Familia noastră

 

Când stai pe covor și afară plouă, când copilul plânge în pătuț și tu plângi în bucătărie... când prietenii nu te mai sună pentru că tu nu mai ieși în club de când ai copil mic, când părinții îți spun "Ai făcut copil, descurcă-te!", când te uiți în oglindă și ai cearcăne și câteva kg în plus... când toată viața ta ți se pare un chin și ai vrea să pleci departe apare Făt-Frumos care nu este neapărat frumos, dar este cineva. Nu observi defectele lui pentru că vezi doar defectele tale așa că le accepți... Te gândești că cel puțin te sună, te laudă, te bagă în seamă. Oamenii din trecut te-au făcut să crezi că nu valorezi mai mult și că trebuie să te mulțumești cu orice, așa că te mulțumești.

Te gândești la ce spun prietenii, ce spun vecinii, ce spune familia. Te gândești că acum vreo 2 ani erai fericită și credeai că ai totul la picioare. De unde să știi că nu ai control asupra oamenilor din jurul tău? De unde să știi cum este cu un copil și cu responsabilități? De unde să știi că pleacă, că te lasă să te descurci... că rămâi singură?

Zâmbești pentru că nu vrei să vadă lumea că te-a distrus, dar te închizi în casă și mai plângi puțin. Apoi apare Făt-Frumos care nu este neapărat frumos, dar este cineva.

Când am fost într-o relație destructivă pentru mine, el și fetița noastră mă judecau toți: Prieteni, părinți, colegi. "Cum dracului accepți să stai într-o relație toxică?" Când am renunțat m-au judecat toți: Prieteni, părinți, colegi. "Cum dracului să faci copil cu unul care nu te iubește?" Totuși, nimeni nu a fost acolo. Am avut o relație fumoasă de 2 ani, nu am fost căsătoriți, dar am locuit împreună. Am avut planuri și am visat. Am făcut un copil din dragoste și am visat la o familie unită. Doar că, vedeți voi... când apare copilul se schimbă multe. Nu toți suntem făcuți să fim părinți. Și nu toți înțelegem prin ce trece femeia în alea 9 luni și încă un an după ce se naște copilul și ea alăptează și nu doarme. Femeia înainte de copil și femeia după ce apare copilul sunt 2 femei total diferite. Chiar dacă au o singură inimă.

Ne-am despărțit pentru că nu mai exista iubire și existau doar jigniri și certuri. Ne-am despărțit pentru că nimeni nu trebuie să trăiască așa. Nici eu, nici el... dar nici copilul. Nu am încercat niciodată să caut un nou tată pentru copilul meu. Lianna are un tată care este prezent atât cât dorește. Nu mă interesează dacă este mult sau puțin, pe mine mă interesează doar ca fetița noastră să nu simtă vreodată că dacă noi nu ne-am mai iubit am încetat să o iubim și pe ea.

Tata s-a despărțit de mama când aveam 1 an. Mi-am spus mereu că nu o să ajung ca ei. Nu o să ajung să vorbesc urât de tatăl fetiței și nu o să dau vina pe ea pentru viața mea de rahat. Nu o să îi interzic să îl vadă și nu o să fac niciodată ca ura mea față de ce s-a întâmplat să afecteze viața ei. Eu am decis să se nască, eu trebuie să îi garantez o viață frumoasă.

Când am acceptat alți bărbați în viața mea am vrut să știe sigur cu ce vin la pachet. Raluca nu mai înseamnă doar Raluca. Raluca înseamnă Raluca și Lianna. A fost foarte important pentru mine să îi fac să înțeleagă asta.

Când văd comentarii gen "Ce? Vrei să îți iei bărbat nou să îți crească copilul?" mă întreb dacă aveți un defect la cap sau pur și simplu nu folosiți creierul...

Eu m-am descurcat mereu singură. Am lucrat mereu și banii nu au fost o problemă. Știu că mă pot descurca oriunde, oricând. Nu mi-am căutat niciodată un partener de care să depind pentru că nu vreau o relație bazată pe "am nevoie de tine". Vreau să fiu cu cineva pentru că așa vreau, nu pentru că așa trebuie. Vreau să iubesc, nu să am nevoie.

De la o vârstă însă începi să te întrebi dacă se merită. Nu mai cauți iubiri trecătoare pentru că îți pierzi timpul degeaba. Nu cauți bărbați doar pentru prezență. Cauți pe cineva care te face să vrei mai multe de la viață. Și în același timp, cauți pe cineva care știi că se poate descurca oriunde, oricând. Te gândești că ai un copil și vrei să o vadă pe mami fericită alături de un bărbat care nu o obosește fizic și psihic. Te gândești că ce vede în casă o să caute și ea. Te gândești că are un tată, dar bărbatul lângă care alegi să trăiești o vede mai des. Că locuiesc în aceeași casă și este modelul de bărbat care o să îi afecteze deciziile pe viitor. Te gândești că nu mai ești disperată și ai învățat din greșeli. Te gândești că acum ai un plan și că dacă mori mâine, copilul nu rămâne în stradă. Te gândești că vrei un partener care a înțeles că acum ești Raluca + Lianna și că te iubește pe tine, dar și copilul ăla care s-a format la tine în burtă.

Iustin este cel mai bun prieten al meu. Nu mă aștept să îmi crească copilul, dar copilul crește alături de el iar el consideră că, copilul meu este copilul lui. Gătim împreună, facem curat împreună, mergem la cumpărături împreună, mergem cu fata la antrenamente împreună, îi cumpărăm tot ce are nevoie împreună, o ștergem la fund împreună, o spălăm împreună, îi dăm să mănânce împreună, o pieptenăm împreună, o luăm în brațe împreună și seara o punem la somn tot împreună. Nu am vrut niciodată să existe o diferență între mine și Iustin pentru că am vrut ca Lianna să știe că dacă eu sunt ocupată, obosită sau nu pot fi acolo unde vrea ea, o să fie Iustin.

Copiii simt și copiii înțeleg. Lianna a început să îi zică "tati" când a văzut că Iustin o iubește pe mami, dar și pe ea. Nimeni nu a învățat-o cum să vorbească cu noi sau cum să îi spună lui. Nu am vrut și nici nu vreau să îmi oblig copilul să facă lucruri care o pot face să simtă discomfort. A fost totul natural... așa cum trebuie să fie. Tati o duce la școală, mami o ia de la școală. Tati gătește, mami spală. Sau mami gătește și tati spală. Sau le facem pe toate împreună, toți 3. Pentru că suntem o familie iar familia trebuie să fie unită, să se respecte și să se iubească.

Dragi femei, dar și bărbați... Nu mai citiți textele mele dacă vă uitați doar pe poze. Nu judecați oamenii pentru greșelile lor din trecut. Sunt oameni care stau o viață întreagă alături de alți oameni care îi distrug. Eu nu am vrut asta. O viață am și vreau să trăiesc frumos. Nu vreau să am prieteni falși, neamuri care nu dau un telefon, iubiți care vor doar sex sau spaghete. Vreau și merit mai mult. Atât eu cât și Lianna. Iar Iustin este tot ceea ce mi-am dorit pentru mine și pentru fetița noastră. Făt-Frumoși sunt peste tot. Dar un om frumos atât pe dinafară cât și pe dinăuntru găsești rar.

În curând o să avem și un băiețel. Gândiți-vă cât de norocos este să se nască într-o familie unde tati, mami și sora mai mare se iubesc, se respectă și abia așteaptă să îl strângă în brațe? Unde nimeni nu obosește pe nimeni și unde nimeni nu este sclavul nimănui. S-a meritat? Desigur. Am tot ce am înțeles cu anii că îmi doresc.

Raluca

 

 

Era internetului și a izolării

 

 

Știrile vibrează în telefon și ne lumineză televizorul. Devin din ce în ce mai picante și limbajul jurnaliștilor este din ce în ce mai greu de înțeles pentru oamenii de rând din România. Dacă nu înțeleg tot, sigur e ceva important! Cu cât reușesc să facă oamenii mai atenți, cu atât mai mult reușesc să îi sperie. Reușesc să ne țină bătrânii lipiți de televizor și tinerii focusați în telefon. Lumea asta digitala ne-a conectat atât de mult că nici măcar nu mai avem nevoie să ieșim afară din casă. Împreună devenim din ce în ce mai singuri și mai îngrijorați. Și tot împreună știm din ce în ce mai multe. Deși habar n-avem.

Se spune că trebuie să luăm în serios îngrijorările oamenilor. Nu spun că nu sunt de acord. Cred doar că ar fi mai sănătos să nu mai speriem oamenii degeaba. Este adevărat că există o preocupare larg răspândită în România și peste tot în lume, dar este, de asemenea, adevărat că preocupările sunt afectate de ce povestesc politicienii și de ce ne spune presa. Poveștile politicienilor nu sunt mereu adevărate iar presa este de multe ori finanțată de oameni care vor să rămâneți neinformați sau pe românește: proști.

Ar trebui să ne gândim mai bine la cine beneficiază de reclama pe care noi le-o facem pe Facebook sau la știrile care îi fac pe oameni să piardă încrederea într-un popor mai bun. Nu câștigăm nimic când aruncăm știri din 5 în 5 minute și vorbim doar despre lucruri negative, uneori inventate. Nici când permitem politicienilor să meargă la posturi tv plătite din banii lor pentru a vorbi despre orice îi apără pe ei și îi sperie pe oamenii de rând.

Atât jurnaliștii și instituțiile, cât și persoanele particulare au o responsabilitate. De exemplu, atunci când politicienii "iau în serios preocupările populației" pentru a calma alegătorii și pentru a câștiga voturi riscăm ca România să nu mai fie o țară unită ci doar un concurs național.

Cred că românii din România au nevoie să mai iasă afară din casă cu bicicleta, nu cu mașina. Să lase terasele și cluburile și să privească în jur. Să asculte cum își vorbesc oamenii între ei pe stradă, să meargă în parcurile cu copii să vadă viitorul, să viziteze păduri, școli, spitale și să își facă singuri o impresie despre unde au fost și unde vor să ajungă.

Îngrijorarea care apare într-o eră a internetului și a izolării ar trebui să îi afecteze și pe oamenii politici, nu doar pe oamenii de rând. O țară bogată este o țară unde educația și sănătatea sunt pe primul loc, nu pe ultimul.

RSS 2.0