Mama, cel mai negativ exemplu din viața mea

 
 
 
 
Prima carte citită de la cap la coadă, a fost "And I don't want to live this life" Mi-a recomandat-o profesoara mea de limba suedeză, Inger. Nu am știut niciodată cum să îi mulțumesc dar cartea aceea mi-a schimbat viața. Aveam doar 14 ani când am citit-o. Am mai recitit-o pe la 18. Și pe la 25 de ani.
Este scrisă de Deborah Spungen, mama lui Nancy Spungen, fata despre care scrie în carte. Despre care scrie că nu a încetat niciodată să zbiere, despre care scrie că era mereu agresivă verbal sau fizic, despre care scrie cât de dependentă devenise de sex și droguri. Despre cum a distrus familia și viața celor din jur. Despre cât de mult îți poate afecta viitorul un copil sau un părinte instabil psihic. Despre cum începi să crezi că tu ești ăla nebunul atunci când ești înconjurat de nebuni. Nancy a fost prietena lui Sid din Sex Pistols. Sigur ați văzut imaginea ei pe un tricou, pe un cd sau poster punk/rock. 
 
Nancy e mama. Sau... putea să fie. Până la vreo 25 de ani am crezut că mama e normală și că eu sunt aia nebună. Până pe la vreo 25 de ani îi găseam scuze. "Săraca" dusese o viață grea. Mama ei o lăsase singură în casă și plecase să se mărite pe la țară. Avea mama vreo 13 ani atunci. Fratele și sora ei erau mereu plecați pe la chefuri. Ea era singură. Așa s-a îndrăgostit de tata pe la 16 ani. Tata fiind prieten cu unghiul meu, venea des prin casă. La 17 ani a rămas gravidă cu mine și la 18 s-a măritat. Bine... ea zice că a fost "obligată" dar cu toții știm că era disperată după tata.
Apoi au început bătaile și un an mai târziu, au divorțat. Mama a rămas cu bunică-mea și cu mine în casă. Ura pe care o avea pe tata a făcut-o să mă urască pe mine. Bine... în "ochii lumii" ea mă iubea. Eram mereu îmbrăcată frumos doar că în casă auzeam numai jigniri, ceartă și vedeam numai bătăi. Eu devenisem "puradelul" pe care se certau când mama pleca la discotecă sau când bunica o închidea pe afară. 
 
Nu își terminase liceul și nici nu lucrase în viața ei undeva așa că a fost mereu atrasă de bărbații care îi făceau cadouri. Țin minte că uneori purta inel peste inel și avea toate degetele pline de aur. La noi în casă cea mai mare dovadă de iubire era un cadou. O pereche de cercei sau un inel. De aur, bineînțeles. 
 
Bunica se juca și dormea cu mine. Mama gătea sau repara prin casă. Familie tradițională. Dimineața, la școală mă ducea bunica. Mama dormea. De multe ori când mă întorceam de la școală, erau încă în pat. Sforăiau. 
 
Cu temele a încercat de câteva ori să mă ajute dar mereu eram proastă și nu avea răbdare să stea lângă mine. Era mai simplu să îmi fută o palmă peste bot, să se enerveze și să îmi zică că "sunt proastă ca tata și că oricum nu o să fac nimic în viață". Bărbații îi schimba anual. Sorin, Jan, Sorin iar... Dan, Cristi, alt Cristi, Enzo, Alex. Odată a fost și "translator" pentru un italian de 70 de ani. M-am bucurat când a venit acasă cu cadouri pentru mine și multe cadouri pentru ea. Sigur a tradus bine.
De multe ori mă lua cu ea în discotecă. Zicea că preferă să vadă ce fac decât să merg singură. Îmi era rușine de fiecare dată când se îmbata sau când se săruta cu bodyguardul cu care se combinase, la noi la masă. Și cum mă ducea apoi până acasă și ea mai rămânea puțin în mașină. 
 
Nu am condamnat-o. Era tânără. Am început să o condamn mai târziu. Când am devenit mamă și am început să mă gândesc mai mult la ce făcea și cum mă făcea să mă simt. La 11 ani i-am găsit poze cu tatăl meu vitreg în care făceau sex. La 12 ani i-am găsit lui o grămadă de casete video în care își filma prietenele pe ascuns în timp ce mergeau la baie. La 17 ani ai mei, s-a despărțit de Liviu, după ce se despărțise de tatăl meu vitreg și a început o relație cu Mihai, cel mai bun prieten al lui Liviu. Îmi era atât de rușine. Îmi plăcea de Liviu. Îmi aducea flori când era ziua mea și se ocupa mult de mine să mă învețe să conduc, de exemplu. De Mihai nu mi-a plăcut niciodată. Când umbla în chiloți prin casă și i-am zis mamei că mă deranjează, mi-a zis "De ce te uiți la pula lui? Vrei să îl fuți tu?" 
 
Atunci am plecat. M-am mutat singură și am înțeles că vina nu era a mea. Totuși am continuat să am contact cu ea... De ce? Nu știu. De frică. De rușine. Când eram copil mă amenința și mă jignea la orice vorbă, cumva îmi era frică de ea. Știam că de foarte multe ori mi-a sunat prietenii sau prietenele și le-a spus o grămadă despre mine. Se prefăcea că e îngrijorată și îi întreba dacă mă droghez. Nu m-am drogat în viața mea!
 
La 22 l-am întâlnit pe tatăl fetiței mele. Nu l-a suportat de la început. Mereu îl jignea și îi trimitea mesaje în care îl ruga să plece sau ne amenința că dacă nu îi dăm aurul (caoduri, inele...brățări) înapoi, o să sune ea în România și o să plătească pe cineva care ne poate lăsa în scaun cu rotile. Că ea cunoaște "lume". Acum râd. Atunci nu a fost așa funny... dimpotrivă! Ea a fost motivul pentru care noi până la urmă ne-am despărțit. Eu îi luam apărarea, el nu înțelegea de ce... Plus multe altele. 
 
Când am făcut accident pe autostradă cu 170 la ora și am sunat-o plângând, mi-a zis: "Așa, Raluca... și? Trebuie să vin? Am băut un pahar de vin!" I-am răspuns că nu e nevoie și deși a venit până la urmă... degeaba! Nu te poți căca pe un om iar apoi să încerci să îl ștergi... dacă nu îl speli cu apă și săpun, tot pute!
 
Așa și cu relația noastră. Mulți nu înțeleg și nici nu au cum să înțeleagă. E ca și cum i-aș spune unui bolnav de cancer că știu ce înseamnă să fie bolnav. Nu, nu știu ce înseamnă!
 
 
S-au întâmplat multe de-a lungul anilor și astea sunt doar câteva exemple... restul le scriu într-o carte. E greu să trăiești într-o lume din asta fără să fii afectat. Unii se apucă de droguri, altele poate că fac sex cu oricine, oricând. Mulți copii maltratați fizic sau psihic devin și ei niște părinți abuzivi. Din cauza asta am încercat să rup contactul cu mama mea de foarte multe ori. De fiecare dată mă sunau neamurile plângând, explicându-mi că "trebuie să accept, că e mama" Că dacă mă bătea cu cureaua sau îmi băga apă pe gât sau chiloții plini cu caca în gură... o făcea pentru că era stresată și mă educa. Educație? Mama nu m-a luat în viața ei în brațe să îmi spună că îi pare rău. De ceva... orice! 
 
Singurul lucru bun pe care l-a făcut a fost să mă ia cu ea în Suedia. Bineînțeles, pentru asta mi-a strigat toată viața. "Nesimțito. Nerecunoscătoare ce ești. Trebuia să te las la tac-tu!" 
 
 Mama m-a ajutat mult cu fetița mea de când a împlinit un an și până vara trecută când am decis să rup definitiv orice contact cu ea. S-a comportat frumos cu Lianna și de multe ori am crezut că asta este modul ei de a-și cere iertare pentru copilăria mea. De multe ori am preferat să o las la ea decât să o duc la gradinița de noapte unde dormea pe o saltea. Mama o răsfăța. Cu cadouri... 
 
Încet, încet a început să vorbească urât de mine și de tatăl ei și de foarte multe ori, fetița îmi spunea că "a zis bunica că tu nu știi să gătești și că mâncarea ei e mai bună" sau îmi făcea obervații de cum spăl hainele. O fetiță de 3 ani, da? Atunci am vorbit cu tatăl ei și i-am zis că o să trebuiască să fim cei mai buni prieteni pentru Lianna, pentru ca eu să pot să renunț la ajutorul mamei mele care ne va afecta mai târziu. Am zis că o să rup contactul ușor... După câteva luni a trebuit să rup contactul brusc:
 
Eram în vacanță în România. Eu, Lianna, mama... mătușa din Italia. Toate eram la bunica acasă. Pe la ora 23.30 am vrut să ies la vin cu prietenii mei din Londra care veniseră și ei "acasă" să ne vedem. Am ajuns lângă ușa și am observat că ușa era închisă cu cheia și cheia... ciuciu! M-am dus în sufragerie și le-am cerut cheia. "Stai acasa! Curva dracului! Ai făcut copil... trebuie să stai acasă să ți-l crești!" 
 
Am 31 de ani. Asta s-a întâmplat anul trecut. Eu locuiesc singură de la vârsta de 18 ani, da? Mie nu îmi spune niciodată NIMENI când să ies sau să nu ies din casă. Fetița trebuia să rămână în Suedia la tatăl ei dar a inistat mama să o luăm cu noi și mi-a promis că poate să stea cu ea. Mă rog... m-am gândit că dacă nu stă ea, stă mătușa sau bunica mea. Că sunt în vacanță. Munca mea de noapte mă distruge. Termin la 5 dimineța și uneori nu adom până pe la 9-10. Aveam nevoie de o vacanță. Și chiar dacă nu era vacanță... cum dracului să închizi pe cineva în casă? Cum să îți permiți asta? 
 
Până la urma am primit cheia de la mătușa mea și am plecat. A doua zi... mama a plecat în semi-vacanță de 2 zile cu amantul din România. Când s-a întors am întrebat-o: "Mamă dragă... deci nu am voie să fiu curvă la 30 de ani dar tu la 50, ai voie?" 
 
A aruncat cu sticla de apă în mine și a venit spre mine să îmi tragă o palmă. Am 1.70. Ea vreo 1.60. Aveam 30 de ani. Nu mai aveam 12. Am apucat-o de păr, am ridicat-o în sus și am aruncat-o în șifonier. Atunci s-a spart oglinda. S-a trezit Lianna și când am văzut-o pe hol, am zis: STOP! Dar cum dracului să înțeleagă ce înseamnă "stop" când ea nu a înțeles 30 de ani treaba asta? A tras fetița lângă ea și i-a zis: "Mama ta este nebună. Trebuie să sunăm la Poliție și Salvare să vină să o calmeze pentru că mama ta este nebună, fată dragă. Să nu te apropi de ea." Apoi mi-a zis: "De ce continui să vii aici în casă? Nu ai înțeles că nu este casa ta și că nu ești binevenită?" Mă așteptam ca măcar bunica să zică ceva pentru că atunci când eram mică și luam bătaie, mereu îi zicea: "Nu mai da mamă în ea..." dar de data asta nu. Dimpotrivă! Mi-a zis că mama mai bine făcea avort decât să mă facă pe mine și să plec. 
 
Mi-am făcut bagajul și am rugat fetița să vină la mine. Nu a vrut. Mama o ținea tare în brațe și fetița nu mai știa ce să facă. Atunci am realizat că singura mea familie este copilul meu, că eu nu o să mai calc în viața mea în casa aia și că mama a murit. 
 
Mi-am luat bagajul și am coborât. M-am dus după colț și m-am așezat pe o bancă unde mi-am aprins o țigară și am început să mă uit prin telefon să văd pe cine pot suna să vină să mă ia. Fetița râmânsese la mama. Am zis să nu o speri mai mult. Atunci am văzut cum a intrat mașina de poliție și salvarea în parcare. Femeia chiar sunase! Am crezut că doar mă amenința. Cum făcea ea de obicei... 
 
După vreo 5 min m-a sunat tatăl fetiței. Îl sunase mama. Noroc că el știe cât minte și cât e de bolnavă că după ce i-am explicat varianta mea, mi-a zis: "Du-te și ia fata ACUM! Ți-am zis că mă-ta e nebună? Ți-am zis! Dacă nu iei fata ACUM o să sun la poliție în Suedia și o să le zic că a răpit-o și face și pușcărie!"
 
Mi-am lăsat bagajul la Hotel și apoi am mers cu poliția să îmi iau fata. Am ajuns în Suedia și am rupt ORICE fel de contact cu acea femeie. De atunci am primit 9 reclamații de la Protecția Copilului și Social. 9! În care scrie că eu nu am grijă de fată, că o lovesc, că mă prostituez, că o las singură în casă cu bărbați pe care îi întâlnesc pe net, că mă droghez... și multe, multe altele. De fiecare dată și-au cerut scuze cei care m-au chemat la interviu dar mi-au explicat că nu au ce să facă.
 
De când am început să scriu și să povestesc despre copilăria mea, a început să își facă conturi false de pe care scrie tot felul de mesaje urâte pe Facebookul meu. Da, mesajele alea despre cum sunt eu și bla bla bla, sunt scrise de mama! 
 
Așa că... ce vreau eu să vă rog? Vreau să vă rog să încetați să acceptați părinți abuzivi și să le căutați scuze! Un părinte care nu își iubește și respectă copilul, NU MERITĂ să fie părinte și să fie iubit sau respectat. 
 

Fiți atenți la ce scoateți pe gură, cuvintele dor! Un copil care aude "ești prost" o să devină un adult nesigur pe el, pe alții. O fetiță care aude "ești urâtă, ești grasă" o să ajungă să sufere de bulimie sau o să facă sex cu orice jegos pentru un "ești frumoasă". Un băiețel o să se mulțumească cu o muncă de 2 lei pentru că mereu a auzit că "nu e capabil de nimic". Orice copil are nevoie să audă că e frumos și că poate, orice!

Generația mea a crescut din violență. Și apoi vă mirați de ce suntem singuri? Crezi că trebuie să accepti pentru că sunt parinții tăi dar NU... doar un copil respectat și iubit poate să respecte și să iubească un părinte. Nu poți să oferi respect și dragoste dacă nu știi ce înseamnă. Frica nu e respect. Nici iubire. Iar părinții care își lovesc copiii fizic sau psihic, nu merită copii. Eu am ales să fiu un copil orfan și mă bucur enorm pentru asta. Regret că nu am avut curajul să o fac mai devreme. Jignirile și reproșurile mă trăgeau în jos. Și ca mine, sunt o grămadă de adulți și copii. De asta scriu! De asta îmi povestesc viața și nu mă interesează de ce "zice lumea". Dacă pot salva măcar un copil, am reușit! 

Nu le mai spuneți copiiilor că atunci când cineva se comporta urât cu ei, o fac pentru că le este drag de ei. Sau că o palmă îi învață ceva. Nu aia înseamnă iubire! Nici educație! Când cineva te iubește, nu te jignește nici măcar în glumă și nu... nu te lovește! Nu îți face rău!

Poate că dacă încetăm să acceptăm iubirea asta bolnavă... o să devenim mai sănătoși, o să devenim niște adulți mai siguri pe noi și mai atenți la sentimentele oamenilor din jur. Nu o să mai acceptăm relații toxice care ne fac să uităm de noi, să credem că nu merităm mai mult. Merităm totul!

Încetați cu prostia aia că: "Familia arată cine ești tu cu adevărat" sau că "Sângele apă nu se face". Sau mai rău: "Trebuie să îți respecți familia, indiferent de ce îți face." Rahat! Eu n-am nimic în comun cu mama și tatăl meu biologic. NIMIC! De la ei am învățat doar cum NU VREAU să fiu. Doar în România există vorba aia tâmpită pe care o auzeam uneori: "Eu te-am făcut, eu te omor!"

 

Well... voi m-ați făcut, eu îmi iau bagajul și vă fut în gură, dragi părinți! Da, da... am înjurat! Vai!

 
30 kommentarer
Anonym

Esti o femeie minunata, Raluca!! Desteapta si in special, puternica. Ferita ta va deveni un om reusit si bun, datorita tie.

Anonym

Nu înțeleg anumiți părinți , dacă se pot numii părinți. Bravo ție pentru a fii atât de puternică și de a scrie situația ta. Foarte mulți sânt în poziția pe care ai avut-o tu și le este frică și rușine. Ești o eroină pentru asta

Anonym

Iarta-mi indrazneala, dar decat cu o mama ca a ta... mai bine deloc! Iti urez bafta si succes! Stiu ca inseamna sa lupti pentru tine. Sa vrei sa fii altfel. Impotriva tuturor greutatilor. Ai grija de tine si de fetita ta. Sanatate multa si putere interioara.

Anonym

Doamne ❤❤❤Cât de puternică eşti

Cami

fara cuvinte.

Anonym

Esti incredibila! Te admir foarte mult , ma regăsesc in cateva povestiri ale tale.. copii sunt totul pentru mine, pentru ei , locuiesc împreună cu tatal lor in uk la xxxxx km de familia mea si de familia soțului.. cand aud poveștile soțului din copilăria lui , imi zic tot timpul ca eu am avut o copilărie ok .. nu perfecta..doar ok ! Venim dintr-o generatie cu multa violență... violenta ce ne-a facut adulți fricoși si nesiguri de astazi ...

Anonym

Doamne câte ai mai tras mai Raluca ...ai ales din fericire parcursul celor mai just !
Lianna este minunea ta,fă ca ea să strălucească în final deși atunci când va fi adult îți va înțelege inmiit trecutul! Fără din ea ceea ce tu ți ai fi dorit sa fie fost. ..îți urez succese și iti pup sufletul deși nu cred ca te ajuta cu ceva. ..Angelica

Anonym

Prea multe generatii crescute in abuz. Daca unii am avut norocul sa nu avem parte de cel fizic, de cel psihologic sigur n-am scapat. Cati dintre noi n-am crescut fiind comparati in continuu cu fratii, verii sau vecinii nostri? Cate mame n-au avut grija sa aflam ce sacrificii au facut ele pentru noi? Cate mame nu au incercat sa ne controleze fiecare aspect al vietii noastre sub masca bunelor intentii? Sau care ne-au ignorat nevoile emotionale pana au obtinut ce au vrut, pana am facut ce au vrut ele. Cati dintre noi stiu ca astea sunt tactici de manipulare si de control? Cand in sfarsit am inteles ce este abuzul emotional, nimeni nu m-a crezut. Toata lumea o apara pe mama, ca si cum mamele devin sfinte doar pt ca au nascut. Asta e singurul motiv, pt ca e mama si m-a nascut asta inseamna ca are dreptul sa faca ce vrea, de ex sa cumpere bautura si tigari si nimic de mancare pt copilul ei:)

Anonym

Ultima întâlnire cu mama...hmm...
Vreo 26 de ani am visat eu cum o sa stau intr'un loc dragut,curat si o sa o chem pe mama in vizita sa vada ce fata mare m'am facut eu😂😂😂
Si a venit ziua respectiva ..m'am bucurat intf'un fel,am gatit 9181828 de feluri de mancare (exagerez,doar 3 au fost) si ne'am bagat la somn,dimineata am plecat la munca cu iubitul si cand ne'am întors my mother era pisata pe ea (la propiu si la figurat ) de beata...a baut o sticla de Jack Daniels (i know) parca e misiune imposibila ...a baut si vinul alb de il tineam pt gatit !!!nu se putea mișca ...vroiam sa chem salvarea ..iubitul meu era stupefiat,am stat aman2 pe scări toata noaptea si verificăm daca mai trăiește !a doua zi s'a trezit de parca nu se întâmplase nimic..de fapt nici nu se întâmplase pentru ea! Ps.ai cel mai frumos nume❤❤❤

Raluca, esti extraordinara!

Esti extraordinara!

Raluca, esti extraordinara!

Esti extraordinara!

Anonym

Raluca, esti extraordinara!

Lupul-sur

Am fost cel mai mare dintre 3 frati si desigur toate se spargeau in capul meu. eram interiorizat si reactionam violent, de frica. Atunci cand venea tata acasa, faceam pe mine de frica , nu este o metafora. De accea si eu am devenit violent si , desi am 40 de ani, inca lupt sa scap de aceasta boala, mai ales cand vad ca tuti cei din jurul meu au retineri la adresa mea . Nasol. Dar ne ducem crucea.

Anamaria

Doamne!!!! Daca aveam o mama ca a ta o omoram cu mainile mele! Imi pare nespus de rau ca nu ai avut norocul sa cresti cu doi parinti iubitori.te urmaresc de ceva timp ,te respect si admir mult!!esti un super erou pentru tine insuti si fetita ta! Si incerci si pt restul lumii! Mult succes! Meriti tot ce e mai frumos pe lumea asta!

Anonym

Tot inainte niciodata nu este tarziu.

Anonym

Eu cred și sint convinsă ca femeia care te-a născut (pentru ca mama înseamnă altceva) are probleme psihice grave stai departe de ea tu și copilul tău. O sa vezi că mai înainte sau mai târziu o sa sfârșească într-o clinică psihiatrica. Eu am mai auzit de cazuri de genul asta și în Italia unde locuiesc de 15 ani nu numai la noi în România. Dacă o persoană are probleme de sănătate mentală nu are importanta tara sau generația. Crede-mă muncesc în domeniul asta. Pentru liniștea noastră trebuie găsit un echilibru intre noi și tot ce ne înconjoară. Eu îți doresc să îl găsești pentru binele tău și al copilului tău. O seară bună

Anonym

Imi pare sincer rau. ...dar uite ca ai devenit o femeie mult mai puternica si ai o comoara langa tine. ...si mama m-a crescut singura cu multa iubire pe care mi-o poarta si acum poate prea sufocanta cateodata 😊 ....asta pana a aparut tatal meu adoptiv. ...care este tatal meu si atat. ...m-a crescut ca si pe copilul lui fara menajamente si il iubesc enorm pt sansa de a avea un tata. ....eu am avut sincer noroc. ..insa imi pare rau pt cei care trec prin ce ai trecut si tu si din pacate sunt multi. ...iti multumesc ca ne impartasesti din povestile tale dureroase dar poate asa ajuti persoane care chiar au nevoie sa stie ca nu sunt singurii care trec prin astfel de probleme triste si dureroase. ...

Anonym

Multumim Raluca

Crys

Draga Raluca, familia nu este intotdeauna de sange. Familia sant oamenii care-ti sant alaturi zi de zi. Familia sant cei care te accepta cum esti si te ajuta cand ai nevoie. Ti-o spune o mama care a crescut singura doi copii, in strainatate.

Claudia

Ce-i drept la mine n-a fost asa de rau ca la tine,dar am avut parte de "lua-v-ar moartea",de cumparat cosmetice doar pentru ea,de batai degeaba cu cureaua si lista poate continua.Cei care m-au invatat ce inseamna iubirea sunt fetele mele si sotul meu si incerc sa le invat pe fetele mele sa intinda mereu cate o mana copiilor care par de neatins,caci cred cu tarie ca nu exista copil rau ci adulti rai!Multumesc.

Anonym

Te apreciez enorm pentru ceea ce esti, pentru sinceritatea ta, pentru maniera in care iti cresti fetita. Fetita ta are cea mai minunata mama, o mama care o tine departe de trecutul ei traumatizant si de agresivitatea materna. Tu chiar esti un om puternic si meriti toate aplauzele 👏👏

Anonym

În ochii mei ,ai căpătat și mai multă valoare ! Cred că mulți se regăsesc în ceeace ai scris !

Iza

Te felicit ca ai reusit sa scapi de teroarea produsa de mama ta, e mare lucru ca ai reusit sa te desprinzi si sa inveti ce nu trebuie sa faci. Eu nu inteleg modul asta de comportament, nu am copil, dar indiferent prin ce as trece nu mi-as teroriza copilul. Bravo tie! Mult succes!

Carmen

Raluca esti puternica si o mama perfecta ! Sunt sigura ca fetita ta va deveni o femeie minunata datorita tie si iubirii pe care i-o porti si i-o arati ! Iti trebuie mult curaj sa destainui ceea ce ai trait si sa mai treci inca o data prin asta atunci cand scrii si retraiesti drama tineretii tale ...Mereu m-am gandit ca ura si teroarea pe care ne-a administrat-o mama toata viata ,mie mai putin ca m-am desprins intr-un fel dar cel mai mult dragei mele surori care a devenit extrem de irascibila si instabila din aceasta cauza ,este din cauza ca ne-a crescut singura si cu multe neajunsuri.Cred ca am gresit ca i-am gasit mereu scuze deoarece copii nu au nicio vina un aceasta ecuatie si nu pot fi responsabili pentru greselile adultilor.Din pacate acum cand e batrana si ar trebui sa-si dea seama cat a gresit tot aia face ce-a facut o viata !E un cerc vicios din care e foarte greu de iesit ! Tot binele din lume sa fie in drumul tau,Raluca,om frumos !

Iulia

Esti o inspiratie, Raluca. Iti trimit multe gânduri bune.

Anonym

Felicitari pentru putere. Scrii simplu si adanc, mult succes in continuare!

Alexandra12

Raluca , daca am inteles bine din acest articol ca ai de gand sa scoti o carte , DE ABIA ASTEEEEPT !! 😍

Anonym

Am asteptat sa scri despre subiectul asta .. altfel nu il pot numi .. ma regasesc in jumatate din ce ai scris si desi ma asteptam sa plang .. la cat rau mia facut nu mai am nici lacrimi .. Multumesc pentru ca scrii . Te pup

Anonym

Bravo!!!

Anonym

Impresionanta forta si energie!