#JeSuisJensen

 
 

Am început să scriu pe Facebook după tragedia de la Colectiv. Tot pentru Colectiv am ieșit și la protest în Copenhaga.

 

Sunt o femeie simplă. Am copilărit cu fel și fel de oameni. De la drogați,. la curve... la academicieni. Mi-a plăcut să văd totul și deși am stat departe de droguri și tot ce îmi putea afecta viața negativ, mi-a plăcut să cunosc lumea. Am vrut să am o școală, să știu să citesc, să știu să scriu... să fac ceva din viața mea, dar în același timp, să cunosc și lumea aia gri despre care se vorbește în filme. Să am o școală, dar să am și școala vieții.

Mi-a plăcut să știu să vorbesc cu un astonaut, dar în același timp să pot să vorbesc și cu boschetarul de la colțul blocului. Nu am judecat niciodată oamenii după felul în care au decis să își trăiască viața, dar recunosc că i-am judecat și îi judec după felul în care tratează oamenii din jur. Niciodată nu o să înțeleg de ce "trebuie" sau e "rușine". Fiecare trăiește cum vrea. Cine ești tu să îmi violezi intimitatea? Cine ești tu, să îmi spui mie ce sa fac, cum să fac sau de ce să fac?

Locuiesc singură de când eram copil. Am o fetiță care împlinește 6 ani în Septembrie și un iubit care mă adoră și în zilele în care nici măcar eu nu mă iubesc. Îmi place să mănânc sushi și să beau vin roșu. Aș vrea să îmi placă să mănânc mai rar și să mă mișc mai des, dar încă nu am descoperit cum pot să merg și să scriu în același timp. În timpul liber ador să citesc și să mă uit la filme despre mafia italiana sau ghettourile americane.

Când timpul liber nu mai e.... sunt jocurile de noroc. Lucrez la un cazino de când aveam 22 de ani, deci de vreo 10 ani. Sunt inspector și dealer. Supraveghez mesele de blackjack, ruleta și poker-ul. Muncesc noaptea. Ceea ce mi-a afectat foarte mult somnul și prieteniile. Nu dorm. Nu prea am prieteni. De când s-a născut fetița mea, dorm în jur de 4 ore pe noapte, chiar și când este la tatăl ei, în weekend. Cred că m-am obișnuit așa.

Joia și vinerea lucrez la o casă de discuri unde am grijă de artiștii noi, care caută un manager. Sau managerii care caută un artist. Stau pe Skype și vorbesc cu tot felul de manageri. Organizez interviuri, îi fac să ajungă la radio, tv sau reviste. Pe scurt: Mă ocup de reclama lor, iau un artist și îi vând mai departe.

 

Pe lângă toate astea, îmi place să scriu. Lucrez de aproape un an de zile la o carte. Problema este că e greu să scrii o carte cu un copil de 6 ani pe lângă tine ziua și 2 joburi care te țin trează noaptea.

 

 

De ce scriu pe Facebook în limba română deși nu mai locuiesc în România de când aveam 12 ani? Simplu: Pentru că îmi pasă și pentru că nu am avut contact cu România și urmărind tragedia de pe 30 octombrie 2015 pe Facebook... am rămas șocată! Am rămas șocată de nesimțirea jurnaliștilor. Am rămas șocată de nesimțirea massmediei. Am rămas șocată de nesimțirea politicienilor. Am rămas șocată de comentariile rele, citite online. Am rămas șocată de prostia și răutatea românilor din România.

Pănă atunci, trăisem în lumea mea perfectă unde România era doar o țară pe care o vizitam 2-3 săptămâni pe an. De obicei, vara. Când totul e frumos și lumea e fericită. Apoi, lăsam probleme acolo și mă întorceam în țara mea lipsită de griji.

Când Colectiv a ars și oamenii își căutau morții și răniții, jurnaliștii/reporterii erau ocupați cu interviurile. WHO THE FUCK CARES? Am văzut reporteri/jurnaliști la spitale, la oameni acasă, la înmormântări. Câtă nesimțire! 

După cum v-am mai spus, pe 30 octombrie 1998, 63 de tineri au murit într-un club din Göteborg, Suedia. Am scris despre asta. Well... pe mine m-a șocat diferența de expunere a oamenilor. Suedezii nu și-au permis să dea nume fără acordul familiei. Suedezii nu și-au permis să meargă la spitale sau la oameni acasă. Suedezii nu au filmat și luat interviuri în timp ce oamenii erau încă în pericol. Românii, da. Pentru bani și atenție, jurnaliștii din România uită de faptul că sunt oameni și se tranformă în roboți fără suflet. Pentru bani, oamenii din România uită de familie, prieteni și se fură unul pe altul.

Atunci am început să scriu despre tot felul de chestii care încă sunt "tabu" în România și în Suedia, unde am crescut, sunt perfect normale. Despre homosexualitate, despre religii, despre rasism, despre sex, despre limbaj vulgar, despre libertate, despre egalitate între sexe, despre violență, despre feminism, despre dragoste... despre mândrie, despre depresie, despre probleme de familie, despre politică, despre oameni. Despre orice îmi trece prin cap. De ce? Pentru că pot. Pentru că sunt liberă să scriu și să fac ce vreau. Atâta timp cât nu fac rău nimănui, de ce să nu încerc să schimb ceva? Proștii o să înțeleagă că vorbesc urât de români. Oamenii intligenți, și singurii care contează, înțeleg că și eu sunt româncă și că singurul scop este să deschid minți adormite. Cred că singurul mod de a arăta unui om adevărul, este de a ridica mileul de dantelă de pe televizor și a îi arăta praful.

 
 
Trăiesc într-o țară liberă unde dacă scriu "pulă" în loc de "penis", nu mă judecă nimeni. Sinceră să fiu, eu nici măcar nu vorbesc vulgar. Doar că uneori, în scris e mai ușor să te exprimi deschis. Așa te înțelege orice academician, dar și boschetarul de la colțul blocului.
Trăiesc într-o țară unde eu și copilul meu avem voie să vorbim, să ne îmbrăcăm și să ne comportăm cum vrem atâta timp cât nu facem rău nimănui. Trăiesc într-o țară unde oamenii politici și "starurile tv" merg pe bicicletă. Trăiesc într-o țară liberă unde femeia este egală cu bărbatul. Trăiesc într-o țară unde nimeni nu își permite să dea o palmă unui copil. Trăiesc într-o țară unde femeile nu se dezbracă la televizor și unde nu există emisiuni în care viața și intimitatea cuiva poate să fie pusă în pericol. 

Pentru stilul meu de viață liber și "diferit", românii au decis să îmi pună viața mea și a copilului meu în pericol. Fiind o mamă singură, cu un copil...am fost targetul perfect pentru manipulare. Numele meu, adresa unde locuiesc, adresa unde lucrez și numărul meu de telefon au fost publicate pe fel și fel de pagini de Facebook și date la emisiuni tv sau știri. Am primit sute de mailuri în care oamenii au ținut să îmi facă poză la penisul lor, în care m-au amenințat și m-au înjurat în toate felurile posibile. Mailuri în care m-au amenințat pe mine și pe fetița mea. Mailuri în care lumea mi-a cerut să tac. 

Well... eu nu o să tac niciodată pentru că mie nu îmi este frică de NIMENI și o să fiu o femeie liberă toată viața! Nimeni nu este obligat să mă citească. Nu v-am cerut eu să mă urmăriți... sunteți liberi să faceți ce vreți. La fel cum și eu sunt liberă să accept ce vreau eu să accept pe pagina mea de Facebook. La fel cum și eu sunt liberă să fiu așa cum vreau EU să fiu, nu cum vreți voi să mă priviți.

 

Nu datorez nimic, nimănui. Nu scriu pentru nimeni. Nu iau bani, nu fac reclamă nimănui. Sunt eu cu mine. Așa cum vreau! Vă place, bine... nu vă place... bine!

 

 

28 kommentarer

5 sfaturi la care trebuie să te gândești înainte să îți iei bărbat:

 
 
 
 
 
A venit vara și te-ai gândit să îți iei bărbat? Toate știm că cel mai bine este să îți alegi bărbat abia după sezonul de vară, când începe frigul și se face vreme de filme romantice și vin în fața șemineului. Până atunci e frumos să fii liberă, să nu te uiți la ceas, să nu te gândești de două ori pe unde mergi, cum mergi sau dacă mergi.

Totuși... dacă chiar vrei unul, o să te ajut cu câteva sfaturi:



TIMP: Chiar crezi că ai timp pentru un bărbat acum? Pe un bărbat nu îl poți lăsa singur pentru că devine rău și crede-mă, NU vrei să îl lași la o prietenă atunci când ai treabă prin oraș. Bărbatul este foarte drăgălaș și atunci când vrea să fie mângâiat face orice pentru a primi atenția de care are nevoie. Dacă ții la el și la prietenele tale, sfatul meu este să îl ții departe de ele.
Bărbatul are nevoie să fie plimbat. Dacă îl ții în casă o să înceapă să se joace FIFA sau alte jocuri pe care tu nu le înțelegi. Bineînțeles, lângă jocul pe televizor o să vrea și o bere. Asta nu e deloc bine pentru el! După câteva beri o să înceapă să facă burtă... Doar nu vrei să mergi prin oraș cu un bărbat cu burtă? Ce o să zică Ionela? Anca? Îți spun eu: O să zică că îți neglizeji bărbatul, că nu ai timp!
La Mall nici să nu te gândești că poți să îl iei: Bărbatul devine agresiv în spații aglomerate și doar nu vrei să se ia la bătaie cu alți bărbați, nu? Dacă vrei, îl poți lăsa la cârciuma din colț, unde poate să stea cuminte alături de alți bărbați, dar nu exagera: Dacă uiți de el pentru că tu stai ore întregi la Mall, riști să ai un bărbat alcoolist în câțiva ani.
La mama ta să nu îl lași NICIODATĂ! Bărbatul simte când ceva nu este în regulă și atunci când miroase pericolul în atmosferă, fuge.
Așa că, draga mea... chiar crezi că ai timp pentru un bărbat?



RASĂ: Dacă îți place să riști, poți să îți alegi orice tip de bărbat. Totuși... îți recomand să stai departe de bărbații care încă sug la sânul mamei. Acești bărbați nu se maturizează niciodată și e greu să înveți un câine bătrân unde să facă pipi. ATENȚIE: Una este să își iubească mama și alta este să vrea să o coțăie pă mă-sa!
Poți să îți alegi un bărbat vagabond, dar, draga mea... să nu te plângi! Acești bărbați umblă din câțea în câțea și nu prea stau pe acasă. Uneori vin și cu purici. Alteori cu chlamydia.
Acest tip de bărbat nu te poate ajuta la nimic. Bărbatul vagabond fură osul vecinului și nici măcar nu merge la muncă, deci o să ai o grămadă de cheltuieli cu el.
De aia, draga mea... îți recomand un bărbat de rasă! Așa e, costă puțin mai mult, dar se merită! Bărbatul de rasă nu se îmbolnavește ușor. Îl duce capul cât de cât și dacă e să fie... cel puțin folosește prezervativ. Se spală și îi place să muncească. Poate că nu are o muncă la birou, dar cel puțin merge la vânat. Sau la cules de căpșuni și ciuperci. Bărbatul de rasă trăiește mai mult și vrea să se simtă util!



IGIENĂ: Credeai că dacă îți iei un bărbat, se spală singur? Unii da, alții nu. Depinde de cât de norocoasă ești tu și cât de educat este el. Bărbatul are nevoie de duș zilnic, chiar crezi că îți permiți să plăteși apa caldă? Pe lângă apă, bărbatul mai are nevoie și de șampon de păr și gel de duș. Bine, aici poți să economisești și cumperi 2în1. Dacă îți alegi un bărbat cu barbă, o să trebuiască să îl faci să își îngrijească podoaba. O să aibă nevoie de ceară, gel, perie, ulei și multe altele. Bineînțeles, dacă vrei să te lauzi cu bărbatul tău, o să trebuiască să îi cumperi haine frumoase și parfum scump. Nu e așa că vrei să dea din coadă de bucurie atunci când prietenele tale îi admiră parfumul și hainele călcate? ATENȚIE: Nu ai voie să admiri alți bărbați! Bărbatul tău simte orice și devine gelos. Gelozia poate să îl facă agresiv. În cazul acesta, îți recomand să îl abandonezi. Lasă-l într-o cutiuță, departe de oraș. Ah, să nu uităm: Dacă bărbatul tău se epilează pe picioare și se pensează, îmi pare rău să îți spun dar ai luat o femelă. Deci... crezi că ai bani și nervi pentru igieana bărbatului tău?



HRANĂ: Bărbatul mănâncă MULT. Dacă crezi că ai timp pentru un bărbat, mai gândește-te! Bărbatul trebuie să fie hrănit ca lumea. Nu, nu cu mâncare gata pregătită și încălzită în cuptorul cu microunde. Dacă vrei să ai un bărbat sănătos, meniul lui trebuie să fie mereu diferit. Are nevoie de legume, fructe și multă carne. Ai timp să gătești? ATENȚIE: Dacă ai ales un bărbat din ăla care încă suge la sânul mamei, mâncarea ta nu o să fie NICIODATĂ la fel de bună ca a lu' mă-sa. Crezi că ai chef cu așa mofturi? Încă o dată: De asta sunt buni bărbații de rasă. Ei își gătesc singuri și de multe ori te așteaptă cu 2 feluri de mâncare. Dacă e bărbat de rasă, acesta merge la tăiat de lemne și îți pregătește o cină romantică, lângă șemineu.


TIMP LIBER: Dacă ți-ai ales bărbat, îmi pare rău să îți spun dar... timp liber nu mai prea există! Timp liber înseamnă timp petrecut cu el. Dacă ești norocoasă, îl găsești departe de părinții acestuia. Altfel... draga mea, majoritatea timpul tău liber o să îl petreci la socrii. Dacă ești o fată cu capul pe umeri, realizezi repede că bărbatul trebuie stimulat. Vă uitați împreună la documentare interesante și îl înveți rețete noi. Bineînțeles, ca orice bărbat, are nevoie de stimulare peste tot așa că draga mea, nu începi să inventezi că te doare capul sau ești obosită pentru că... își găsește IMEDIAT altă stăpână. Ți-ai luat bărbat... trebuie să ai grijă de el și în zilele în care nu ai chef.



Baftă!
 
0 kommentarer

Pedofilul, "iubitul" meu

 
 
 

Dreams Weaver. Așa îl chema pe pedofilul cu care vorbeam. Aveam 14 ani. El avea 38. 

MIRC, anul 2000. Stăteam nonstop online, închisă în cameră. Mama prefera să mă lase acolo decât să se plimbe cu mine prin oraș sau să ne uităm la un film împreună. De fiecare dată când o întrebam dacă vrea să facem ceva, îmi zicea: "Raluca... n-am timp!" 

M-am închis la mine în cameră și am început să vorbesc cu tot felul de oameni. Țin minte că era o cameră de Mirc în care lumea vorbea la microfon sau punea câte o melodie. Acolo l-am întâlnit pe Dreams Weaver. Din păcate nu îi mai țin minte numele dar știu că era din București și locuia în Olanda. 

Am vorbit mult timp. Și-a dat seama că sunt copil și că sunt nonstop online. Că sunt singură și că mama e prea ocupată să își dea în cărți prin bucătărie sau să bea vin cu prietena ei. 

 Pe timpul ăla eram ori la școală, ori la antrenament (baschet) iar restul timpului îl petreceam acasă. Era vârsta în care deja eram expertă în filmele porno. Găsisem casete video la mama sub pat pe la 7-8 ani. Împreună cu revistele porno. Pe la 12 ani am început să mă masturbez. Așa cum fac toți copii, curioși fiind de ce face "aia" acolo. 

 

Pedofilul nu avea copii. Fusese căsătorit și locuia cu soția dar erau despărțiți. Cred... Bineînțeles, copil fiind, pui botul la orice și oricine îți oferă puțină atenție. Vorbeam despre orice. Nimic sexual. Vorbeam despre copilăria mea, despre cum am ajuns în Suedia, despre mama, despre tata. Despre el. Despre Olanda.  Mă asculta și cel mai important: Mă băga în seamă! 

 

Apoi, încet încet a început să devină sexual. Îmi explica cum e să faci sex, eu fiind virgină. Cu cine făcuse sex și cum. Începuse să mă facă curioasă. Apoi, încet încet au început pozele. Îmi trimitea tot felul de poze pe care apoi mă punea să le șterg. Mă ruga să îi fac poze și să îi trimit. I-am trimis... cred. 

 Apoi, relația mea cu "pedofilul meu" a ajuns atât de departe că începuse să îmi promită că mă "salvează". Că pe mama nu o interesează de mine și că o să vină să mă ia. I-am dat adresa. Apoi au urmat pachetele. Mi-a trimis vreo 3. 

 Nu le-am primit. Sau cel puțin așa am crezut. Până când mi-a spus ce mi-a trimis și am început să caut cadourile prin casă. Parfumul era la mama la oglindă. Cd-ul cu muzică era printre cd-urile din bucătărie. Filmul dvd era în sufragerie. 

Oribil! Eu dacă eram în locul mamei mele sunam DIRECT la poliție. Nu deschideam pachetul, îl duceam la poliție. Nu păstram cadourile pentru mine, le aruncam. 

Nu mai știu exact ce s-a întmplat cu acest Dreams Weaver dar știu că relația noastră online a durat căteva luni bune. Nu l-am întâlnit niciodată. Mereu amânam...

 

 

Ce am vrut eu defapt să vă arăt cu această poveste a mea? Ce vreau să vă arăt de obicei: O lecție! Nu mai lăsați copiii pe Facebook și dacă au 13-14 ani și sunt online, vă rog eu mult să fiți atenți la ce fac online și cu cine comunică. Există o grămadă de pedofili. Există o grămadă de oameni bolnavi care se ascund în spatele unui ecran. Există o grămadă de site-uri care îndeamnă fetițele să se dezbrace sau chiar să se sinucidă. 

 

Când ești copil nu îți dai seama de cât de periculos poate să fie un străin. Mai ales dacă îți dă atenție atunci când părinții te ignoră dar vă rog eu mult să aveți grijă. Există oameni care vă mint că vă iubesc sau că vă salvează. Vă mint că sunt îndrăgostiți și apoi vin, vă iau cu ei și vă promit Paradisul. Numai că Paradisul nu e așa frumos și s-ar putea să vă drogheze sau să vă ducă la produs în altă țară. Vă violează și poate chiar vă omoară. 

 

Mii de fete sunt răpite anual din cauza părinților care uită să supravegheze copilul și îl lasă online cu fel și fel e oameni. Twitter, Facebook... toate astea sunt site-uri de socializare unde pedofilii își caută victimele. Și nu numai pedofilii. Câți băieți tâmpiți nu trimit poze cu pula lor aka dickpics și apoi cer și ei poze? Fetele trimit că deh... sunt îndrăgostite sau caută atenție din partea băiatului mișto de la școală. Doar că "băiatul mișto" este un idiot care o să pună poza peste tot și o să râdă de voi pentru că voi, fete dragi, sunteți doar niște obiecte în ochii lor. Băieții pot face ce vor, se mândresc cu pozele lor cu pula magică. Dar dacă voi vă arătați o țâță sau un cur, sunteți "curve". Apoi aud de fete care se sinucid sau se mută din oraș de rușine. De ce? 

 

 

Fiți atenți/atente în lumea asta bolnavă de pe net. Există tot felul de animale scăpate din junglă care abia vă așteaptă. Și dacă vreodată vedeți ceva ce nu pare a fi ok... sunați poliția! Pedofilia trebuie pedepsită și copiii trebuie salvați! 

 
6 kommentarer