au profitat de bunătatea mea, m-a făcut să fiu rea cu bărbații care nu meritau. Faptul că mama râdea de mine când scriam ceva, m-a făcut să aștept 30 de ani să am curajul să scriu ce voiam să scriu. Faptul că eu sunt mereu sinceră, m-a făcut să par mincinoasă. Faptul că atât de multă lume mă urăște a fost greu de acceptat. Pentru că nu eram obișnuită. Nu auzisem niciodată ce gândesc alții despre mine și credeam că înafară de părinți, n-are nimeni nimic cu mine.
 
Eram o fată foarte cool în liceu. Toți și toate voiau să îmi fie prieteni/prietene. Apoi, odată cu munca de noapte și relația toxică... m-am închis în mine. Și am stat așa mulți ani. Până când am început să scriu jurnal. M-am vindecat singură și apoi am încercat să vă vindec și pe voi. Chiar dacă eu nu eram încă vindecată de tot când am început să scriu.
 

A fost greu. Dar e și frumos.

De fiecare dată când îmi pun sufletul într-un text, apare unul care zice că sunt proastă... sau că nu știu ce să mai fac să primesc atenție. Știu, știu... ar trebui să ignor chestiile astea și să învăț că nu am cum să fiu pe placul tuturor și că mereu o să existe cineva care o să mă critice, o să mă judece, o să mă înjure, sau o să mă amenințe.

Da, deși scriu de un an și am învățat să mă controlez și să nu mă mai las afectată de oamenii care nu contează, uneori uit și o iau de la capăt. Devin iar fetița aia singură, nesigură. Și îmi vine să renunț. Până mâine. Când prind iar energie și îmi aduc aminte că eu am început să scriu pentru mine, pentru terapia mea personală și faptul că voiam să mă vindec de trecut prin a vorbi despre tot ce nu aveam curajul să vorbesc.
Apoi pentru voi. Pentru Colectiv, pentru femeile bătute, violate, agresate. Pentru copiii care nu sunt iubiți. Pentru oamenii care încă nu au curaj și au nevoie de cineva să le spună că e totul ok. Că e ok să faci sex, să înjuri pe cine te înjură, să te îmbraci cum vrei, să vorbești despre depresie, să mergi la ginecolog, să îți faci control la sâni, să fii slabă, să fii grasă... să fii CUM VREI TU SĂ FII!

Așa că îmi pun sufletul într-un text și sper să ajut măcar o persoană să înțeleagă că nu e singur/ă. Și atunci apar ei. Ăia care râd când vorbești de viol, ăia care consideră că violul tău e mai puțin viol decât al lor. Ăia care fac glume legate de numele tău sau de faptul că ești femeie și te-a maltratat mă-ta. Ăia care consideră că e ok să îți pună cineva mâna pe cur dacă ești îmbrăcată sexy. Ăia care o înjură pe fetița ta sau se leagă de familia pe care ai luptat să o ai. Ăia care își bagă pula în munca ta de-o viață. Ăia care îți bagă fetița în discuții ca să ajungă la tine. Ăia care nu îl judecă pe bărbatul care minte că nu mai are nimic cu nevastă-sa (despre care uitase să vorbească), dar o judecă pe femeia care l-a crezut. Ăia care zic că femeia e curvă dacă face sex, dar bărbatul e șmecher. Ăia care trimit poze cu penisul și îți scriu: "E bună pentru tine, fă?" Ăia care zic că dacă ai pus botul, ai meritat. Ăia care spun că dacă ai provocat, ai cerut să fii violată. Ăia care apără hărțuirea online sau pe stradă și habar n-am cum e să fii singur. Ăia.

Și mi-e scârbă. Pentru că și eu am fost o fetiță frumoasă care merita să fie protejată și ferită de oamenii răi și viața asta de căcat. Dar nu am avut norocul ăla și a trebuit să sufăr mulți ani pentru asta. Și uite așa am devenit o femeie nesigură pe mine și pe alții. Din cauza lor. Din cauza oamenilor care nu mi-au arătat cum trebuie să fiu. A trebuit să învăț singură... și a durat puțin, dar am învățat și am început să scriu.
Îmi juram că de fiecare dată când cineva pune mâna pe mine, o să îi lovesc și o să zbier. Dar nu mă mișcam și șopteam. Acum am voce și vreau să vă spun doar atât:

Mulțumesc tuturor oamenilor care mă susțin și care îmi trimit mesaje în privat sau prin comentarii! Mulțumesc, Iustin, pentru că mă iubești și ai răbdare cu mine! Mulțumesc femeilor care au înțeles mesajul meu și luptă împreună cu mine pentru o lume mai frumoasă! Mulțumesc copiiilor care îmi scriu despre părinții lor și îmi cer sfaturi, e un început bun! Mulțumesc bărbaților care respectă femeile, indiferent că vorbesc frumos sau vulgar! Mulțumesc tuturor pentru cuvintele frumoase și pentru faptul că mă urmăriți cu drag!

 

Cât despre hateri... ce să spun? Dacă intră mereu pe pagina mea deși nu mă suportă... sunt fanii mei! Merită și ei un "mulțumesc" și un călduros "sugeți pula!"

9 kommentarer

#metoo

 
 
Ultima dată când un bărbat a profitat de bunătatea mea, a fost acum un an.

Era după o perioadă foarte gri din viața mea. Mă îndrăgostisem de un tip care nu mă iubea, îmi mergea prost la locul de muncă, mă îngrășasem foarte mult și rupsesem contactul cu mama care de două ori pe săptămână îmi făcea reclamație la Protecția Copilului.

Mi-a fost greu și mă simțeam extraordinar de singură. Stresul mă măcina. Dormeam 2 ore pe noapte și plângeam 5. La muncă mințeam că am ochii roșii de la răceală. Consumam câte 4 energizante și încă vreo 4 cafele pe zi. Ajunsesem să fumez aproape 2 pachete de țigări.

Am simțit că depresia pe care o depășisem acum câțiva ani, era în pragul ușii și mă aștepta zâmbind.

Am început să scriu pe un site din România și au început mesajele urâte. Nu eram obișnuită cu mesaje de la necunoscuți și nu eram obișnuită cu critica online așa că am făcut ce făceam de obicei: m-am prefăcut că sunt fericită și puternică. M-am prefăcut că nu îmi pasă. De mică a trebuit să mă prefac... oare de ce nu m-am făcut actriță?

Așa a apărut el...un blogger pe care nu îl suportam pentru că ajunsesem să citesc un articol de-al lui și mi se părea un om de căcat. Cu timpul, așa a fost. Dar...

La început îmi scria foarte mult. Mă lăuda. Îmi zicea că este prieten cu tipa la care scriu și că nu înțelege de ce nu îmi fac un blog personal pentru că am talent. În același timp îmi vorbea foarte urât despre o altă fată care scria la același site. Ca orice femeie cu creier, știi că atunci când un bărbat vorbește urât și des despre o femeie, e clar că ori a vrut să o fută și nu a putut, ori au avut ceva și vrea să nu afli.

Am comunicat ca prietenii câteva săptămâni, după care au început flirturile. Habar n-am de ce pentru că tipul este bătrân, chelios și foarte, foarte urât. Inside and out.

Cred că faptul că eram foarte deprimată atunci și mă săturasem să aleg bărbați care arată bine, dar nu au nimic de oferit, m-a făcut să mi se pară interesant... nu știu. M-a atras faptul că mi se părea un tip singur... îmi povestea despre cât de singur se simte și cât este de complexat de cum arată, el fiind foarte gras cu câțiva ani în urmă. Cred că mi-a părut rău de el și am simțit că avem ceva în comun. Că amandoi scriem și ne ascundem în spatele unui laptop.

 

Am aflat că e însurat. Vorbisem săptămâni întregi și eu nu știam. "Cum adică ești însurat?" Credea că știu... cică. Obișnuiam să glumesc "vezi, spune-i lu' nevastă-ta că nu e ok să te lase să stai atât pe net" Îmi zicea că soția știe, dar este complicat între ei. Credeam că glumește. Am crezut asta zile la rând. Până într-o seară, când am decis să ne vedem. În România nu voiam să vin așa că am decis că vine la mine. Nu mai fusese în țările nordice și își dorea să vadă cum e. "Vezi ce îi inventezi lu' nevastă-ta acum!" glumeam eu. "Ah, știu eu ce să îi zic, nu îți face griji! Oricum e nasol, dar o să îți povestesc când ne vedem..." Abia atunci mi-am dat seama că vorbește serios. L-am întrebat dacă există copii la mijloc. Mi-a zic că nu. Că ei sunt împreună de mai mult de 20 de ani și că ea are o fată, dar nu e făcută cu el... e din prima ei căsnicie și deși a crescut-o el, nu... nu e a lui. Și oricum este majoră și pe treaba ei și între el și soție nu merge deloc bine și a mai renunțat la relație, dar s-a întors. 

Ok... nu m-a interesat mai mult și restul a rămas să îmi povestească live. 

 

Cu vreo două zile înainte ca el să ajungă, îmi scrie tipa despre care vorbea și pe care o jignea. O tipă ciudată... nu era o tipă rea, dar era ciudată. Foarte drăguță, dar ciudată. De ceva vreme îmi făcea declarații de dragoste. Ea, nu el. Îmi spunea că visează la o noapte cu mine și că s-a îndragostit, dar a acceptat că eu nu sunt bisexuală și oricum vorbește cu vreo doi pe net și vrea să îi întâlnească.

"Cum îi cheamă?" Nu sunt o persoană foarte curioasă, dar simțeam că pute ceva. Mi-a zis un nume și i-am răspuns: "E foarte fals. Se dădea drept prietenul meu cât era deprimat și stăteam cu el la telefon cât plângea și spunea că vrea să moară și apoi mă vorbea pe la spate. Ai grijă! Și al doilea?"

 

Al doilea era el. Tipul cu care vorbeam eu. M-am gândit atunci că nu se poate, dar totuși... it makes sense! El îmi trimitea mesaje în fiecare dimineață înainte de muncă și în fiecare seară, înainte de somn. Video în care se filma în drum spre muncă și îmi spunea că ii se pare ciudat că mă iubește... că el e om matur și nu a simțit bla bla bla bla și ea îmi spunea că îi este dor de el... că nu au mai vorbit de mult.

 

Eram într-o telenovelă.

 

Așa că i-am scris și mi-a povestit. Vorbise cu el vreo 4 luni. În timpul ăsta se masturbau cu cameră, pe Facebook și își promiteau iubire eternă. Ea cu mâna în chiloți, el cu mâna pe cârnat. Era "romantic" cică. Își dădea drumul în palmă și apoi se ștergea cu hârtie, acolo, lângă laptop. Soția...well, de ea nu știa nimic.

Eu, șocată fiind... am început să cred că ea minte. Nah, cum să mintă el? El care nu mi-a trimis în viața lui o poză cu pula pentru că râdeam împreună de cât de penibili sunt ăia care trimit așa ceva? Sau ah... râdea doar pentru că râdeam eu? I-am spus adevărul ei și i-am trimis convorbirea lui. ZBANG... block peste tot. Ne-a blocat pe amandouă în secunda a doua. Așa că i-am scris pe Whatsapp: "Bine mă, să fii chiar atât de căcat? Să fii un labagiu trist și să râzi de fata ca apoi să aflu că stăteai onlinecu ea zi de zi și îți făceai laba pe scaun, lângă laptop?"

 

A doua zi mi-a explicat că îi era rușine. Fine, e de înțeles! Mi-a explicat că a vorbit cu ea când locuia în Belgia, sau Irlanda... sau? Nu contează. Mi-a scris că atunci se despărțise de soție și plecase. Că s-a simțit singur și avea nevoie de atenție din partea unei femei. Că prefera să își facă o labă decât să meargă la curve. Fine, e de înțeles și asta!

 

Am ales să îl întâlnesc oricum. De ce? Habar n-am! Probabil pentru că eram singură și disperată? Poate că eram curioasă? Cred că erau toate la un loc. Eram sătulă să fiu dezamăgită de oameni și am zis că toți greșesc, că suntem oameni și asta nu înseamnă că am dreptul să judec. Și eu am trimis poze dezbărcată unui bărbat. Și eu am avut fuckfriend. Și eu m-am trezit a doua zi, mahmură și cu unul în pat. Asta e! Dacă nu e nimic între noi, măcar putem să fim prieteni. Am fost proastă. Da, de câteva ori în viață am fost până și eu idioată!

 

A venit în aeroport cu mâna pe cur. Adică nici măcar o floare pentru cazarea gratuită timp de 2 zile. Nimic. Deja acolo am simțit că o să fie un weekend de căcat. Apoi m-a tras de mână. Mă gândeam la sperma de pe mâini și m-am simțit prost că iar judec. A sunat telefonul și mi-a zis: "Ah... știi, o să sune de multe ori!" Mă uitam la el șocată de cât tupeu avea. Săraca femeie, oare e obișnuită cu vacanțele lui?

Am luat autobuzul și am ajuns la mine. Am deschis ușa, și-a pus geaca pe cuier și s-a descălțat. Eu aveam geaca și pantofii pe mine când m-am uitat în dreapta și l-am văzut dezbrăcat la chiloți. Chiloți din ăia de care port eu când am ciclu. Din ăia de femei.

Am început să râd. Așa fac eu când mă panichez.

Și-a dat chiloții jos și m-a tras de mână. "Hai să te fut!"

M-am speriat și deși am continuat să spun că nu vreau... râdeam. Așa cum fac eu când mă panichez.

 

A doua zi am lălăit-o ca prietenii și abia așteptam să plece acasă, la nevastă-sa și laba online.

 

Cred că a fost cel mai groaznic weekend din viața mea. Îi auzeam beșinile din living, mâncă ca un porc și înghițea un hambuger din 2 guri. Nu se shimba de haine și stătea lipit de laptop. A fost groaznic!

 

A fost... viol la mine în casă, cu mine de mână.

 

Da, sunt oameni care te fac să te blochezi. Sunt sigură că toate femeile au fost atacate verbal, sau fizic de către un bărbat și acum scriu #metoo, dar vreau să vă aduc aminte că puteți să opriți orice căcat de om cu o palmă, o înjurătură sau să sunați la 112. Și cel mai important este să țineți minte că dacă ceva se întâmplă, NU ESTE VINA VOASTRĂ. Suntem oameni și greșim. Eu regret enorm că l-am lăsat pe jegosul ăla să intre la mine în casă, dar asta e!

 

După ce am povestit fetei care se masturba cu el pe net, a vrut să facem un articol despre asta. Să afle soția și cititorii lui. Am spus nu. De ce? Pentru că a fost greșeala mea și mi-o asum. Pentru că orice om de căcat, este de căcat dacă îi permiți să fie de căcat. Eu i-am permis.

Și nici reclamă nu am vrut să îi fac și nici nu o să îi fac. Pentru că nu e așa că femeia devine curvă și el e macho că "le-a prostit pe alea"? De asta am salvat tot și am mereu arma la mine. Mesaje, video, tot...

 

Dacă aș fi avut creierul de acum, îl dădeam afară în șuturi și chemam poliția. Dar acum sunt sănătoasă, am o familie care mă iubește, mi-am dat demisia de la jobul care mă dărâma psihic și nu mai sunt singură. Acum am cititori care mă admiră, nu doar mesaje urâte. Acum am învățat să vorbesc deschis despre orice problemă și să nu îmi mai fie rușine cu mine.

 

Atunci eram singură, tristă și foarte, foarte obosită. Atunci mă interesa impresia altora despre mine. Acum, nu.

 

Simți că ești jos? Mulți se îneacă în droguri, sex sau relații toxice! Aveți grijă! Uneori e mai bine să contactezi un psiholog decât să te prefaci că ești bine și să riști să îți faci și mai mult rău...

 

#metoo

 

2 kommentarer