Vaccin împotriva invidiei?

 
 
 
Am fost bolnavă de invidie dar odată cu maturitatea m-am mai vindecat. Așa e, nu de tot, dar sunt sigură că sunt pe drumul cel bun. Da, am simțit invidie. Pe succesul cuiva, dragostea, ambiția sau chiar și pe aspectul fizic sau pantofii Louboutin la care visam.
 

Știu că există oameni care spun că nu au simțit în viața lor invidie. Mint! Când părinții vorbeau despre cât de deștepți sau cuminți sunt copiii vecinei, nu vă gândeați că ar fi mai bine ca vecinii să se mute la țară? Doar eu m-am gândit la asta? Ups!

 

Invidia nu o poți controla. E ca un virus care intră în corpul tău și iese… cu timpul. La unii nu iese niciodată, din păcate. Dacă ar exista un vaccin și pentru asta, ar trebui să ne vaccineze pe toți la naștere. Nu ne-ar mai interesa ce termopane are vecinul de la 2, la ce facultate a intrat copilul lu` aia de la muncă pe care nu o suporți sau ce mașină are noul prieten al fostei tale iubite, ca să știi cu ce mașină să îl oftici pe fraier.

 

Invidia apare din plictiseală, nesiguranță, lipsuri materiale sau emoționale. Apare în momentul în care stai lângă o străină “perfectă” în stația de autobuz și o analizezi din cap până în picioare. Îi admiri și invidiezi dantura nesimțit de albă sau părul lung și des când tu mănânci un pumn de vitamine în fiecare dimineață și singurul păr care îți crește e părul de pe picioare. Începi să compari frumusețea ta cu a ei. Te uiți la sânii ei (care bineînțeles că se văd prin bluza scumpă, de mătase fină) și începi să te gândești la operații estetice.

 

 

Cel mai urât sentiment este atunci când simți că ești invidios/invidioasă pe un cunoscut. Poate pe o prietenă sau un prieten. Pe un coleg de clasă sau o colegă de serviciu. Pe ăla/aia care mereu pare că are totul sub control așa că începi să crezi că tu ești de vină că ea are iubit și tu nu. Tu ești de vină că un coleg a fost promovat și tu nu. Începi să analizezi totul, la ce ești mai bun sau mai rău decât ea/el, sperând că undeva în mizeria asta de care îți este și ție rușine, găsești răspunsul. Sau mai rău: începi să te gândești că poate era mai bine să îți iei pantofii ăia Louboutin decât să cumperi mâncare și să plătești chiria atât de mult, lunar. Ce, o garsonieră nu îți ajungea? Ai vrut apartament cu 3 camere? Nu mai bine veneai cu geantă nouă, Hermes, la muncă?

 

NU TE MAI COMPARA CU ALȚII!

 

Știi de ce? Pentru că există cineva care simte exact ce simți sau ai simțit tu și care se uită la tine cu invidie, întrebându-se: “De ce ea poate și eu nu pot?”

 

Poate că tipa la care te uiți cu invidie acum, a avut momente când nu a dormit, când a băut 6 energizante, 4 cafele și a fumat 20 de țigări într-o zi pentru a avea energia suficientă de a merge la serviciu și de a trece peste încă o zi. De a se preface că totul este ok, că are lumea la picioare când ea poate era în genunchi, la picioarele tuturor.

 

Poate că a avut inima frântă, poate că a adormit plângând, poate că s-a criticat singură crezând că ea nu e atât de frumoasă, inteligentă și norocoasă ca tine. La un moment dat, poate că te-a privit și și-a dorit să aibă măcar o picătură din borcanul tău, plin cu fericire. Poate că a asistat la succesul tău la locul de muncă și s-a întrebat dacă ea o să se bucure vreodată de respectul colegilor. Sau poate că a văzut că noul tău iubit te adoră și ea tânjea după o iubire ca a ta și s-a întrebat de ce nu merită și ea să fie privită așa cum te privește el, pe tine. A văzut cum duci o viață simplă și se întreba când oare o să ducă și ea o viață atât de necomplicată? Sau când te-ai îmbrăcat în rochia aia neagră, superbă… poate că s-a întrebat de ce oare nu a stat 2 ore la sală, zilnic. Când oare o să aibă și ea timp de o cină în oraș?

 

Ce nu știe ea de fapt, este lupta prin care ai trecut și tu, în felul tău, la timpul tău. Cum nici măcar nu puteai să îți imaginezi că cineva o să vrea să fie în locul tău, vreodată.

 

Așa că boala asta numită invidie, nu face bine la nimic. Uneori ne poate motiva să vrem mai mult, să vrem și noi “ce are aia”, dar de cele mai multe ori invidia te deprimă, te obosește și te face să uiți să trăiești viața ta… așa cum e ea. Nu trebuie să te compari cu nimeni. Bărbați, femei… la sfârșitul zilei, toți suntem într-un război cu viața și mereu vrem ce nu avem și ne lipsește ce am avut și nu am prețuit.

 

Admirați și învățați dar nu invidiați ce nu este al vostru, pentru ce nu ați luptat voi cu mânuțele voastre, niciodată!

 
3 kommentarer

Copii cu copii

 
 
Ieri am luat trenul din Malmö până în Copenhaga. Mereu am fost îndrăgostită de stațiile de tren. Nu știu exact de ce dar zgomotul, mirosul, întunericul, ceasurile vechi... toate astea îmi aduc aminte de copilărie. Când luam trenul din Turnu Severin împreună cu bunica și mergeam la țară să mai scape mama de mine.
 

Nu am fost un copil dorit. Tata a plecat de lângă mama (și automat și de lângă mine) când aveam 1 an. Nu l-a interesat niciodată să îmi plătească pensia alimentară sau să îmi dea un telefon de ziua mea sau de Crăciun. Eram vecini, ne salutam când ne vedeam pe la bloc. Atât. S-a recăsătorit și a mai făcut un copil. Mama mă bătea și mă teroriza cu jignirile. “Ești proastă!” era un fel de “te iubesc” la noi în casă. Nu țin minte când m-a îmbrățișat și mi-a spus că mă iubește. Probabil niciodată. În schimb... țin minte cum îmi băga furtunul cu apă în gură când zbieram în cadă pentru că îmi era frică de apă. Așa mă făcea să tac. Țin minte cum ținea neapărat să îmi spună că tata era de rahat și că eu sunt ca el. Că i-am stricat viața și dacă nu eram eu... acum sigur îi era mai ușor. Cel puțin în dragoste. Că bărbații nu o acceptau, pentru că avea un copil. 

 

Mai târziu îmi striga că m-a luat cu ea în Suedia. Că “trebuia să o doară în p…., cum le doare pe altele. Să mă lase lu’ tata!” De parcă eram un obiect. De parcă eu alesesem să mă nasc. Aveam mereu ultimul model de telefon și blugi scumpi. Îmi cumpăra orice doream. Asta însemna să iubești la noi in casă.

 

Am încercat mulți ani să o înțeleg. Mă gândeam că i-a fost greu. S-a căsătorit cu tata de frica părinților si de rușinea vecinilor când era puștoaică. A rămas gravidă cu mine în 1985, când nu prea puteai să faci avort. Puteai, dar avortul provocat acasă, omora femei. Mă gândesc că ăsta a fost singurul motiv pentru care a decis să mă nască. La 17 ani a renunțat la liceu și m-a născut pe mine. O bătea tata de se căca pe ea. Apoi, toată ura pe care o avea pe tata, am primit-o eu. Mă bătea de mă căcam pe mine.

 

 

Stațiile de tren sunt atât de frumoase. Dar și foarte triste. Ca un copil neîmbrățișat. Câte povești, câte amintiri ascund!

De obicei îmi cumpăr o cafea și mă așez pe o bancă de unde pot să privesc lumea care vine și care pleacă, în timp ce îmi aștept trenul. Unii alergă grăbiți. Alții se apropie foarte ușor de tren. De parcă nu ar vrea să plece, încă. Unii sunt fericiți. Alții sunt triști. Îmi place să îi privesc și să mă întreb cum e viața lor, de ce sunt fericiți, de ce sunt triști?

În drum spre casă (în tren) m-am jucat cu fetița mea. Desenam pe o revistă și număram scaunele. Atunci a venit “ea”. O fetiță de 16 ani din România. Însărcinată în luna a 8 a. Auzise că vorbeam română cu fetița și m-a rugat frumos să stea lângă noi. Mi-a pus câteva întrebări legate de sarcină, dureri, maternitate. Am întrebat-o cum o cheamă și câți ani are. De cât timp stă în Suedia și dacă îi place aici. Era fericită, dar si extrem de nesigură pe viitorul ei și al copilului.

Mă uitam la ea și mă gândeam la mama. De ce nu există o lege care interzice copiilor să facă copii? Oamenii devin adulți în ochii legii la vârsta de 18 ani. Persoanele sub 18 ani sunt numite “minori”. Dacă pe biletul tău de tren scrie “minor” și plătești jumatate din preț pentru că nu ești încă destul de “mare”, cred că ar trebui să nu fi destul de “mare” nici pentru a avea un copil în burtă care hai să fim seriosi: COSTĂ mai mult decât un bilet întreg de tren.

Vreau o lege care să lase copiii să fie copii!

În loc să interzicem avortul, să interzicem adulților să facă ce vor cu corpul și viața lor... nu mai bine ne-am ocupa de copiii care încă nu sunt în stare să ia decizii singuri? Cum să știe ce e bine și ce e rău pentru un copil când și el/ea este copil și încă nu știe cum să plătească facturi sau cum e să se trezească dimineață să meargă la serviciu?

Dacă o țară interzice femeilor să facă avort NU înseamnă că nu o să mai facă nimeni avort. Înseamna doar că nu o să mai facă avort sigur și o să înceapă să avorteze iar prin băile liceului sau acasă.. cu ajutorul prietenelor/familiei. O să își arunce iar copiii la tomberon cum se întâmpla și la mine la bloc, în România, prin anii 80 (unii chiar și prin 90) sau nasc un copil căruia îi strigă toată viața că i-a stricat viața prin simplu fapt că există.

Nu, nu trebuie să ai acordul nimănui când vine vorba de corpul tău și de viața ta. Ești matur, decizi singur! “Motive clare”? A nu îți dori un copil nu este motiv destul de clar? A nu avea posibilitatea de a avea grijă de un copil nu este motiv clar? Da, da.. știu ce o să spuneți: “Trebuia să se gândească!”

Un copil nu trebuie să fie o pedeapsă pentru că nu au (ea și el) fost atenți. Poate că au fost atenți dar totuși s-a întâmplat? Poate că ea s-a gândit, poate că nu. Poate că putea să se gândească și el, poate că nu. Poate că s-a răzgândit în timp. Poate că a rămas singură, poate că nu mai are un job.. poate, poate, poate.. Who cares? Nu îl vrea. Punct!

Știm cu toții că minorii nu au voie să ia singuri decizii, să acționeze pe cont propriu. Părinții lor sunt acolo pentru a decide pentru ei, nu? Când vine vorba de a face sau nu copil, de ce schimbăm regulile și începem să vorbim de “drepturile fiecăruia de a face ce vrea cu viața sa” Exact... drepturile unui adult să ia decizia dacă vrea sau nu să facă un copil, dar în niciun caz dreptul unui copil de a face un copil când nici măcar nu are voie să stea pe PlayStation dacă nu și-a făcut temele. Atunci de ce se mai numesc copii? Un copil nu poate să fie și copil și părinte. Poate... dar nu e ok!

 

 

Copilul nu este o jucărie. Și nu, copilul nu alege să se nască. Tu alegi pentru el! Este dreptul tău să îi oferi o viață frumoasă, nu doar o viață. Să alegi să naști un copil doar pentru că îți plac pozele cu bebeluși de pe instagram sau pentru că păpușa ta Barbie e însărcinată și vrei și tu sau pentru că ești la prima îndrăgosteală și crezi că va dura toată viața, pentru că în desenele animate așa se întâmplă, e egoist și scuză-mă că îți spun dar... ești un copil prost!

Când mama m-a născut a trebuit să renunțe la școală. Nu e mai important ca un copil să  își termine cel puțin liceul înainte de a se gândi că vrea o familie, că vrea să fie părinte? Dacă nu ești de familie “bună” cu pile și bani și rămâi gravidă la 15, 16, 17 ani.. o să îți fie extraordinar de greu mai târziu. Cel puțin financiar.

 

 

Eu am norocul că trăiesc într-o țară unde majoritatea femeilor devin mame după 30 de ani. Unde majoritatea femeilor sunt independente și se căsătoresc din dragoste, nu din obligație, dar în România multe femei stau în relații toxice doar pentru că au ajutor financiar. Pentru ea și pentru copilul ei. Trist, nu? Poate că e timpul să ne focusam mai mult pe educația și fericirea copiilor noștri, în loc să ne concentrâm pe familia tradițională și avorturi.

Copiii trebuie să fie copii! Fără probleme. Fără griji, fără responsabilități. Cel puțin până la 18 ani, când devin adulți și plătesc bilet întreg de tren.

 
4 kommentarer

Lipsa sexului oral dăunează grav sănătății

 
 

Când nu ești o persoana publică dar încep să te citească mii de persoane, începi să realizezi că ești o norocoasă. În acelasi timp te gândești că sunt sute (dacă nu mii) de persoane ciudate care citesc ce scrii și te judecă. E puțin creepy când te deschizi așa în fața străinilor, în fața oamenilor ascunși după un ecran de sticlă cu gândul să te critice, cu gândul să îți citească articolul și să înțeleagă ce și-au propus să înțeleagă înainte să dea click pe el. Poți să scrii ce vrei tu... oamenii ăștia știu deja ce VOR EI să înțeleagă din cuvintele tale. 

  

Unii din ei te admiră pentru curaj, alții te judecă pentru cine ești. Pentru că scrii deschis că faci sex din plăcere și nu doar pentru a face copii, cum sunt ei învățați. “Curvo!”, spun doamnele în gând, speriate că acum bărbații care mă citesc se gândesc la sex cu mine în timp ce le penetrează pe ele. Apoi urmează domnii frustrați, bărbații care deși nu îmi plătesc facturile și nu îmi dau să mănânc, mă critică și îmi judecă stilul de viața. Sunt extraordinar de curioasă de ce cred că m-ar interesa opiniile lor?

Căutam egalitate între sexe, dar “o femeie trebuie să fie femeie”. Ce înseamnă asta? Eu cred că fiecare are dreptul să fie cum vrea. Punct.

De obicei, pe bărbații care țin neapărat să îi spună unei femei că e curvă îi împart în două categorii:

 

 

1. Bărbații ofticați că există o femeie pe net cu coaie mai mari ca ale lor și “Uite nene ce scrie asta... de dă dracu’ nevasta-mea peste ea și începe să se gândească la prostii. Eu am luat-o pe Valerica de la țară, am educat-o să fie femeie ca lumea, nu curvă! Las’ că îi scriu eu lu’ Raluca asta: Făăă, ești penibilă!”

2. Bărbații urâței, cu penis mic, care toată viața au trăit în umbră. Ăia care nu știu ce înseamnă preludiu și sexul oral este “scârbos”. Preferă să caute pokemoni decât punctul G, la o femeie. Fac sex joia (dacă fac) și asta doar pentru că au meeting important la birou vineri dimineață și trebuie să se “descarce” de stresul de până acum. Actul sexual durează în jur de 1 minut și 53 de secunde. Lumina este bineînțeles stinsă, pentru că soția este bineînteles ori urâțică, ori respectată și “doamne ferește” să vadă organele genitale a le partenerului în timpul “amorului”. Acești bărbați lasă uneori comentarii de genul: “Vai, cât de vulgară sunteți! O dUamnă știe să se respecte. O dUamnă nu face sex pentru că vrea, o dUamna face sex pentru că e joi și trebuie. Când vrea bărbatul, bineînțeles doar dacă îi este soț, atât!”

 

Astăzi am ales să vă vorbesc despre bărbați și sexul oral, care pentru mulți dintre noi ăștia “normali” este necesar și MINUNAT 

De câte ori nu ați trecut pe lânga fostul/fosta în timp ce se săruta și se ținea de mână cu noua iubire și voi erați singuri? Am descoperit ce mă ajută să trec peste, să nu îmi pese: Mă gândesc la cum îmi făcea fostul sex oral, cu buzitele alea dulci cu care acum o sărută pe noua iubită. Glumesc.. Am făcut gluma asta pe Facebook și m-au luat toți frustrații sexual la înjurături. Era o glumă. Ca penisul vostru. 

 

 

De ce este încă tabu să vorbim despre sex oral sau să facem glume legate de sex? M-am săturat să aud cum zbiară toți: “Sugi pula, fă! (sau bă)” ca fiind un lucru negativ. Eu zic "Thuamne ajută! Să fie!" Cred că dacă mai multă lume ar face sex oral, nu ar mai exista bărbați frustrați, deci clar... nu ar mai exista femei invidioase. Invidia pornește de la plictiseală. Dacă bărbatul îți face cunnilingus, nu ai timp să te plictisești, nu ai timp să mai fii invidioasă pe pozele prietenei tale de pe Facebook sau să te enerveze ce scriu eu.

 

Când vine vorba de bărbați și limbi, se ascund toți (sau cel puțin mulți) și încep să judece și să își facă cruci de parcă nu ar fi ceva normal. Atenție! Ei sunt bărbații de care vorbeam mai sus!

 

În România, sexul oral este un subiect vorbit în șoaptă. Asta e, așa am fost educați! Educația sexuală din școli învață tinerii cum se fac copii, dar nimeni nu spune nimic despre orgasm. Mulți bărbați trăiesc cu gândul că femeia nu are punct G sau nici măcar nu știu ce este ăla. “Punct G? Nu știu nene, eu merg de la punct A la punct B!”.

În România suntem învățați că a face sex e “rușine” sau “păcat”. Când ești femeie trebuie să ai grijă cum și despre ce vorbești, trebuie să fii doamnă. Când faci sex din obligație ești o doamnă, când faci sex din plăcere, ești o curvă." GREȘIT, tatae! Prostituatele de la bordelul din oraș fac sex din obligație, pentru că dacă nu fac nu au cu ce să își plătească chiria. Sunt obligate să lucreze cum pot. Eu fac sex pentru că așa vreau și pentru că îmi place. Când vreau, cum vreau, cu cine vreau. Aud cum spuneți în cor: "Ai auzit Ioane ce zice asta? Auzi că se fute cu cine vrea! Huo, curvo!" Realizați că sexul cu cine NU VREI este viol? Nu sunt curvă, sunt o femeie liberă să fac ce vreau. Vă deranjează?

În schimb, când bărbații vorbesc despre penisul lor sunt considerați cool. E “cool” să te masturbezi când ești bărbat. E “cool” să te sugă o tipă într-un club jegos. “Mama, ce muie a făcut aia în baie! Băi frate, suge pula de parcă o mănâncă!”, se laudă #baeții. Sfântul Penis este în gura tuturor, dar când vine vorba de vagin... nu spun mulți că și ei dau limbi.

Hai să fim serioși: un bărbat adevărat știe să își facă femeia să se simtă bine. Nu e nimic mai sexy decât un bărbat sigur pe el, un bărbat care nu este egoist și știe ce înseamnă preludiu. Eu mai aveam puțin și mă căsătoream. Preludiul era atât de mișto încât nu mai vedeam lucrurile negative din relație. Ce să faci? Uneori gândeam ca un bărbat!

Am avut un cerc mare de prieteni și am auzit tot felul de povești de-a lungul anilor. Poveștile cele mai triste sunt alea cu bărbați care vor sex oral, dar nu oferă: “Cum frate să dau limbi? Păi ce sunt eu, limbist?” sau: “Nu îmi place mirosul și/sau gustul. E scârbos!” sau triștii labagii care spun: “Ah.. păi e plictisitor, mai bine fut!”

Băieți... Eu când eram copil și mă punea mama la masă, făceam o grămada de figuri. Nu mâncam carne, de exemplu. Doar atunci când mi-o tăia mama în bucățele mici, pătrate. Dacă nu erau bucățelele mici, pătrate... date cu ketchup, nu mâncam! Asta până când m-am mutat singură și am înțeles că mâncarea costa și mănânci ce ai! Cu temele făceam la fel. Nu învățam dacă nu mă lăsau să mă uit la desene minim 2 ore. De parcă era după mine! Așa și cu limbile. Nu e după tine, bănene!

 

Faci sex oral pentru că trebuie! Dacă nu îți place... o speli, o îngrijești, o dai cu cremă (atenție: NU cu parfum). Unii pun frișcă, ciocolată, șampanie, cartofi prăjiți. Pun ORICE pe ea, dacă sunt sensibili și nu vor să îi simtă gustul. Îi faci orice doar să îți placă, nu? Dacă este plictisitor înseamnă că ori ești gay, ori faci parte din categoria (2) de mai sus, asta însemnând că tu ești plictisitor și pentru asta prietene... nu am sfat. Îi respect pe băieții care încearcă deși nu știu ce fac. De obicei învață și ei. Au nevoie doar de antrenament zilnic și mult feedback. Îi puteți lua de cap sau îi puteți ghida cu picioarele sau mâna. Nu uitați să comunicați: “Mai la stânga, mai la dreapta, mai jos, mai sus... aaaa, aaacolo!”

Băieți! “Practice makes perfect!” NU renunțați! Mie nu îmi plăcea vinul. Până când am început să gust câte puțin, câte puțin și uite așa am învățat să îl iubesc. Un pahar de vin roșu și o carte bună în fața șemineului e mult mai fain decât sex nasol cu un bărbat egoist care nu se obosește să te facă să ajungi la orgasm (sau cel puțin să încerce).

 

P.S. Există și femei care nu fac sex oral. E adevărat, nu sunt multe dar există! Condoleanțe pentru cei care trăiesc o viață fără blowjobs. Alea sunt de obicei soțiile bărbaților din categoria (2), adică “doamnele”. Alea care consideră că este “murdar” să i-o sugi soțului. Sfat: Dacă ți se pare murdară, spal-o!

Am auzit că există și femei care nu vor să li se facă sex oral. Thuamne Ferește, fetelor! Nu stiți ce pierdeți!

57 kommentarer