Sportul = Politică

 
 
 
 
"Data viitoare când veniţi pe un teren de tenis, vă rog să respectaţi această încăpere, pentru că e prea frumoasă pentru astfel de lucruri" - Simona Halep
 
Am mai scris despre aroganța ei și mi-au sărit toți halepiștii în cap. Sper ca de data asta să se abțină. Sau măcar să învețe ceva pentru că vreau să vă explic de ce greșiți când spuneți că politica nu are ce căuta pe un teren de tenis. Și vreau să vă explic și de ce politica și sportul se cam țin de mână. Și ca să nu spuneți iar că sunt proastă, dar fac pe deșteapta... o să vă dau câteva exemple din istorie.
 
Când eram la școală și jucam baschet, volley, handbal, fotbal american sau alte sporturi se întâmpla ca profesorii să dea note diferite fetelor. Uneori primeam chiar note extrem de bune deși nu prea făceam mare lucru. Băieții în schimb, ei trebuiau să muncească pentru o notă bună la ora de sport. Alergau ca tâmpiții și degeaba. La fel când cădeam. Eu fiind mai toantă, cădeam des. Păi venea ambulanța cu tot cu spitalul. Când cădea un coleg nici măcar nu îl observau. Așa am început să văd și să înțeleg problema asta cu egalitatea.
 
Când ne holbăm la elite este puțin diferit. De cele mai multe ori vedem că femeile câștigă mai puțini bani decât bărbații și uneori antrenorul este lăudat când femeile câștigă. De parcă a tranformat apa în vin, de parcă a făcut o minune. Talentul acelor femei este înlocuit de talentul antrenorului. Femeile sunt, de asemenea privite din cap până în picioare. Aspectul lor fizic este mult mai comentat decât aspectul fizic al bărbaților. Imaginați-vă cât este de frustrant să câștigi un concurs după ore și luni de antrenament și să trebuiască să răspunzi jurnaliștilor la întrebări despre ținuta sau machiajul tău? Toate acestea sunt norme - acorduri colective tăcute despre ceea ce este posibil într-o situație specifică - și normele sunt adesea consecințe ale deciziilor politice.
 
Tocmai ce a trecut Campionatul Mondial de Fotbal și nu, nu o să vă vorbesc despre faptul că un sport a devenit politic atunci când a câștigat Franța și toată lumea a uitat să vorbească despre fotbal și au vorbit doar despre imigranți și colonii. Vreau să vă vorbesc despre faptul că foarte multe elite au decis să nu meargă la meciurile din Rusia tocmai pentru că era vorba de a vizita o țară care nu respectă drepturile omului și pentru că starea de spirit care există între UE și Rusia este extrem de proastă. În Suedia cel puțin au existat o grămadă de politicieni care au spus că ar fi vrut să meargă să susțină Suedia, dar politica și sportul merg mână în mână.
Că celor de la FIFA nu le pasă de cum sunt tratați oamenii și se gândesc doar la bani am înțeles deja. Altfel nu ar fi fost CM în Rusia anul acesta și în Qatar peste 4 ani.
 
Stați liniștiți! Cei de la FIFA nu sunt singurii care se prefac că sportul și politica nu se țin de mână.
 
Înainte de Jocurile Olimpice de la Beijing 2008 Comitetul Olimpic Internațional a bătut cu mâna în masă și a pretins că Jocurile Olimpice vor îmbunătăți drepturile omului în China. Apoi ce s-a întâmplat? Fix invers. Regimul "a curățat" Beijingul înainte de Jocurile Olimpice. Oamenii au fost evacuați, oamenii care au protestat au fost trimiși prin pușcării și reeducare iar o mulțime de muncitori care au construit locurile olimpice nu au fost niciodată plătiți. La fel s-a întâmplat și în timpul Jocurilor Olimpice de la Soci, în 2014.
 
Când Jesse Owens supărat pe naziști a câștigat patru medalii de aur la Berlin în 1936 nici măcar nu a fost felicitat, la fel ca mulți alții, de către Hitler. Nu a fost nici măcar felicitat de către propriul său președinte, Franklin D. Roosevelt. Vă dați seama?
 
Calm, calm... că se întâmplă și în zilele noastre. Jucătorul Colin Kaepernick s-a pus în genunchi în timpul imnului național american în semn de protest împotriva rasismului și a nedreptății, și de atunci au existat multe certuri. Recent, proprietarii NFL au fost crticați după ce aceștia au făcut ce le-a zis Trump și acum, jucătorii care nu stau în picioare când se cântă imnul american sunt nevoiți să plătească amendă.
 
Sunt mulți sportivi care au înțeles cât de mult contează locul lor acolo sus unde nu ajungem cu toții. Pentru că pe lângă faptul că sunt talentați, ei au rămas oameni. O înjurătură în timpul unui meci important nu trebuie să te facă să fii atât de nesimțiță și să uiți că la tine în țară au fost o grămadă de răniți. Răniți care te susțin și care plâng atunci când câștigi sau când pierzi. Fanii tăi. Oameni care au nevoie ca tu să vorbești nu doar atunci când vrei să faci observații.
 
Exemple de elite cărora le pasă? Billie Jean King. O feministă care a vorbit despre egalitate și feminism în tenis. Robbie Fowler care a fost alături de dockerii din Liverpool aflați în grevă, în fotbal. Serena Williams, care a jucat pentru mame în finala de la Wimbledon și vorbește de câte ori poate despre rasism. Zlatan Ibrahimovic, care a făcut reclamă celor de la Word Food Programme în timpul unui meci și a ieșit pe teren tatuat cu numele copiilor flămânzi.
Sunt sigură că și ei au fost înjurați sau au auzit înjurături. Zlatan scria în biografia lui despre câte lucruri își spun jucătorii între ei, pe teren. Ca să nu mai vorbesc despre cât de multe ori sunt înjurați de către public. Oamenii din galerii pot să te înjure pe tine, pe mama ta, pe adversară... un partid politic sau o idee. La fel de bine puteau să strige "FUCK HOMOPHOBIA" sau "Fuck Racism!" Oare Simona Halep ar fi reacționat la fel? Nu cred. Eu cred sincer că pe Simona o doare fix în terenul dintre picioare dacă românii ei sunt bătuți în stradă, au ce mânca sau sunt conduși de politicieni penali. Poate să zică de mii de ori că ea nu vrea să comenteze nimic legat de politică. Să îi explice dracului cineva că ea este... politca.
 
Nu există nimic pe planeta asta care să aibă un impact atât de mare ca sportul, deci pozițiile politice pe care atleții le au sunt atât de importante. Nu este doar o slujbă a politicienilor să susțină drepturile omului. Este slujba tuturor. Totul este politică. Întotdeauna. Lumea în care trăim și cât de frumoasă este sau nu depinde de noi. Este responsabilitatea noastră să încercăm să o facem mai frumoasă. Indiferent de moment.



Namn:
Kom ihåg mig?

E-postadress: (publiceras ej)

URL/Bloggadress:

Kommentar:

RSS 2.0