Lupta mea cu cancerul la sân și viața după tratament

 
 
 
 
Într-o sâmbătă minunată acum 2 ani, am descoperit umflătura de sub sânul drept. Eram în baie, mă spălam pe dinți și cum mișcam din mână, am simțit că mă deranjează ceva. M-am uitat în oglindă și am înlemnit. Am simțit un frig în tot corpul... "Mariana, ai cancer!" îmi spunea o voce rea din mintea mea.
 
Am fugit la medic în ziua aia, altfel știam că nu aș fi putut nici măcar să dorm. Medicul m-a calmat. Mi-a zis că e doar o glandă umflată, că sigur nu e nimic grav. Fusesem la mamografie cu 7 luni înainte... deci puteam să stau liniștită. Totuși, vocea din mintea mea mi-a zis să mai fac un control, să fiu sigură...
 
Când am ajuns la mamografie deja nu mai eram îngrijorată, medicul meu mă calmase. Soțul meu m-a calmat. Prietenele mele m-au calmat. Toți erau siguri că nu am nimic. 
Apoi, când asistenta mi-a zis că vrea să mai facă o poză la sânul drept, m-am gândit că e doar un control normal, că vrea să fie sigură că nu am vreo venă blocată sau ceva, că vrea să știe de ce mă doare, deși nu am cancer.
 
După mamografie a urmat un test de ultrasunete și o monstră de tesut, iar după 7 zile am primit răspuns: Cancer. Nodul pe care l-am simțit sub sânul drept era o tumoare de 5 centimentri.
 
Am început să plâng și să tremur. Mă gândeam la Tudor. La copiii noștri. La Alexandra care avea doar 6 ani. La Andrei, 8 ani. Se vor descurca fără mine? Cine o să îmi crească copiii alături de soțul meu? Cine o să îi învețe să gătească? Cine o să îi fie alături Alexandrei, când o să îi vină ciclul? Și Andrei, o să devină un bărbat bun chiar dacă și-a pierdut mama la o vârstă fragedă? O să îi afecteze pierderea mamei? Se vor simți singuri? Ce fac dacă mă doare și îmi cade părul?
 
Cancerul de sân poate fi de două tipuri: HER2 pozitiv și HER2 negativ
 
Eu am avut HER2 pozitiv, o variantă agresivă și cu creștere rapidă, cu risc crescut de răspândire și recidivă. Studiile de specialitate arată că una din șase femei cu cancer de sân este HER2 pozitivă. Un cancer de sân HER2 pozitiv se dezvoltă mai repede decât alte tipuri de cancer, dar pentru femeile cu acest tip de celule canceroase există de câțiva ani tratamente eficiente. De aceea, este foarte important să știți dacă aveți cancer de sân HER2 pozitiv sau negativ!
 
Eu înțelesesem că este destul de grav, dar nu am vrut să aflu nimic despre starea mea în timp ce eram bolnavă. Nu am vrut să îmi pierd speranța, nu am vrut să aflu șansele mele de supraviețuire și nu am vrut să intru pe 375 de mii de site-uri și să îmi pun alte mii de întrebări. Am vrut doar să mă fac bine.
 
Am aflat de la medic că prima dată voi primi citostatice. Două runde, pentru a încerca să îmi micșoreze tumoarea înainte de a fi eliminată prin operație. Apoi, după intervenția chirurgicală, o să fiu supusă unui tratament radiologic pentru a elimina orice celule canceroase rămase. 
 
M-am bucurat când am aflat că cancerul nu s-a răspândit. Am simțit că pot să îl bat. Că pot să îi dau o mamă de bătaie cancerului și pot să îmi văd copiii crescând. Că pot să îmi recuperez viitorul.
 
Primul pas a fost să îmi rad părul de pe cap. Merg la același coafor de când eram adolescentă și când i-am spus povestea mea, a glumit și mi-a zis că Britney Spears a făcut-o fără un coafor bun. M-a liniștit... "Părul crește la loc și țâțe îți pui după aia... "
 
Am preferat să mă rad în cap decât să mă trezesc cu păr pe pernă, dimineața. M-ar fi durut mai mult să văd cum îmi pică părul decât m-a durut să îl rad.
 
Al doilea pas a fost să îmi schimb alimentația, să am mai multă grijă de mine. Sunt FOARTE puține lucrurile pe care le poți schimba când faci un tratament pentru cancer, dar am decis să fac ce pot. Întotdeauna am fost interesată să mănânc sănătos doar că de foarte multe ori, îmi era lene... pur și simplu. Așa că de data asta am exclus zahărul, glutenul, produsele lactate, carnea de porc și alcoolul. Voiam să-i dau corpului meu puterea de a rezista cancerului și să îi ofer cele mai bune condiții pentru vindecare.
 
Al treilea pas important a fost să îmi cumpăr un cățel. Lemmy m-a obligat să ies la plimbare mai des și mi-a dat o energie pozitivă atunci când m-am simțit singură.
 
M-am operat în Aprilie, 2015. Mi-au eliminat sânul drept, împreună cu ganglionii limfatici axilari. Probele de la operație au arătat că tot cancerul a disărut. Am rămas la DOAR 5 săptămâni de tratament cu radiații. A fost o ușurare, dar și un început de panică cu care a trebuit să mă lupt. Cum adică, gata? Nu sunt gata! Acum a început totul! Acum trebuie să învăț să trăiesc cu un sân! Acum trebuie să învăț să trăiesc cu teama că o să fac iar cancer! Acum trebuie să îmi accept corpul, așa cum l-a transformat cancerul! Acum trebuie să învăț să îmi accept părul gri și simptomele menopauzei care au venit prea devreme! Oh, cum fac să fiu iar excitată și să am chef să fac dragoste cu soțul meu?
 
Sigur vă gândiți că astea sunt lucruri mici comparativ cu cancerul... Dar există o tristețe și în sentimentele astea. Și e ok să existe... pentru că totul este un proces și este important să luăm toate sentimentele la rând. Și da, durează...
 
După terapie, am continuat să primesc injecții cu Herceptin timp de vreo 6 luni. Asta pentru a preveni recidivele. Astăzi sunt tratată și am bătut cancerul la sân. Dar merg anual la control și de fiecare dată mă gândesc "Ce fac dacă...?" Sunt fericită, dar cancerul mi-a afectat liniștea interioară și deși apreciez totul mult mai mult, trăiesc mereu cu o frică adânc îngropată în suflet.
 
M-am săturat de întrebarea "Ești sănătoasă acum?" Ce să răspund? Nu m-am simțit bolnavă nici când am avut cancer. Nu poți fi niciodată sigur. Dar poți merge regulat la control! Mergeți, vă rog la control!
 
 
/Mariana, Belgia
 
 
 
 
..........
 
 
Vrei să scrii povestea ta? Trimite un mail cu #povesteamea la ralucajensen@mail.com!
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
0 kommentarer