Era internetului și a izolării

 

 

Știrile vibrează în telefon și ne lumineză televizorul. Devin din ce în ce mai picante și limbajul jurnaliștilor este din ce în ce mai greu de înțeles pentru oamenii de rând din România. Dacă nu înțeleg tot, sigur e ceva important! Cu cât reușesc să facă oamenii mai atenți, cu atât mai mult reușesc să îi sperie. Reușesc să ne țină bătrânii lipiți de televizor și tinerii focusați în telefon. Lumea asta digitala ne-a conectat atât de mult că nici măcar nu mai avem nevoie să ieșim afară din casă. Împreună devenim din ce în ce mai singuri și mai îngrijorați. Și tot împreună știm din ce în ce mai multe. Deși habar n-avem.

Se spune că trebuie să luăm în serios îngrijorările oamenilor. Nu spun că nu sunt de acord. Cred doar că ar fi mai sănătos să nu mai speriem oamenii degeaba. Este adevărat că există o preocupare larg răspândită în România și peste tot în lume, dar este, de asemenea, adevărat că preocupările sunt afectate de ce povestesc politicienii și de ce ne spune presa. Poveștile politicienilor nu sunt mereu adevărate iar presa este de multe ori finanțată de oameni care vor să rămâneți neinformați sau pe românește: proști.

Ar trebui să ne gândim mai bine la cine beneficiază de reclama pe care noi le-o facem pe Facebook sau la știrile care îi fac pe oameni să piardă încrederea într-un popor mai bun. Nu câștigăm nimic când aruncăm știri din 5 în 5 minute și vorbim doar despre lucruri negative, uneori inventate. Nici când permitem politicienilor să meargă la posturi tv plătite din banii lor pentru a vorbi despre orice îi apără pe ei și îi sperie pe oamenii de rând.

Atât jurnaliștii și instituțiile, cât și persoanele particulare au o responsabilitate. De exemplu, atunci când politicienii "iau în serios preocupările populației" pentru a calma alegătorii și pentru a câștiga voturi riscăm ca România să nu mai fie o țară unită ci doar un concurs național.

Cred că românii din România au nevoie să mai iasă afară din casă cu bicicleta, nu cu mașina. Să lase terasele și cluburile și să privească în jur. Să asculte cum își vorbesc oamenii între ei pe stradă, să meargă în parcurile cu copii să vadă viitorul, să viziteze păduri, școli, spitale și să își facă singuri o impresie despre unde au fost și unde vor să ajungă.

Îngrijorarea care apare într-o eră a internetului și a izolării ar trebui să îi afecteze și pe oamenii politici, nu doar pe oamenii de rând. O țară bogată este o țară unde educația și sănătatea sunt pe primul loc, nu pe ultimul.




Namn:
Kom ihåg mig?

E-postadress: (publiceras ej)

URL/Bloggadress:

Kommentar:

RSS 2.0