De ce sunt atât de nesigură pe inteligența mea în timp ce alții sunt siguri că sunt genii?

 
 
 
 
 
Să vă explic despre McArthur Wheeler
 
În 1995, acest McArthur avea 44 de ani și cum s-a trezit el așa într-o dimineață... s-a gândit să jefuiască o bancă din Pittsburgh. Văzând că merge totul bine și ușor... McArthur s-a gândit să mai jefuiască una. Deci a jefuit două bănci într-o zi, da? Buuun! Hai să vă explic de ce râd cu lacrimi:
 
Acest McArthur s-a dus acasă cu banii și a fost șocat de faptul că l-a găsit poliția. Bineînțeles, totul a fost înregistrat cu camerele de luat vederi. Dar cum de l-au găsit așa repede dacă el nu își arăta fața? Bine... să vă explic: McArthur a fost șocat că acești polițiști i-au văzut fața pentru că el se dăduse cu suc de lămâie pe față și credea că este INVIZIBIL.
 
 
 
 
 
Ahaaa... hahahahahaaaaa AAAAHAHAHA! Nu pot să NU mă gândesc la fraza aia cu lămâile: "Când viața îți dă lămâi, fă limonadă!" și să o schimb puțin: Când viața îți dă lămăi, fă limonadă, dă-te cu ea pe față și fă-te invizibil!"
 
AAAAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA...
 
Când erai copil probabil că ai folosit suc de lămâie pe post de cerneală invizibilă, nu? Eu da! Scrii pe o bucată de hârtie și textul devine vizibil doar când ții hârtia în fața unui bec fierbinte, când oxidarea sucului de lămâie face culoarea vizibilă.
 
Eh, McArthur a mers pe principul ăsta și a concluzionat că este invizibil dacă se dă cu suc de lămâie pe față și că scapă de camerele de supraveghere. Da, știu! Nu sunt o persoană foarte inteligentă și mă consider o femeie destul de "needucată". Nu am citit în viața mea vreo frântură din teoria ștințifică sau logică, dar cred că deducția logică NU funcționează precum credea McArthur ăsta. CRED. Nu în întregime, în orice caz.
 
Această întâmplare MINUNATĂ, a făcut ca doi cercetători (David Dunning și Justin Kruger de la departamentul psihologic de la Univeristatea Cornell) să se gândească la cât de proști pot fi oamenii și să încerce să înțeleagă de ce unii nu își dau seama de cât de idioți sunt.
 
Rezultatul studiului a devenit așa-numitul efect Dunning-Kruger, care poate fi formulat aproximativ în felul următor:
 
Persoanele incompetente își supraestimează abilitățile mai mult decât oamenii competenți și oamenii competenți tind să-și subestimeze abilitățile.
Aceasta poate să fie o problemă atunci când oameni competenți și ăia incompetenți se îndreaptă în aceeași direcție deși ar trebui să meargă în direcții diferite. Cel puțin uneori.
 
Hai să vă explic: Îi cunoașteți și voi și îi cunosc și eu. De multe ori îi întâlniți la magazin, uneori la serviciu sau chiar pe Facebookul meu, prin comentarii. De FOARTE multe ori îi votați și uneori îi priviți cu gura plină, la tv. Sunt ușor de deosebit pentru că sunt mereu foarte siguri pe ei, deși nu ar trebui. Sunt oamenii ăia încrezători și siguri despre un subiect care îi depășește și despre care habar n-au, dar vor să pară experți. Ăia care "știu ei sigur".
 
Sunt ăia care ȘTIU cum să rezolve problema imigrației, ȘTIU de ce ar trebui sau nu ar trebui să dăm bani cerșetorilor, ȘTIU de ce avem dreptul să spunem "curvo" femeilor și "ciori" țiganilor, ȘTIU cum se dezvoltă situația politică de securitate a Rusiei și ȘTIU că în România nu există sărăci. Mai știu și că șeful lor NU este un politician corupt pe care îl ling în anus. Nu, nene... Ei știu cine ce fură și cine, cât valorează. De exemplu, știu că Gensăn este doar o javră. Ei știu pentru că ei au locuit cu mama până la 35 de ani și s-au masturbat la povești cu zâne când îi punea tata la somn, bineînțeles, lângă el în pat... ei Ș T I U că asta nu contează și că mami și tati îl iubesc.
 
Ați înțeles? Ei știu! Voi nu știți! Ei știu tot! Voi nu știți nimic! Alo! Alooo?
 
În 1933, Bertrand Russell scria așa: "The fundamental cause of the trouble is that in the modern world the stupid are cocksure while the intelligent are full of doubt." Adică: Cauza fundamentală a problemei din lumea modernă este că idioții sunt siguri pe ei și deștepții sunt plini de insecuritate.
 
 
 
 
Deci data viitoare când vezi un prost sigur pe el la mine pe Facebook sau "șeruind" vreo postare de-a mea, vreau să te gândești la McArthur Wheeler. Și data viitoare când ești la neamuri acasă și unchiul idiot dar sigur pe el vorbește și conversația ajunge la subiecte pe care nimeni nu le stăpânește, dar unde unchiul insistă să pretindă că ȘTIE despre ce PLL vorbește, ridică-te în picioare și zbiară: "DUNNING-KRUGER! Gensăn mi-a zis să strig Dunning-Kruger!" și pleacă! Fugi cât încă ești tânăr și mai ai o șansă de a te salva...
 
Acum, că am ajuns la final... vreau să știți că sunt foarte dispusă să recunosc că nu sunt sigură că ceea ce am scris mai sus este adevărat. Sau că ceea ce am scris vreodată este adevărat. Poate că mi-a scăpat ceva, poate că am înțeles ceva greșit sau poate că am înțeles totul greșit... habar n-am! Sau poate am dreptate? Nu știu. Sau știu? Cred...Poate.
 
1 kommentar
Anonym

Cred ca ai dreptate..prostii și incompetenții nu prea gandesc asa ca nu au de unde sa apară dubiile...Cred. ..