#metoo

 
 
Ultima dată când un bărbat a profitat de bunătatea mea, a fost acum un an.

Era după o perioadă foarte gri din viața mea. Mă îndrăgostisem de un tip care nu mă iubea, îmi mergea prost la locul de muncă, mă îngrășasem foarte mult și rupsesem contactul cu mama care de două ori pe săptămână îmi făcea reclamație la Protecția Copilului.

Mi-a fost greu și mă simțeam extraordinar de singură. Stresul mă măcina. Dormeam 2 ore pe noapte și plângeam 5. La muncă mințeam că am ochii roșii de la răceală. Consumam câte 4 energizante și încă vreo 4 cafele pe zi. Ajunsesem să fumez aproape 2 pachete de țigări.

Am simțit că depresia pe care o depășisem acum câțiva ani, era în pragul ușii și mă aștepta zâmbind.

Am început să scriu pe un site din România și au început mesajele urâte. Nu eram obișnuită cu mesaje de la necunoscuți și nu eram obișnuită cu critica online așa că am făcut ce făceam de obicei: m-am prefăcut că sunt fericită și puternică. M-am prefăcut că nu îmi pasă. De mică a trebuit să mă prefac... oare de ce nu m-am făcut actriță?

Așa a apărut el...un blogger pe care nu îl suportam pentru că ajunsesem să citesc un articol de-al lui și mi se părea un om de căcat. Cu timpul, așa a fost. Dar...

La început îmi scria foarte mult. Mă lăuda. Îmi zicea că este prieten cu tipa la care scriu și că nu înțelege de ce nu îmi fac un blog personal pentru că am talent. În același timp îmi vorbea foarte urât despre o altă fată care scria la același site. Ca orice femeie cu creier, știi că atunci când un bărbat vorbește urât și des despre o femeie, e clar că ori a vrut să o fută și nu a putut, ori au avut ceva și vrea să nu afli.

Am comunicat ca prietenii câteva săptămâni, după care au început flirturile. Habar n-am de ce pentru că tipul este bătrân, chelios și foarte, foarte urât. Inside and out.

Cred că faptul că eram foarte deprimată atunci și mă săturasem să aleg bărbați care arată bine, dar nu au nimic de oferit, m-a făcut să mi se pară interesant... nu știu. M-a atras faptul că mi se părea un tip singur... îmi povestea despre cât de singur se simte și cât este de complexat de cum arată, el fiind foarte gras cu câțiva ani în urmă. Cred că mi-a părut rău de el și am simțit că avem ceva în comun. Că amandoi scriem și ne ascundem în spatele unui laptop.

 

Am aflat că e însurat. Vorbisem săptămâni întregi și eu nu știam. "Cum adică ești însurat?" Credea că știu... cică. Obișnuiam să glumesc "vezi, spune-i lu' nevastă-ta că nu e ok să te lase să stai atât pe net" Îmi zicea că soția știe, dar este complicat între ei. Credeam că glumește. Am crezut asta zile la rând. Până într-o seară, când am decis să ne vedem. În România nu voiam să vin așa că am decis că vine la mine. Nu mai fusese în țările nordice și își dorea să vadă cum e. "Vezi ce îi inventezi lu' nevastă-ta acum!" glumeam eu. "Ah, știu eu ce să îi zic, nu îți face griji! Oricum e nasol, dar o să îți povestesc când ne vedem..." Abia atunci mi-am dat seama că vorbește serios. L-am întrebat dacă există copii la mijloc. Mi-a zic că nu. Că ei sunt împreună de mai mult de 20 de ani și că ea are o fată, dar nu e făcută cu el... e din prima ei căsnicie și deși a crescut-o el, nu... nu e a lui. Și oricum este majoră și pe treaba ei și între el și soție nu merge deloc bine și a mai renunțat la relație, dar s-a întors. 

Ok... nu m-a interesat mai mult și restul a rămas să îmi povestească live. 

 

Cu vreo două zile înainte ca el să ajungă, îmi scrie tipa despre care vorbea și pe care o jignea. O tipă ciudată... nu era o tipă rea, dar era ciudată. Foarte drăguță, dar ciudată. De ceva vreme îmi făcea declarații de dragoste. Ea, nu el. Îmi spunea că visează la o noapte cu mine și că s-a îndragostit, dar a acceptat că eu nu sunt bisexuală și oricum vorbește cu vreo doi pe net și vrea să îi întâlnească.

"Cum îi cheamă?" Nu sunt o persoană foarte curioasă, dar simțeam că pute ceva. Mi-a zis un nume și i-am răspuns: "E foarte fals. Se dădea drept prietenul meu cât era deprimat și stăteam cu el la telefon cât plângea și spunea că vrea să moară și apoi mă vorbea pe la spate. Ai grijă! Și al doilea?"

 

Al doilea era el. Tipul cu care vorbeam eu. M-am gândit atunci că nu se poate, dar totuși... it makes sense! El îmi trimitea mesaje în fiecare dimineață înainte de muncă și în fiecare seară, înainte de somn. Video în care se filma în drum spre muncă și îmi spunea că ii se pare ciudat că mă iubește... că el e om matur și nu a simțit bla bla bla bla și ea îmi spunea că îi este dor de el... că nu au mai vorbit de mult.

 

Eram într-o telenovelă.

 

Așa că i-am scris și mi-a povestit. Vorbise cu el vreo 4 luni. În timpul ăsta se masturbau cu cameră, pe Facebook și își promiteau iubire eternă. Ea cu mâna în chiloți, el cu mâna pe cârnat. Era "romantic" cică. Își dădea drumul în palmă și apoi se ștergea cu hârtie, acolo, lângă laptop. Soția...well, de ea nu știa nimic.

Eu, șocată fiind... am început să cred că ea minte. Nah, cum să mintă el? El care nu mi-a trimis în viața lui o poză cu pula pentru că râdeam împreună de cât de penibili sunt ăia care trimit așa ceva? Sau ah... râdea doar pentru că râdeam eu? I-am spus adevărul ei și i-am trimis convorbirea lui. ZBANG... block peste tot. Ne-a blocat pe amandouă în secunda a doua. Așa că i-am scris pe Whatsapp: "Bine mă, să fii chiar atât de căcat? Să fii un labagiu trist și să râzi de fata ca apoi să aflu că stăteai onlinecu ea zi de zi și îți făceai laba pe scaun, lângă laptop?"

 

A doua zi mi-a explicat că îi era rușine. Fine, e de înțeles! Mi-a explicat că a vorbit cu ea când locuia în Belgia, sau Irlanda... sau? Nu contează. Mi-a scris că atunci se despărțise de soție și plecase. Că s-a simțit singur și avea nevoie de atenție din partea unei femei. Că prefera să își facă o labă decât să meargă la curve. Fine, e de înțeles și asta!

 

Am ales să îl întâlnesc oricum. De ce? Habar n-am! Probabil pentru că eram singură și disperată? Poate că eram curioasă? Cred că erau toate la un loc. Eram sătulă să fiu dezamăgită de oameni și am zis că toți greșesc, că suntem oameni și asta nu înseamnă că am dreptul să judec. Și eu am trimis poze dezbărcată unui bărbat. Și eu am avut fuckfriend. Și eu m-am trezit a doua zi, mahmură și cu unul în pat. Asta e! Dacă nu e nimic între noi, măcar putem să fim prieteni. Am fost proastă. Da, de câteva ori în viață am fost până și eu idioată!

 

A venit în aeroport cu mâna pe cur. Adică nici măcar o floare pentru cazarea gratuită timp de 2 zile. Nimic. Deja acolo am simțit că o să fie un weekend de căcat. Apoi m-a tras de mână. Mă gândeam la sperma de pe mâini și m-am simțit prost că iar judec. A sunat telefonul și mi-a zis: "Ah... știi, o să sune de multe ori!" Mă uitam la el șocată de cât tupeu avea. Săraca femeie, oare e obișnuită cu vacanțele lui?

Am luat autobuzul și am ajuns la mine. Am deschis ușa, și-a pus geaca pe cuier și s-a descălțat. Eu aveam geaca și pantofii pe mine când m-am uitat în dreapta și l-am văzut dezbrăcat la chiloți. Chiloți din ăia de care port eu când am ciclu. Din ăia de femei.

Am început să râd. Așa fac eu când mă panichez.

Și-a dat chiloții jos și m-a tras de mână. "Hai să te fut!"

M-am speriat și deși am continuat să spun că nu vreau... râdeam. Așa cum fac eu când mă panichez.

 

A doua zi am lălăit-o ca prietenii și abia așteptam să plece acasă, la nevastă-sa și laba online.

 

Cred că a fost cel mai groaznic weekend din viața mea. Îi auzeam beșinile din living, mâncă ca un porc și înghițea un hambuger din 2 guri. Nu se shimba de haine și stătea lipit de laptop. A fost groaznic!

 

A fost... viol la mine în casă, cu mine de mână.

 

Da, sunt oameni care te fac să te blochezi. Sunt sigură că toate femeile au fost atacate verbal, sau fizic de către un bărbat și acum scriu #metoo, dar vreau să vă aduc aminte că puteți să opriți orice căcat de om cu o palmă, o înjurătură sau să sunați la 112. Și cel mai important este să țineți minte că dacă ceva se întâmplă, NU ESTE VINA VOASTRĂ. Suntem oameni și greșim. Eu regret enorm că l-am lăsat pe jegosul ăla să intre la mine în casă, dar asta e!

 

După ce am povestit fetei care se masturba cu el pe net, a vrut să facem un articol despre asta. Să afle soția și cititorii lui. Am spus nu. De ce? Pentru că a fost greșeala mea și mi-o asum. Pentru că orice om de căcat, este de căcat dacă îi permiți să fie de căcat. Eu i-am permis.

Și nici reclamă nu am vrut să îi fac și nici nu o să îi fac. Pentru că nu e așa că femeia devine curvă și el e macho că "le-a prostit pe alea"? De asta am salvat tot și am mereu arma la mine. Mesaje, video, tot...

 

Dacă aș fi avut creierul de acum, îl dădeam afară în șuturi și chemam poliția. Dar acum sunt sănătoasă, am o familie care mă iubește, mi-am dat demisia de la jobul care mă dărâma psihic și nu mai sunt singură. Acum am cititori care mă admiră, nu doar mesaje urâte. Acum am învățat să vorbesc deschis despre orice problemă și să nu îmi mai fie rușine cu mine.

 

Atunci eram singură, tristă și foarte, foarte obosită. Atunci mă interesa impresia altora despre mine. Acum, nu.

 

Simți că ești jos? Mulți se îneacă în droguri, sex sau relații toxice! Aveți grijă! Uneori e mai bine să contactezi un psiholog decât să te prefaci că ești bine și să riști să îți faci și mai mult rău...

 

#metoo

 

2 kommentarer
Anonym

Probabil de aia suntem "sexul slab". Uneori suntem atat de...tolerante pe cand ar trebui sa le dam un..scuipat. Si ce usor ar fi daca ei ar intelege acel: nu!6

Anonym

Si ce usor ar fi daca ei ar intelege acel: nu! A iesit un dezastru de measaj😊