#povesteamea

 
 
 
 
 
 
 
 
Vreau să rămân anonimă din diferite motive, dar mă gândesc de câteva zile cum să formulez acest mesaj și până la urmă am să îți scriu povestea așa cum este ea,  în ochii și în sufletul meu.
 
Provin dintr-o familie medie ca echilibru. Mama a fost o femeie mișto, dar s-a stins din viață la doar 35 de ani, iar tata, un bărbat autoritar care mi-a făcut educație cu cureaua. Am 2 frați și o soră mai mică decat mine cu 2 ani. Fiind cea mai mică, a fost toată viața protejată de familie. Nu știe ce înseamnă să iei o palmă. Sau să nu te simți iubit.
 
Din cauza copilariei și mai ales a adolescenței petrecute doar alături de tata, am crescut cu multe frustrari și o mare neîncredere în mine și în forțele mele proprii. La 18 ani am plecat de acasă cu câteva haine aruncate la nimereală într-un rucsac. Nu m-am mai întors să mai locuiesc cu familia mea de atunci. Astăzi am 39 de ani. Nu m-am căsătorit și nu am făcut copii. Mi-a fost mereu teamă de eșec și de cum nu voi fi niciodată la înalțimea așteptărilor.
 
Sora mea a făcut în schimb 3 copii și este la a doua căsnicie. Doi băieței din prima căsătorie, care acum au 8 și 6 ani, și o fetiță din a doua căsnicie. Nu are nici un anișor, este sănătoasă și frumoasă. Tăticul ei este un bărbat plin de compasiune și înțelegere, mai ales față de copii.
 
Deși a fost căsătorită, sora mea a continuat și continuă să locuiască în casă cu tata și din păcate, aceeași "educație" au primit-o și o primesc și nepoțeii mei. Nu din partea tatăl meu, ci din partea ei: "Nu plânge, ești bărbat, nu pămpălău. Schimbă-te ACUM! Mănâncă ACUM! TACI! Nu ai voie să vorbești, nu ai voie să te plângi, nu ai voie să sari în pat, nu ai voie să spargi nimic că te plesnesc peste ochi, nu ai voie să plângi că te bat!" și multe, multe altele. Niciuna rămânând doar la stadiul de amenințare, ci transformându-se în fapte.
 
Anul trecut, un băiețel a început clasa a 2a și altul a început clasa zero. A intrat într-o nouă etapă a vieții lui și atunci a început calvarul pentru că eu așa îl consider...un calvar.
 
Sora mea crede în militărie, în lucruri făcute perfect de la 5-6 ani, ținând să precizeze copiilor că nu vrea să crească niște retardați. Copiii au zilnic activități pentru că zilnic trebuiesc puse poze pe Facebook despre cât de frumoasă este viața de familie. Copiii zâmbesc timid în toate pozele și sora mea primește like-uri și inimioare. Nimeni nu știe că toate ședințele de lipit și pictat sunt sub amenințarea cu bătaia dacă cumva greșeșc o liniuță sau râd în timp ce se "joacă". Nimeni nu știe că le este interzis ca ei să pună mâna pe sora lor dacă nu s-au spălat pe mâini, sau dacă nu s-au schimbat de blugii cu care au stat jumătate de oră afară, la joacă. Băieții sunt bătuți dacă prezintă vreun fel de "antipatie" către sora mai mică, sau dacă sunt geloși. Eram la ei când l-a luat pe al mic la bătaie pentru că a spus nervos "Doar pe ea o ții în brațe, pe noi nu ne mai iubești!" Am oprit-o atunci și a început scandalul. 
 
Săptămâna trecută am fost cu băieții la cinematograf și apoi i-am dus în parc. Au fost cuminți și s-au bucurat de film. Apoi s-au jucat si au alergat; activități pe care eu le consider normale.
 
 
În drum spre casă i-am arătat băieților ce pusese mama lor pe Facebook: O poză cu surioara care ține o jucărie în mână și râde. Am ajuns la soră-mea cu copiii fericiți, dar obosiți și cu un dor mare de mama lor. Imediat a început: "Plecați de aici... schimbați-vă, spălați-vă pe mâini și veniți la masă!"
 
S-au dezbrăcat doar de bluză și au mai încercat să primească atenție o dată. Au fost goniți pentru că nu erau încă pregătiți în hainele de casă. M-am dus după ei în dormitor și am luat pantalonii de trening să îl ajut pe al mic să se îmbrace. Da, știu că "trebuie" să se îmbrace singur, dar copilul era atât de trist...
 
Le-am spus că e mai bine să se schimbe ca sa poată sta langa sora lor fără să fie certați. Al mic a oftat și s-a aruncat pe pat, încercând să scoată izmenele doar dând din picioare... lucru pe care și eu îl mai fac uneori ca adult, când pur și simplu nu am chef, sau mi-e lene.
 
A intrat sora mea în cameră și l-a tras de picioare si de mâini până a început copilul să plângă. I-a spus că este retardat, că se shimcă ca handicapații, că nu este bun de nimic. Că este prost și multe, multe altele.
 
Mi-a smuls pantalonii din mână și mi-a zis că nu am voie să îl ajut. Atunci nu am mai rezistat și i-am zis că întrece măsura. De fiecare dată când i-am spus că întrece măsura a ieșit scandal deci clar, știam ce urmează... Nu intru în detalii pentru că ceea ce mi-a spus sora mea a durut ca dracu și prefer să uit, dar am să punctez asupra unui singur aspect: acela că eu "nu am dreptul să spun nimic pentru că nu am copii".
 
Am luat decizia, după ce m-a dat afară din casă, de a o bloca peste tot pentru că... doare. Doare să ai o sora care se folosește de ce știe că te rănește mai tare, dar doare și mai rău să văd poze cu copiii care sunt din ce în ce mai triști în pozele de pe Facebook, cu care mami trebuie să se mândrească. Și fraza asta cu "nu ai dreptul să îmi spui nimic pentru că nu ai copii" este ceea ce mulți părinți folosesc în astfel de situații. Sau aia cu "îmi educ copilul cum vreau eu" , chiar dacă metoda este abuzivă și dăunatoare copiilor.
 
Ti-am scris deoarece tu ai o voce mai puternică decât a mea în acest domeniu și scrii despre această metodă de educare a copilului total greșită. Eu am mai încercat să scriu despre asta, sau să postez alte articole care dau de înțeles că abuzul NU este sănătos, dar mi-a sărit toată familia în cap deoarece au simțit că bat spre sora mea... și că "fac familia de râs". Actualul ei soț nu mai spune nimic deoarece deja l-a amenințat de câteva ori că poate divorța și de el și o să facă în așa fel încât să nu își mai vadă copiii. Nu sunt singura care observă abuzul ei, dar momentan sunt singura care a avut și are curajul să îi spună "STOP". Nu mai pot face nimic pentru copii pentru că nu mai am acces la ei. Dar totuși... aș vrea să fac ceva și nu știu ce. Mă simt complice dacă o las așa. Am nevoie de un sfat, te rog... ce pot face?
 
Îți mulțumesc că ai avut răbdare să citești toată povestea și sper să se înțeleagă ce am vrut să scriu. Sunt plânsă și haotică în exprimare.
 
 
 
 
..........
 
 
Vrei să scrii povestea ta? Trimite un mail cu #povesteamea la ralucajensen@mail.com
0 kommentarer

Educația sexuală.

 
 

Ultima vacanță în România m-a șocat. Urcam la bunica când am auzit două fetițe de maxim 11-12 ani, certându-se pe un baiețel. Din câte am auzit, una din fetițe era geloasă pe fetița care a mers "all the way" în timp ce ea i-a oferit doar sex oral puștiului. Era dezamăgită, frustrată. Știu că m-am gândit atunci: "Oh Lord... noi la vârsta aia ne certam pe biciclete."

A doua zi am mers să fac niște cumpărături la supermarketul din cartier. În fața mea, la rând era un copil de maxim 7 ani. Venise să cumpere lapte, două napolitane și țigări (pentru părinți, sper) Îmi venea să explodez de nervi. Cum să lași un copil să îți cumpere alcoo, sau țigări? Și cum să lași un copil atât de mic să meargă singur să îți cumpere ce ai nevoie? De unde atâta încredere într-un copil care abia a învățat să scrie? De unde atâta încredere în adulți necunoscuți?

 

 

Primesc foarte des mailuri de la părinți revoltați sau de la tot felul de preoți care îmi scriu că o să ard în iad, că sunt posedată, sau că sunt o "nesimțită" pentru că scriu despre masturbare și sex oral și mă pot citi copiii. În primul rând, madame... dacă copilul tău are Facebook e problema ta, nu a mea! În al doilea rând, de ce atâtea înjuraturi și jigniri pentru că vorbesc despre un subiect cât se poate de normal, la mine pe Facebook? Suntem în 2018, dragilor, nu mai fiți atât de limitați intelectual, atât de necivilizați și atât de închiși în bula voastră de aer în care sexul se face doar în zi fără sărbătoare. Într-o țară în care copiii sunt învățați de mici să râdă de alți copii, să le fie frică de un domn cu barbă și să înjure de morți, cred că este timpul să ne educăm copiii să nu fie idioți. 

 

În primul rând, a evita discuțiile legate de sex nu fac ca acel copil să nu vrea să facă sex. Dimpotrivă! Atunci când ceva e interzis, devine mai interesant. Când discuțiile despre sex sunt tabu și educația sexuală învață copiii cum se fac copii dar nu spune nimic despre orgasm sau mastrubare, avem o problemă! Cine le explică anatomia sexuală? Despre pubertate cine le vorbește? Despre identitate? Despre viol? Țin minte că nouă ne-a arătat un film despre o fată venită în Suedia împreună cu un tip din Rusia care o mințea că o iubește și îi promisese un viitor și un job bun aici. Arăta cum a ajuns să fie închisă în casă, bătută, violată și vândută la fel și fel de bărbați. Filmul ăsta l-am văzut în clasa a 6a. Lilja Forever. Dacă îl găsiți, lăsați copiii să vadă ce se poate întâmpla!

 

Când copiilor le este teamă să ridice mâna în clasă să întrebe ceva la ora de educație sexuală pentru că ori o să râdă copiii din clasă, ori o să se uite profesoara urât la el/ea, ori o să fie chemați părinții la școală pentru că "uite, domne... copilu dumneavoastră a întrebat-o pe duamna profesoară ce e ăla punct G. Cum să întrebe așa ceva?" avem o problemă! Copiii sunt curioși și au dreptul să fie!

 

În România există frica aia "să nu cumva să audă Alinuț de sex oral", dar în schimb nu avem nici o problemă cu faptul că merg copiii în magazine să ne cumpere vin și țigări. Nu avem nici măcar o problemă cu fumatul în casă lângă copil, lăsându-i plămânul să ne respire fumul de țigară. Pe oriunde pe unde am fost în lumea asta nu am văzut atât de mulți oameni cu copiii de mână și țigara în gură, cum am văzut în România. Sunt fumătoare, dar nu aș fuma în viața mea la masa unde fetița mea mănâncă și după ce fumez mă spăl mereu pe mâini, în caz că ne jucăm. Eu am ales să fumez, dar hey... de ce să obligi copilul să fumeze și el?

 

În România ne este frică să nu cumva să audă "Ancuța" de mastrubare dar nu avem nici măcar o problemă cu faptul că acești copii sunt bulversați și destabilizați emoțional atunci când învață religie în școli. Nu vorbesc despre religie în general, adică Creștinism, Islamism, Secularism, Hinduism, etc, ci despre religia care se predă în școlile din România, despre ora de religie care spune că doar religia Ortodoxă e religia "pură" și învață copiii că trebuie să se roage dacă vor ca Dumnezeu să aibă grijă de ei. Sau că Thuamne Thuamne îi pedepsește dacă nu sunt cuminți. Cum să spui asta unui copil?

Copiii învață că sexul este un subiect rușinos, că o sarcină nedorită e un păcat de la Dumnezeu, că dacă te masturbezi vei arde în iad. Profesorii, dar și părinții își învață copiii să fie homofobi și xenofobi. Învață copiii că sexul există doar pentru a ne reproduce și apoi se miră când unii devin frustrați și violatori pentru că DA, copilul care învață că sexul se face doar pentru a face copii, crede că femeia trebuie să îi dea sex când el dorește să se înmulțească. Femeia virgină e aia "cuminte" iar restul sunt toate curve. Când o femeie spune "NU" este considerată timidă, cuminte. "NU" nu înseamnă niciodată ...nu. Așa că dacă e timidă o ajută bărbatul. Cum? Ușor... "Hai fă, taci! Doar puțin... "

 

De ce să mințim copiii? 

Hai să fim serioși... și noi eram curioși la vârsta aia. Poate că nu eram așa de deschiși cum sunt copiii din ziua de azi dar existau jocurile alea: "Ți-o arăt dacă mi-o arăți!" și cu toții știam ce face mami cu tati în cameră chiar dacă nu se vorbea despre asta. Acum e mai ușor, copiii își trimit poze pe Facebook. Asta bineînțeles fiind și mai periculos pentru că așa poți permite unei persoane să facă ce vrea el/ea cu tine dacă nu vrei ca pozele alea să fie puse pe net sau trimse acasă la mami și tati. 

 

Credeți că e mai bine să evitam subiectul până când cresc copiii mai mari? Nu mai bine îi învățăm din timp? Sau dacă evităm subiectul, nu mai există? În anul 2018 e greu să gândești ca în 1988. Acum copiii sunt mult mai inteligenți, mult mai dezvoltați psihic și fizic. Au acces la tv, internet... Sau credeți că învață mai multe de la emisiunile tv din România unde se promovează prostia și prostituția? Oricât de mult ai vrea tu să interzici evoluția, îmi pare rău, dar este imposibil!

Copiii nu vâd sexul cum îl vedem noi. Noi îi speriem făcându-i să creadă că e "rușine" sau "păcat". Nu văd nimic vulgar sau pornografic în cuvintele "penis", "vagin" sau "spermatozoid", de exemplu. Știu că mulți s-au agitat când au văzut asta într-un manual. Chiar nu înțeleg de ce!? Există cuvinte sau înjurături grave auzite zi de zi în România. Orice copil și-a auzit vecinul sau un membru al familiei înjurând cum numai în România se înjură. Am mai spus și repet: Cred că este cazul să învățăm copiii și ce înseamnă Necrofilia pentru că "futu-ți morții mă-tii" nu este legal!

 

Majoritatea copiilor își încep viața sexuală la 13-14 ani (știu, și pe mine mă sperie, dar ăsta este adevarul) La 15 ani este deja legal! Deci? În România sunt o grămadă de nașteri printre copii minori, o grămadă de avorturi. Se pare că undeva am greșit, nu? Se pare că undeva, lipsa de educație nu a ajutat la nimic. 

Cunosc femei pentru care sexul este doar o obligație în căsnicie și îl practică cu silă și oroare cât de rar posibil. Credeți că asemenea mame le pot face copiiilor lor educație sexuală? Normal că nu. 

Cunosc bărbați care se laudă cu cantitatea dar nu calitatea femeilor cu care au fost, învățând copiii să facă sex, nu dragoste. Cu oricine, oricând. "Dragă Ionuț, femeia merită futută și atât. Nu vrea? Dă-o, mă dracu de curvă!"

 

Fetița dumneavoastră nu își pierde copilăria când află că Barza și Moș Crăciun nu există. Învață doar că atunci când face sex oral nu are cum să rămână gravidă și că atunci când spune NU, asta înseamnă NU! Băiețelul dumneavoastră nu își pierde copilăria dacă îi spuneți să se protejeze... sunt sigură că dacă are Facebook și iPhone, s-a săturat de filme porno până acum. 

 

Educația este singura soluție! Dacă tu nu ai fost educat când ai fost mic, nu înseamnă că nu îți poți educa copilul. Așa e, o să fie puțin mai greu dar TREBUIE să faci asta! În ziua de azi este și mai ușor... există fel și fel de filmulețe pe youtube: https://www.youtube.com/watch?v=KMMYKWOgjcY

Așa că... articolele mele despre sex oral, anal sau despre masturbare NU sunt o problemă. Voi ăștia care le citiți pe ascuns sunteți problema! Dacă copiii voștri au acces la internet și Facebook, sigur au acces și la site-urile "deochiate, așa că stați liniștiți, copiii voștri știu destul de multe despre sex. Doar că nu îl înțeleg și nu înțeleg problemele care pot să apară odată cu erecția sau pozele în chiloți. Ce ziceți să vă învățați fetițele să nu devină curve proaste? Și ce ziceți să vă educați băiețeii să nu devină violatori împuțiți?

Îmi puteți mulțumi mai târziu...

17 kommentarer

"Părinte" este ăla care te protejează, te iubește și te respectă.

 
 
 
 
 

Mă simțeam vinovată de fiecare dată când lăsam fetița la mama. Și în același timp mă simțeam liberă să lucrez liniștită și să dorm cât să nu mor. Mi-a reproșat și mi-a învățat fetița să nu vrea la mine, dar am zis mereu că rezist cu reproșurile ei până când mă pun pe picioare și fata începe să înțeleagă.

Mă acuza că plec la muncă în loc să stau pe social și să am grijă de fată, că put, că sunt proastă, că nu îi dau fetiței mele să mănânce, că nu o spăl, că o las închisă în casă și plec, că o pun la colț în baie și sting lumina... că mâncăm conserve și multe, multe alte rahaturi din capul ei nebun, cu care eu am fost obligată să trăiesc ani de zile.

Eram în România acum 2 ani, când a avut loc ultima ceartă de față cu Lianna. Voiam să ies... era vreo 23.00, vara... prin Iulie, când m-a închis în casă. La 30 de ani ai mei și 48 ai ei... a considerat că are dreptul de a mă închide în casă cu cheia pentru că "am făcut copil și s-a săturat să o fac de râs, să vadă vecinii că am venit din Suedia ca să caut #puă în România"

Am făcut un atac de panică și am simțit claustrofobia pe care o simt doar într-un loc mic, de obicei. După o ceartă de 10 minute am primit cheile de la bunica și am plecat.

Vacanța trebuia să o fac singură, fără Lianna și fără mama, dar când am zis că plec în România, mi-a zis că vine și ea și vrea să o ia și pe Lianna cu noi pentru că vrea să o vadă bunica. Îi promisesem tatălui ei că o să o țină el 2 săptămâni, dar după promisiunile mamei mele în care îmi jura că nu o să îmi strige dacă ies... am zis că poate, poate i-a venit mintea la cap și înțelege situația mea și nevoia de a mă simți liberă, fără responsabilități.

Nu a fost așa.
Am ajuns acasă în noaptea aia și a fost totul ok. A doua zi mi-a zis că pleacă cu amantul la București și că nu o să poată sta cu fata. Ok...

S-a întors acasă după un weekend în capitală, fericită și tufută. I-am zis: "Deci ai voie să fii #ckurvă la 50 de ani, dar eu la 30 nu am voie?"

A aruncat sticla de 2L cu apă în mine și a început să mă înjure. Fata dormea. I-am zis: "Ok... mamă, vrei să îți arăt că pot să te lovesc și eu?" și acolo a început show-ul. Mama, care mai sărise la bătaie de multe ori și era obișnuită ca eu să nu fac nimic... a început să dea din mâini. Am apucat-o de păr și am împins-o în dulapul din camera bunicei mele. S-a spart oglinda și s-a trezit fetița. Am zis: "Stop, e Lianna aici!"

Atunci a început cel mai urât coșmar din viața mea. Mama îi spunea fetiței mele: "Vino la mine, mamă! Nu te apropia de mama ta... mama ta este bolnavă psihic și are nevoie de ajutor. Mama ta este foarte periculoasă și vrea să te ia de aici... să te ducă undeva unde nu este bine. Vino la mama să sunăm la Poliție și la Salvare, să vină să îi dea pastile... să se facă bine!"

Fetița mea zbiera de frică și eu plângeam, tremuram și înjuram de nervi. Mi-am făcut bagajul și am plecat pentru cå mătușa insista că trebuie să plec și eu am considerat că e mai bine așa, să nu se sperie Lianna și mai rău și să se calmeze totul.

Am stat pe o bancă, la vreo 2 colțuri... și mi-am aprins o țigară. Atunci am văzut cum a intrat Salvarea și Poliția în parcare. Mama mea chiar sunase la ei, nu era doar o amenințare... Eram obișnuită cu amenințările. Când am fost cu fostul, ne-a amenințat că îl lasă în scaun cu rotile dacă nu îi dăm cadourile înapoi. Amenințările ei nu mai însemanau nimic pentru mine...

Mi-am promis că nu o să mai am contact cu acest monstru în viața mea. M-a sunat tatăl Liannei și mi-a zis că dacă nu iau copilul de la ea ACUM, o să sune la Poliția din Suedia și o să dea fata dispărută. Așa că am mers cu Poliția la bunica acasă, unde era și mama, mi-am luat fetița deși mama continua să îi zică fetiței în suedeză că "nu trebuie să meargă cu mine", am plecat la Hotel și am stat acolo o noapte. Apoi, având bilete împreună... a trebuit să mă prefac că totul este ok și am uitat. Cum făceam de obicei.

Până când am ajuns în Suedia.

Aici am rupt orice fel de contact cu ea. Nu i-am mai răspuns la mesaje și am blocat-o peste tot. Atunci a început să îmi facă reclamații la Protecția Copilului pentru tot felul de rahaturi inventate. M-a reclamat de 9 ori în câteva luni. M-a reclamat de atât de multe ori că și-au cerut și cei de la PC scuze.

Pentru mine, mama este moartă. Asta este doar o poveste din toate poveștile pe care le-am trăit. Așa că terminați cu mesajele despre iertare și "mama este mamă" pentru că la mine nu mai funcționează rahatul ăsta și îmi pare atât de rău că nu am avut curajul și maturitatea pentru a tăia cordonul ombilical de mult.

Mi-a scris o prietenă din copilărie că "Ce, Raluca? Crezi că doar tu ai luat bătaie când erai mică? Asta e... sunt părinții noștri și dacă nu era pentru mama ta acum nu erai în Suedia!"

Nu este vina mea că mama a decis să mă nască. Și nu este vina mea că mama este un rahat de om care și-a terorizat copilul și l-a făcut să nu aibă încredere în ea și în oameni. Dar este vina mea că am permis să se apropie de copilul meu și că i-am permis să mă lovească atâția ani. Și este obligația mea să îmi apăr copilul și să duc o viață mai frumoasă și mai sănătoasă... fără oameni periculoși prin preajmă.

Părinții NU îți fac rău și te protejează, te ajută...

Oamenii care îți fac rău NU trebuie să fie iertați. Oricine poate face copil... dar nu oricine poate să îl iubească. Iar eu îmi iubesc copilul.

0 kommentarer