Sfat pentru femei. De la o femeie

 
 
 
 
Peste tot pe bloguri sau în ziare, văd articole despre cum TREBUIE să fie o femeie. Ce să facă să nu plece “ăla”, cum să se comporte, cum să se îmbrace. Să nu uite să gătească, să nu uite să se aranjeze, să nu uite să facă sex ca înainte să apară copilul.
Peste tot văd articole în care femeile judecă alte femei. Sau… articole în care bărbații judecă ce nu au cum să înțeleagă.
 
M-am săturat! În primul rând, nimeni nu vorbește despre echilibrul ăla -rolul de mamă și rolul de soție/iubită. Da, bineînțeles că îți place să faci sex, dar da, cu un copil de 4 luni care zbiară de ieri seară și nu știi ce are, e greu să te mai gândești la cât de mult îți place să îi faci soțului sex oral. Cu un soț care stă pe Facebook în timp ce tu gătești, speli, faci curat… e greu să te mai gândești la machiaj fără să te întrebi ce dracului ai văzut în planta aia de pe canapea, care te cam obosește, numită bărbat.
 
Viața este așa cum ne-o construim. V-ați despărțit? C’est la fucking vie! Doare, dar o să treacă. Toate trec. Nu contează care a fost motivul despărțirii, contează doar că s-a întâmplat și acum ești singură cu un copil. Atât! Eu intrasem în depresie din cauza oamenilor din jur care îmi spuneau cum trebuie să fiu să rămână “el” lângă mine sau cum trebuie să fiu ca să considerată “o mamă bună” Se vorbea doar despre cum trebuie să fiu EU. Ce trebuie să fac EU. Eu, eu… eu.
 
Toată viața mi-am dorit o familie unită, o familie cum nu am avut. Atunci când lumea mă întreba “dar tatăl fetiței unde este?” sau “chiar nu poți să mai încerci, e totuși tatăl fetiței”, voiam să intru în pământ de rușine. Mă simțeam “goală”, simțeam că nu sunt în stare să am grijă de familia mea. Când ne-am despărțit, am rămas singură cu copilul, apartamentul și pisica. Pentru el a fost simplu, și-a luat hainele și a plecat. Eu am rămas cu tot “bagajul”. El bea șampanie prin cluburi, eu alăptam și plângeam. Eram singură și îmi era atât de frică de ce o să zică lumea sau de ce o să zică Lianna (fetița mea) mai târziu.
 
În același timp mă gândeam că mai bine trăiesc singură decât să crească copilul în stres, în ceartă și jigniri, iar apoi să plece de acasă pentru că nu mai suportă să vadă cum mami și tati se urăsc. În același timp mă gândeam că nu îmi plătește nimeni chiria, nu are nimeni grijă de copilul meu așa că pe nimeni nu TREBUIE să intereseze cum și de ce ne-am despărțit sau cum aleg să îmi trăiesc viața. Viața MEA!
 
Să fii mamă este cel mai frumos lucru care se poate întâmpla. Dacă copilul e sănătos, dacă ai bani să îi dai să mănânce și multe, multe altele. Da, am fost o norocoasă din mai multe puncte de vedere, dar m-a durut când oamenii pe care îi iubeam cel mai mult, erau oamenii care nu mă înțelegeau. E frumos să fii mamă, dar e greu să nu te schimbi atunci când apare un copil. E foarte dificil să găsești echilibrul de care ai nevoie. Să ai timp să faci lucruri importante pentru TINE, să ai libertatea de care ai nevoie pentru TINE și în același timp să ai un copil de care ești responsabilă. Dacă găsești un echilibru, BINGO… ai câștigat!
 
Ce am făcut eu:
 
Atunci când am văzut că dacă nu mă ridic, lumea din jur stă doar să îmi facă poze în groapă, să îmi dea check in pe Facebook alături de un “Feeling sad with Raluca Jensen”, să îmi mai arunce câte un sfat, pentru că toți “știu”, dar nimeni nu înțelege, am realizat că trebuie să fiu puternică pentru MINE dar și pentru fetița mea. M-am gândit că este foarte important să nu mă pierd pe mine. Să fac cumva să îmi cresc copilul cu multă dragoste și atenție, să o ajut (cât pot) să își îndeplinească visurile și în același timp să aflu care sunt visurile mele, să nu uit că și eu am dreptul să visez.
 
De când eram copil și mai ales atunci când am rămas singură cu fetița, toată lumea din jur mă făcea să înțeleg că viața se termină atunci când faci un copil. Că “atunci când ești mamă, tu trebuie să te pui mereu pe locul 2, 3 sau 4”. Că “trebuie să sacrifici TOTUL”. Că “trebuie să ai mereu grijă de copil și să uiți de tine”. Că “viața ta a trecut, acum trăiești prin copil.”
 
Când s-a născut Lianna, mă judecau toți. Dacă voiam să ies la un pahar de vin cu colegele de la serviciu, eram alcoolică. Dacă îmi cumpărăm o rochie în loc de hăinuțe pentru copil, eram o mamă denaturată. “Cum adică să dai 50 de euro pe rochia aia? De 50 de euro ai pampers toată luna, Raluca!” Ce nu înțelegeau ei, era faptul că rochia aia mă facea fericită. Pampers aveam.Dacă atunci când m-am despărțit de tatăl fetiței (pentru că a plecat și nu e legal să ții un om cu forța) am încercat să îmi refac viața și să întâlnesc alt bărbat… am fost curvă. Dacă mergeam la muncă în loc să îmi dau demisia și să stau acasă cu copilul pe ajutor social, nu îmi păsa de copil.
Nimeni nu a înțeles că pentru mine munca însemna să ies puțin din rutina de acasă, să mai socializez și să îi arăt copilului meu că nu e sănătos să stai acasă, că oricine poate sta acasă pe ajutor social dar mami e mai puternică și vrea mai mult de la viață. Dacă luam decizii pentru mine și DOAR pentru mine, toți aveau opinii despre cum îmi trăiesc sau cum ar trebui să îmi trăiesc viața. Și totuși nu îmi plătea nimeni chiria iar cei care stăteau cu copilul când aveam nevoie erau plătiți sau îmi strigau și mă jigneau într-un așa fel că până la urmă am renunțat și la ajutorul lor, forțat.
 
Când încă nu mă întorsesem la muncă și încă nu începusem să ies din casă, intrasem într-o “zona gri” unde uitasem să mai am grijă de mine și ascultam de toată lumea din jur. Fetița mea era totul. Încă mai este, nu mă înțelegeți greșit! Dar după un timp am înțeles că cel mai important lucru pentru fetița mea este să aibă o MAMĂ FERICITĂ. Dacă mami nu este obosită, supărată, stresată… atunci nici Lianna nu o să fie obosită, supărată, stresată. Atunci am înțeles că datoria mea este să îmi iubesc copilul și ATÂT. Este un om, are o viață. Eu sunt aici să îi arăt ce înseamnă respectul, iubirea și libertatea. Eu sunt aici să îi spun ce cred că e bine și ce cred că e rău. Dacă mă va asculta sau nu, e decizia ei. Nu am cum să trăiesc în locul ei deși aș vrea. Aș vrea să am 18 ani și să am creierul de acum. Aș vrea să am 5 ani și să nu știu ce înseamnă război, religie, politică, sexism and so on... Cine dracului n-ar vrea asta?
 
Nu o să pot niciodată să o opresc din ce vrea cu adevărat să facă. Eu pot să îi spun și să îi arăt ce pot să îți facă drogurile, de exemplu. Dar degeaba o duc în pădure, dacă o să vrea să se drogheze… o să caute ciuperci. Eu pot doar să fiu sinceră, să o iubesc și să o respect. Nu o să pot niciodată să o fac să nu se îndrăgostească de un prost și să îi rupă ăla inima pentru că nu pot controla asta. Singurul lucru pe care pot să îl fac este să îi arăt că la noi în casă, lumea se respectă și se iubește. Asta cred că o să o ajute să vrea ce cunoaște. În rest, nu o pot ajuta cu lucruri pe care nu le știu și nu le înțeleg. Chimia nu m-a interesat niciodată, dar literatura o iubesc. Nu am fost în viața mea în Singapore, dar pot să îi arăt poze din Egipt. Singurul lucru pe care îl pot face este să fiu o persoană fericită, o persoană pozitivă, iubitoare, o mamă care o să o susțină în absolut orice își dorește să facă, o mamă care are timp și răbdare de fiecare dată când o să aibă nevoie de mine. Dar în același timp… să nu uit de ce am și eu, la rândul meu, NEVOIE.
 
Viața este simplă. De multe ori, noi o complicăm. Cel mai important lucru în viața asta este să nu uiți să ai grijă de TINE. De ce? Pentru că atunci când tu nu mai ai grijă de tine, când ție nu îți mai pasă de tine… pierzi echilibrul de care vorbeam mai sus. Și crede-mă, dacă nu poți avea grijă de tine, nu o să poți să ai grijă nici de alții și o să începi să dai vina pe tot ce te înconjoară. O să începi să dai vina pe soțul/prietenul tău, pe locul de muncă sau din păcate, pe copilul tău. O să crezi că alții sunt de vină pentru nefericirea ta. “Tu, tu ești de vină! Ți-am oferit totul, mi-ai mâncat viața!” GREȘIT! Nimeni nu e vinovat pentru cum te simți tu cu tine, mai ales un copil care nu a ales să se nască, tu ai ales pentru el. Tu ești singurul responsabil de fericirea/nefericirea ta.
 
Știi când începi să crezi că alții sunt responsabili? Atunci când te-ai pierdut! Am fost și eu acolo dar am învățat să nu îmi pese de lumea din jur, să șterg toți oamenii toxici din viața mea și să trăiesc așa cum vreau. Să ies la un pahar de vin când vreau, să îmi cumpăr ce vreau de banii mei, să mai întâlnesc bărbați că totuși am doar 31 de ani și o viață înainte. Și dacă unul dintre ei se decide să plece pentru că m-am îngrășat sau pentru că am stat în bucătărie toată ziua să fac 2 feluri de mâncare și prăjituri, să plece! Noi, femeile puternice, avem nevoie de bărbați la fel de puternici care atunci când suntem jos, ne ridică. Un bărbat care nu fuge la alta, dar îmi spune: “Hai să alergăm. Lasă gătitul că azi fac eu ceva sau mâncăm în oraș.”
 
E ușor să stai lângă cineva când viața e roz și toată lumea zâmbește. Dar e atât de important să ai pe cineva care, atunci când te îmbolnăvești și îți cade părul sau rămâi fără un picior, rămâne. E ușor să găsești iubire și atenție atunci când ești îmbrăcată într-o rochie sexy dar un bărbat adevărat știe că tu ești sexy și în pijamale.
 
Viața e frumoasă... dacă învățăm să o apreciem. E simplu: cu cât sunt eu mai fericită, cu atât mai mult îmi văd copilul zâmbind.
21 kommentarer
Anonym

E că mersul pe sirma. Echilibrul e cel mai important dar îl poți obține doar fiind concentrat pe tine

Anonym

E că mersul pe sirma. Echilibrul e cel mai important dar îl poți obține doar fiind concentrat pe tine

Anonym

My storie, succes deplin iti doresc!

Anonym

Buna!Tin sa fac cateva precizari daca.mi permiti, nu despre ce ai scris . Esti printre persoanele carora le.as oferi respectul meu si toata aprecierea.Esti ceea ce multi si.ar dori sa aiba,(multi nu ar recunoaste), inclusiv eu.Ma multumesc citindu.ti postarile si de cele mai multe ori te autodepasesti, de ce?pt ca prima data gandesti, apoi scrii fara sa ti se rupa de ceva!respect

Anonym

Bravo...

Anonym

Love it! Ai exprimat exact ceea ce simt si intotdeauna am spus so eu si, crede-ma, mi-ar facea mare placere sa te intalnesc intr-o zi sa povestimm cate-n una li in stele, desi nu mai sunt atat de "juna" ca si tine. Multumesc, Raluca.😊

Mădălina

Raluca,ești puternică, frumoasă și... BRAVO!

Anonym

Frumos si adevarat!RESPECT!

Anonym

Draga Raluca.... te iubesc!!! Si nu, nu sunt nici pizdificat , nici altfel si chiar ma consider bărbat in sensurile pe care le dai tu termenului... o sa iti scriu odată povestea mea si poate ai 2,3 cuvinte si pt mine fără sa consideri ceva deplasat sau aiurea! Oricum am avut o super surpriza când am citit ce scrii tu!

Anonym

Draga Raluca.... te iubesc!!! Si nu, nu sunt nici pizdificat , nici altfel si chiar ma consider bărbat in sensurile pe care le dai tu termenului... o sa iti scriu odată povestea mea si poate ai 2,3 cuvinte si pt mine fără sa consideri ceva deplasat sau aiurea! Oricum am avut o super surpriza când am citit ce scrii tu!

Anonym

Draga Raluca.... te iubesc!!! Si nu, nu sunt nici pizdificat , nici altfel si chiar ma consider bărbat in sensurile pe care le dai tu termenului... o sa iti scriu odată povestea mea si poate ai 2,3 cuvinte si pt mine fără sa consideri ceva deplasat sau aiurea! Oricum am avut o super surpriza când am citit ce scrii tu!

Anonym

Felicitări pentru tot ce faci! :)

Eduard

Eu aș intitula aceste rânduri "Sfat pentru viață", nu doar pentru femei. Pentru ca de aici putem învăța și noi, "proștii", nu numai femeile.
Oricum, n-am mai citit de multă vreme ceva atât de motivațional. Chapeau!

Anonym

Respect!

skipping owl

Raluca, ai dreptate: când începi sa dai vina pe alții înseamnă ca te-ai pierdut. Și totuși, uneori, vina chiar aparține mai ales celuilalt...
Cand eram mai tânăra și jucam KOTOR (knights of the ole republic), un joc făcut după Star Wars, cu jedis, n-am putut niciodată sa aleg "a dark jedi", oricât as fi încercat. Mi-as fi atins scopul mult mai repede...dar cu toporul.! Nici o satisfacție. Așa am fost și in viața: pot alege calea rapida, in extremă instanța... însă nu e calea morala sau ideală pentru copiii mei. Și atunci... îndur, cât oi putea...
Seara buna și mulțumesc pentru mintea clară!

Anonym

Felicitari

Anonym

Felicitari Raluca! Ma bucur ca esti o persoana tare, care stie sa puna punctul pe i! Multi dintre noi avem de invatat de la tine, din experiențele si trăirile tale.

Anonym

Sunt mama singura si exact aceleași probleme le-am întâmpinat si eu. Orice am facut ,ca a fost bine sau rau,oricum am fost judecata asa ca am renuntat la explicatii inutile. E usor sa stai pe margine sa dai indicatii si sa aplauzi ,atata timp cat filmul care ruleaza nu e despre tine. Esti un exemplu pozitiv pt mine si pt asta iti mulțumesc.

Anonym

wow....cata dreptate. as vrea sa pot pune in practica ce spui acolo ...

Danyke

Citind acest text nu am putut rămâne impasibil de a-ti scrie. Esti o femeie adevărată! Meriti tot ce e mai bun in viată! Sunt ferm convins ca doar prin ceea ce scri pe multi ai cucerit...

Anonym

Made my day! Mi-as dori ca mult mai mulți oameni să vadă lumea prin ochii tăi, să aibe claritatea cu care vezi tu lucrurile. Respect.