Bărbații răi VS Bărbații buni

 
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/736x/10/14/d3/1014d3e2908092bb2deb3c54dc16ae42.jpg
 
Acum câțiva ani trebuia să mă mut în Miami. Planul era simplu: Școală și Petrecere. Apoi, m-am îndrăgostit, am făcut copil și am rămas în Suedia. Prietena mea (cu care trebuia să împart apartamentul) a plecat fără mine și a rămas acolo până acum 2 luni când s-a întors în Suedia. Mi-a povestit că găsise "iubirea". Un dealer de droguri din Miami care o bătea și o înșela. Așa a început cu drogurile și a renunțat la școală. Nu conta că tipul nu o respecta și nu era bun pentru ea... ceea ce conta era faptul că multe femei își doreau hainele și pantofii de firmă pe care Domnul Rahat le cumpăra. Ceea ce conta era faptul că mulți bărbați îl respectau. Mă rog... Eu cred că le era frică de el. Respectul și frica sunt două lucruri TOTAL diferite.
 
Tipul era un BadBoy, băiat rău fără un job sau o școală. Ajunsese sus din cauza drogurilor și a afacerilor. Un "jmecher" cu mașină scumpă, pistol în blugii de mii de euro, tatuaje cât să pară și mai cool, haine stâmte cât să se vadă mușchii care la rândul lor să îl facă să pară și mai cool și un apartament imens pe plaja din Miami.
Oriunde mergeau, tipul avea masă rezervată și șampania scumpă la rece. Oricunde mergeau, ea era accesoriul lui. Nu avea voie să vorbească și trebuia să arate mereu perfect. Trebuia să fie acasă mereu și niciodată dar NICIODATĂ să nu pună întrebări. El făcea ce voia. Ea făcea ce voia el.
 
Ascultând povestea ei, am început să mă gândesc la toate femeile pe care le cunosc. Inclusiv la mine. ABSOLUT toate am fost sau suntem atrase de băieții răi. De ce? Simplu: Băieții răi știu vrăjeală: Cum să vorbească și cum să se comporte la început să te facă să crezi că tu ești o norocoasă pentru că EL, Domnu' Rahat te-a ales tocmai pe tine. Băieții cuminți sunt mai timizi. Îți vorbesc frumos, îți deschid ușa, îți pupă mâna... uneori poate că nici nu te ating de frică să nu crezi că vor doar sex de la tine. Băieții cuminți te respectă dar parcă tu totuși preferi o palmă la cur, așa-i?
 
E destul de simplu: Femeile caută un bărbat:
 
1. Încrezător
2. Un Lider
3. Sigur pe el
4. Puternic
5. Optimist
6. Dominant
7. Independent
 
Din păcate, băieții cuminți nu prea au calitățile astea. Mulți băieți cuminți nu sunt încrezători și nici încrezuți. Nu simți aproape niciodată că vorbești cu un lider atunci când stai de vorbă cu un băiat cuminte. Într-o conversație, băieții cuminți se pierd din cauză că unii din ei sunt timizi. Nu se simt în control și nu domină. Există mulți băieți cuminți care sunt mult mai independeți ca băieții răi doar că nu arată asta. Băieții cuminți cheltuie bani pe studii. Băieții răi îi cheltuie la casino sau la curve. Băieții cuminți cheltuie bani în casă. Băieții răi își cumpără bemveu dar locuiesc cu mama. Sau n-au bani de benzină.
 
Ce nu înțelegem noi (dar nici ei) este faptul că majoritatea băieților răi nu au calitățile de mai sus. Ei sunt doar:
 
1. Aroganți
2. Agresivi
3. Egoiști
4. Posesivi
5. Analfabeți
6. Pesimiști
7. Tiranici
 
 
Ce nu înțelegem noi este faptul că un bărbat puternic fizic nu este neapărat un bărbat puternic și psihic. Când alegi un bărbat puternic fizic, sigur te poate salva de alți bărbați răi care nu te lasă în pace. Dar dacă e slab psihic o să facă crize de gelozie și o să devină agresiv cu tine, cu lumea din jur și/sau o să înceapă să plângă.
 
De câte ori nu ați văzut o femeie drăguță cu un bădăran? Știu, și eu m-am întrebat de multe ori ce dracului am văzut la "ăla" dat apoi mi-am dat seama că am ales bărbați răi când nu eram sigură pe mine. Când credeam că nu merit altceva și băieții cuminți mă plictiseau pentru că, copilă fiind... credeam că dacă mă caută e disperat. Credeam că dacă nu mă atinge, sigur nu știe ce să facă în pat. Apoi, cu vârsta am învățat că e frumos când un bărbat face dragoste cu corpul și mintea ta și îl interesează cum te simți, nu doar cum se simte el. Cu vârsta am învățat că dacă nu mă caută nu e interesat. Cu vârsta am învățat să nu mă mai atragă băieții răi pentru care eu oricum nu contez și să mă atragă mai mult un băiat cuminte care dă totul pentru mine.
 
Iubesc ideea unui bărbat tradițional. Un luptător. Un furnizor. Un vânător. Un protector. Un rege. În capul meu, un rege nu este un bărbat rău. Este un bărbat puternic fizic dar mai ales psihic.
 
Iubesc ideea unui bărbat... bărbat. Dacă se privește în oglindă mai des ca mine, dacă e prea mândru de el și eu sunt în umbră, dacă este atent la dietă și numără calorii mai des ca mine... dacă îl interesează mașina dar îl doare în fund de casă, dacă locuiește cu mama dar se crede matur, dacă îl interesează DOAR aspectul fizic și părerea oamenilor din jur, dacă nu mă caută și nu îmi arată ce vrea, este clar că NU este pentru mine.
 
Iubesc ideea unui bărbat. Nu a unui puțoi cu atitudine.
Iubesc bărbatul care mă iubește. Poate că nu o să mă suporte zilnic dar o să îi fie frică să mă piardă, în fiecare zi. Poate că sexul nu o să fie mereu mișto dar măcar în primii ani să ne dorim ca nebunii. Poate că nu o să avem mereu bani de vacanțe dar o să știe că pentru mine nu contează unde sunt, atâta timp cât zâmbesc. Poate că nu îi place sushi sau vinul roșu dar măcar știe să îmi comande mie și să se prefacă că arată bine, chiar dacă el mănâncă friptură cu cartofi prăjiți. Poate că nu suportă muzica jazz/blues dar să mă ducă în Brooklyn, să bem whisky și să fumăm pe piesele lui Billie Holiday. Poate că nu e la fel de romantic ca mine dar măcar o dată în viață, să mă plimbe pe Champs-Elysees și să mă sărute sub turnul Eiffel. Poate că îi place să se uite la fotbal cu băieții dar înțelege că uneori vreau și eu să fiu unul din "băieții" lui. Să bem bere, să mâncăm pizza și să ne jucăm pe PlayStation. Poate că nu o să mă suporte prietenii lui dar atunci când cineva nu mă respectă, să renunțe la prietenia lor. După ce le fute un pumn în ochi. Poate că îl irită că mă irit dar să mă lase să îmi bag pula, fără să existe dubii legate de feminitatea mea. Poate că nu o să îi placă rochia mea nouă dar dacă mă vede că zâmbesc, să mă mintă. Poate că prajiturile mele cu care mă laud peste tot, îl fac să se gândească la mama lui. Să nu ne compare niciodată. Poate că o să existe zile când o să ne iubim mai puțin dar atunci să înțelegem că suntem oameni. Poate că o să existe zile când are glume proaste dar în alte zile, îmi cumpără flori. Și ciocolată. Poate că uneori ne certăm ca proștii dar e important pentru mine să știu că mă iubește, ca prostul. Poate că o să îmbătrânim pe dinafară, dar pe dinăuntru, vreau să rămânem tineri.
 
Poate că e băiat rău cu alții dar e mereu băiat bun cu mine.
 
 
 
0 kommentarer

Banii și dragostea

http://fmwfmwseni22gsir39gzb3axy.wpengine.netdna-cdn.com/wp-content/uploads/2014/11/iStock_000015430184_600web.jpg

De astăzi locuiesc cu un bărbat. Am mai încercat de 2 ori dar după relația eșuată cu tatăl fetiței mele și depresia, alegeam doar bărbați care depindeau de mine. Dacă mă întreba cineva de ce fac asta, spuneam că nu e adevărat. Abia acum, după ce am stat 3 ani singură, am realizat că relațiile pe care le-am avut după tatăl fetiței mele, au existat DOAR pentru că exista frica de a rămâne singură cu un copil. Așa că nu m-am gândit prea mult la ce îmi oferă acei bărbați. Mă interesa doar să nu rămân singură. Apoi, sătulă fiind de întreținut bărbați, am ales să rămân singură. Și bine am făcut! În ultimii 3 ani am învățat să mă iubesc eu pe mine. Am învățat să îmi respect singurăratea și să ador compania mea. Sunt o fată destul de deșteaptă și amuzantă. Ce fraieri!

 

O să vă spun un secret: Dragostea e importantă dar banii CONTEAZĂ enorm de mult într-o relație. Nu, nu sunt o persoană materialistă (dacă eram nu întrețineam bărbați fără bani de hârtie igienică) dar cu anii am înțeles că atunci când nu sunt bani, apar certurile. Nu încurcați ce vreau să vă spun! Una e să fiți căsătoriți și unul din voi să rămână fără serviciu și să vă ajutați și ALTA e să iei pe unu/una fără NIMIC și să te gândești că o să îți ofere ceva. Dacă nu a făcut nimic pentru el/ea atâta timp, nu o să facă nici pentru tine! Siguranța financiară e importantă. Nu mă interesează să mă întrețină dar mă interesează să își permită să își cumpere singur țigări și să plătească măcar jumătate din chirie. Nu?

 

Hai să fim serioși, oamenii care spun că banii nu contează atâta timp cât exista dragoste, sunt la fel de naivi ca Gensăn acum 3-4 ani. Mai, oameni buni:

Nu trebuie sa aibă bani să te intrețina pe tine dar... trebuie să aibe bani cât să se întrețină pe el. Dacă îți place să stai acasă ca vaca și să nu lucrezi, sfatul meu este să îți găsești pe unul mai bătrânel cu o grămadă de bani care oricum nu stă pe acasă că deh... business-ul. Îți recomand să rămâi gravidă repede să nu cumva să îți "scape" pensia alimentară și 50% din avere în caz că dă în primire.

Sigur ai auzit de "Dragostea trece prin stomac", nu? Eh, bine... asta e ca biblia sau coranul. Fiecare înțelege ce vrea! Unele spun că asta înseamna că tipul are penisul mare și îți ajunge până în inimă. Altele spun că înseamnă că dacă faci sarmale bune și hrănești porcul de lângă tine până te faci ca vaca, o să te iubească forever. Altele/Alții mai romantici zic că simt ceva în stomac când sunt indrăgostiți. Fluturații ăia ca atunci când îți este foame. Bine, eu cred că dacă n-are bani de flori, simți molii..."Ne iubim, ne iubim... dar trandafiri când îmi aduci? Și uite ce geantă frumoasă a primit Ionela de la Ionel! Am văzut pe Facebook! Tu când îmi iei una? Și apropo... luna asta tot eu plătesc facturile?"

Moare toată dragostea când vezi un bărbat care stă. Pur și simplu. Care nu vrea mai mult de la viață și acceptă să stea la tv pe post de bibelou. Care nu se obosește să își caute de lucru și care se plânge că îl doare spatele după ce a montat un birou de la Ikea. Been there, done that!

3 ani am fost singură. De ce? Pentru că îmi montam singură mobila și pentru că mă săturasem să fiu Crucea Roșie, mamă sau profesoară pentru fiecare bărbat pe care îl întâlneam. Da, bărbații pe care i-am întâlnit aveau nevoie de ceva sau cineva care să îi țină în palmă ca pe niște prințese. Iar eu, mama Teresa... credeam că îi pot schimba și cu timpul, din băiațeii mamei, o să îi fac bărbați!

"Raluca, nu mă simt bărbat lângă tine!" mi-a zis ultimul. Normal că nu te poți simți bărbat dacă tu ești o plantă. Un cactus care stă acolo în sufragerie și cere apă din când în când. Sau lumină. Sau un pachet de țigări.

Este o MARE diferență în A VREA pe cineva și în a AVEA NEVOIE de cineva. Eu nu am nevoie de nimeni dar asta nu înseamnă că nu vreau pe cineva.  Faptul că ÎN SFÂRȘIT am găsit un bărbat care se descurcă ORIUNDE fără să îl iau de mânuță mă face să mă simt singură pe relația asta. În sfârșit un bărbat!

Vă spun sincer... Când un bărbat depinde de voi, MOARE! Sexul, respectul, interesul, iubirea... whatever! Se usucă și pică dacă trebuie să îți deschizi geanta, să îți cauți portofelul și să îți plătești salata de 15 euro plus consumația lui de 43 de euro că deh...el e bărbat și mănâncă mai mult. 

 

Nu e vorba de bani aici. E vorba de "putere".
Barbații care nu lucrează (sau nu studiază), bărbații care nu fac nimic și acceptă ca o femeie să aibă grijă de ei... sunt femei (și nu femei moderne pentru că alea se întrețin singure) cu penis. Sunt sigură că dacă ar putea să rămână și ei însărcinați, să primească bani de la stat și pensie alimentară, am vedea o gramadă de bărbați gravizi pe stradă. Sensibili și cu poftă de mâncare.

Așa ca... dacă partenerul/partenera nu are picioarele pe pământ și nu se întreține singur/ă înseamnă că are nevoie de un părinte sau ajutor social. Vă sfătuiesc să îi dați să sugă pănă nu mai are nevoie de țâță și apoi să îl/o trimiteți la mă-sa să îi facă de mâncare pentru că timpul, dragostea, banii și răbdarea... se duc.

3 kommentarer

Gândurile unui copil "educat"

 
 
http://2.bp.blogspot.com/_y0PlSfJW9A8/TGEzldd5GjI/AAAAAAAACDo/gZI6YqM26z0/s1600/child+abuse.jpg
 
 
"Al dracului de copil! Mâine te duc la ginecolog, curva dracu!"
Cred că aveam vreo 9 ani când mi-a zis asta. Știu că locuiam în România, eram lânga caloriferul din dormitor și bunică-mea era lângă mine. Nu știu exact cum am făcut dar știu că mă scărpinam la păsărică și mi-a curs sânge. Aveam viermișori foarte des. Mama mă dădea dracu. Îmi spunea că e de la dulciurile pe care le mâncam. Probabil era de la mizerie. Nu țin minte să mă fi spălat pe dinți. Sau mâini. Din cauza asta am venit cu toți dinții cariați în Suedia. Bineînțeles, tot pe mine m-a înjurat. Era vina mea că aveam dinții cariați. Era vina mea că făceam viermișori. Era vina mea că am făcut pe mine până pe la 10 ani. Era vina mea că nu știam să pronunț "Nina are mere." și repetam "Mima are mere."
 


Să fi stat măcar o secundă să gândească că POATE dacă copilul tău greșește, e vina ta ca părinte, nu a lui. Un copil nu știe. Un copil învață. Probabil că dacă mă ducea la doctor și mă spala ca lumea pe mâini, nu mai făceam viermișori. Probabil că dacă mă învața să mă spăl pe dinți dimineața și seara, nu mai aveam probleme cu dantura. Probabil că dacă nu mă bătea și nu îmi băga chiloții cu căcat în gură, nu mai făceam pe mine. Probabil că trebuia să mă ducă la doctor și psiholog pentru treaba asta. Normal că nu m-a dus. "Îi era rușine."
 


Acestor părinți le este mereu rușine de oamenii din jur când vine vorba de copiii lor dar NU le este rușine de oamenii din jur când vine vorba de ei. Fac pariu pe cât vreți că mama nu s-a simțit niciodată vinovată pentru nimic legat de mine. Era DOAR vina mea.
 

Pe dinafară părea totul ok. Mama era mereu arânjată. Haine superbe. Părul lung, creț. Părea o lady. Se spăla de 3 ori pe zi și se dădea cu parfum. Stătea 2 ore în oglindă în fiecare zi și se machia atent. Îmi plăcea să stau să o privesc. Când pleca de acasă, mă puneam în locul ei în oglindă. O divinizam. Apoi, cu fiecare palmă și fiecare jignire din partea ei, am început să o urăsc. În fața mea nu mai era o lady... era un monstru.
 

Pe dinafară părea totul ok. Eram un copil foarte arânjat. Nu mă spăla pe dinți dar îmi făcea haine la croitor. Sau îmi cumpăra tot felul de blugi scumpi. Sau adidași de firmă. Îi plăcea să îi admire lumea fetița. Apoi mă înjura. Cu tata. Și mă bătea. Cu palma peste față, peste cap, peste fund sau picioare. Cu cureaua peste pantaloni. Sau îmi băga dușul cu apă pe gât pentru că o deranja cum zbier în cadă, pentru că mă usturau ochii când mă spala pe cap. "Zbiară, a dracuului de copil, zbiară!" Normal că nu mai puteam să zbier, mă înecam.
 

Bunică-mea nu mă bătea. Dar mă blestema. Pe mine și pe mama. Apoi mă pupa la păsărică. Cum dracu să pupi un copil acolo? Oameni buni, așa ceva nu se face!!! Aveam o vecină care își pupa copilul la pulicică. Nu e normal! Copiii se pupă pe obraz. Pe mânuțe, pe burtică. Pe frunte. Pe ochișori. Dar nu... nu la locurile genitale! NU E OK!
Când am crescut mai mare, mi-a amintit unde mă pupa. În capul ei, trebuia să îi mulțumesc. Am întrebat dacă mai vrea să o pupe...
 

La școală am scăpat. Mama mă bătea dar ca orice roman adevăratat, avea gândirea aia: "Eu te-am făcut, eu te omor! Eu pot să te lovesc cât vreau dar nu are NIMENI altcineva dreptul să ridice mâna la tine." Wow, ce să zic? Minunat! Ce gândire sănătoasă! Mă întreb dacă pedofilii fac la fel. Adică li se pare ok să își fută copiii dar se supără când apare un alt pedofil?

Profesorul meu de matematică era psihopat. "Domnul Ciocan" din gernerală numărul 6, Drobeta Turnu-Severin. Am înțeles că acum nu mai e profesor și se ocupă de altceva. Thuamne ajută! Eram terorizați. Omul... comunist fiind, ne obliga să îl așteptăm cu mâinile la spate și să nu scoatem un sunet. Dacă strănutai, te trimitea afară. După ce îți dădea cu catalogul în cap. Acest căcat, mă rog... "profesor" bătea copiii zilnic. Pe Mihaela, o colegă de clasă, a strâns-o atât de tare de gât că se făcuse săraca fată albastă la față. Plus palmele care le primeau copiii. Era îngrozitor. Și cel mai îngrozitor lucru era faptul că părinții nu reacționau. Unii copii, săracii... primeam bătaie și acasă dacă auzeau părinții că i-a bătut "domnu'" Ciocan. "Aha... sigur ai făcut ceva!" Părinți idioți! Eu am scăpat. Venise mama la școală și îl avertizase. Plus că băuse o cafea cu domnu' director și ăla, având fantezii cu mama, sigur l-a avertizat pe "domn' Psihopat". Nu s-a atins niciodată de mine. O singură dată am primit și eu catalogul în cap. Râdeam cu Nicoleta, în bancă. Nu tare... Doar cât să auzi fericirea noastră pentru că terminasem primele o problemă de pe tablă. Pentru asta ne-a scos afară. ZBANG, la amândouă. Aveam 11 ani. El avea 41.

 
 

Oameni buni: Ce nu înțeleg mulți este faptul că părinții și bunicii noștri au acceptat multe lucruri care păreau normale dar nu sunt și am învățat asta cu timpul. În 2017 nu ai cum să te comporți ca în 1987. Lumea se schimbă. Principiile se schimbă. Învățăm din ce în ce mai multe. Suntem din ce în ce mai educați. Dacă în 2017 nu ai înțeles că nu ai cum să îți pupi fetița la păsărică, să îi dai o palmă și să o înjuri, înseamnă că ește retardat și ai nevoie de doctor pentru un diagnostic clar.

Ce nu înțelegeți voi este faptul că părinții (voi) sunteți MULT mai mari și mai puternici fizic și psihic decât un copil. Din cauză că părinții sunt mai mari și mai puternici decât un copil, știu și mai multe lucruri. Lucruri pe care trebuie să le arate unui copil. Printre ele se află și autocontrolul. Când un părinte "educă" copilul prin a îl lovi fizic sau psihic, îi demonstrează AUTOMAT că este OK să lovești oameni sau lucruri mai mici ca tine pentru a obține ce vrei. Apoi se miră de ce unii copii devin neastâmpărați sau bat copiii, prin școală? Sau de ce unii băieței devin bărbați agresivi și își bat soțiile? Sau de ce unele fetițe devin mame nebune și își bat copiii? Nu realizați că violența nu face NIMIC bun?  

Cu un copil se poate discuta! Așa e... de multe ori îți vine să explodezi de nervi și e NORMAL. Asta nu înseamnă că ai dreptul să lovești un omuleț atât de mic. Atunci când ai nervi, pleci în altă cameră. Te calmezi. Apoi discuți frumos. Vreți să creșteți un om sigur pe el, un om bun. Nu vreți să creșteți un robot sau un om rău.

Fetița mea avea obiceiul să se arunce pe jos în magazin când avea vreo 2 ani. Dacă nu îi luam ce dorea, se arunca pe jos și plângea. Până când m-am pus în genunchi (pentru a vorbi la nivelul ei) și i-am explicat că dacă zbiară, nu o să primească ce vrea. O trăgeam după mine și muream de rușine. Bineînțeles, nu îi luam nimic. De 2, de 3... de 4 ori. Până când, într-o zi m-am enervat și m-am pus lânga ea, pe jos... și am început să zbier ca ea și să dau din picioare. Lumea murea de râs și fetița mea se uita la mine mirată. Apoi a început să plângă. M-am pus lângă ea și i-am explicat că așa mă face și pe mine să mă simt când zbiară. Că râde lumea de noi și nu vrem asta. De atunci nu mi-a mai zbierat NICIODATĂ în magazin. Ce credeați că rezolvam dacă îi dădeam "două la cur"? Absolut nimic! Aici intram la pușcărie. Și îmi luau și fetița. Apoi, după luni întregi la psihiatru, poate că aveam iar voie să o întâlnesc. Bravo lor! Un părinte care își lovește copilul nu are ce căuta lângă el.

 

Când lovești un copil, poate că îl oprești din a face un lucru rău pe moment DAR îl faci să facă lucruri rele toată viața. Multe fetițe care au primit o palmă (sau mai multe) de la părinți, consideră că e ok când iubitul lor le lovește. În lumea lor, este un gest de iubire. Trist, nu? Mulți băieți care au primit o palmă (sau mai multe) de la părinți, consideră că e ok să îți lovești iubita. În lumea lor, este un gest de iubire. Trist, nu?

Frica și respectul sunt 2 lucruri diferite! Iubiți-vă copiii dar aveți grijă să îi și respectați! Copiii fac ce văd și spun ce aud. Aveți grijă de ei! Încetați să spuneți fetițelor că atunci când un băiețel le împinge și este rău, înseamnă că le iubește. Încetați să spuneți băiețeilor că nu sunt buni de nimic. Nu aia înseamnă iubire! Invățați-vă copiii că atunci când iubești, NU lovești!
 
 
Respectul este cea mai mare dovadă de iubire.



4 kommentarer