Și eu am fost victima unui viol

 
 
 
Nu știu multe persoane lucrul ăsta, dar... am fost violată! Ce știu acum și nu știam atunci, e faptul că violul nu trebuie să fie neapărat violent. Ce știu acum și nu știam atunci, e faptul că violatorul poate să îți fie amic/prieten/iubit/soț.

Violatorul îmi era amic. Aveam prieteni comuni și ne întâlneam la party-uri și pe la terase, cu prietenii. Îmi plăcea compania lui pentru că era un tip foarte haios. Urât, dar haios. Un băiat mai scund, grăsuț și cu buze în formă de cur de găină.

Atunci eram foarte obsedată de cum arătam eu și oamenii cu care mă înconjuram. Credeam că aspectul fizic contează mai mult ca interiorul unui om și singurul lucru care conta, erau party-urile, dieta, freza și hainele de firmă. Aveam 18 ani. Eram încă copil, deși... în ochii tuturor, eram majoră.

Locuiam singură. Primul meu apartament a fost un fel de Club pentru toți prietenii cu care am crescut. Fiind prima care s-a mutat de la părinți de acasă, party-urile erau la mine și majoritatea prietenilor dormeau pe unde apucau.


Mi-am început viața sexuală la 17 ani. Cred că îmi era frică de băieți. Primul sărut a fost horror. Răzvan îl chema și mai țin minte și acum ce sunet de pisică aruncată în cada cu apă, am făcut când i-am simțit limba în gură. Săracul... mă dusese în parc să mă sărute și eu am început să fac ca o hienă posedată! Apoi am murit de rușine pentru că mi-am dat seama că și-a dat seama... you know?

Primul act sexual a fost cu primul meu iubit, Alex. Eram în liceu și planificasem totul timp de câteva luni. Cum o să facem, când o să o facem. Am făcut-o la el în pat. Părinții lui erau plecați în vacanță. M-a așteptat cu lumânări în geam și trandafiri pe lenjeria de mătase neagră pe care o furase de la mă-sa din dormitor. Eram foarte speriați. Și eu, și el. Amândoi virgini. Prin curtea casei se plimbau 3 prieteni cu care mergeam la biliard: "Vă futeți?" a zbierat Elvis pe la geam. Eram toți 5 foarte legați și normal că Alex le-a povestit că urma să facem sex. Ne-am prefăcut că nu îi auzim, și deși actul sexual s-a terminat în 13 secunde, a fost frumos. Așa cum trebuie să fie. M-a luat în brațe și ne-am iubit încă un an.

La 18 ani ne-am despărțit. Sau mă rog... m-a părăsit. Pe Messenger. De Valentine's Day: "Știi... nu am mai venit la școală pentru că nu am știut cum să îți spun, dar o să îți scriu aici: Această relație s-a temrinat. Baftă!"

Am crezut că mor. Plângeam ca un bebe și mă gândeam că viața mea fără el nu are rost. Da, da... copilării! Bineînțeles, când a început să îmi treacă... a revenit și mi-a cerut să îl iert. L-am iertat deși durase 2 luni să își dea seama că îi lipsesc. L-am iertat, dar după 2 săptămâni m-am pupat cu cel mai mișto băiat din liceu. În Club. Unde m-au văzut toți. Doar pentru că am vrut să mă răzbun pentru faptul că m-a părăsit online, de ziua îndrăgostiților. Copilării!


Fusesem doar cu primul meu iubit când amicul meu m-a violat. Câțiva ani am dat vina pe mine. Așa cum fac multe fete, multe femei. "A fost vina mea! Dacă stăteam frumos acasă, nu se întâmpla! Ce dracului am căutat la el acasă la ora 2, noaptea? Era normal să creadă că de aia m-am dus!"

NU! Nu era normal! Eram amici și ne vizitam din când în când. Aveam mulți amici care mă vizitau pentru că eram singura care locuia fără părinți din gașca mea de prieteni și... singura la care se fuma și se bea gratis.

Apoi au început și ceilalți să își caute apartament. Printre care, amicul meu.
Ne vizitam. Ascultam muzică, fumam țigări și beam Bacardi Breezer. Exact asta am făcut și în noaptea aia.


Fusesem la majoratul unui prieten unde băusem vin. Eram amețită și nu voiam să merg acasă să dorm. Așa că amicul meu s-a oferit să mai stăm să bem la el. Nimic ieșit din comun. Mai făcusem asta de atâtea ori până atunci. Știam că suntem doar prieteni și că nu e o atracție fizică între noi. Sau mă rog... eu știam asta. El nu.

M-a întrebat ce vreau să beau (ca de obicei). Mi-a deschis o sticluță de Bacardi. I-am mulțumit și am băut din ea. Apoi... nu mi-am mai simțit mâinile și picioarele. A venit la mine pe canapea, m-a ridicat în brațe și m-a dus în dormitor. M-a aruncat în pat și abia atunci am realizat ce se întâmplă. I-am zis râzând că nu vreau. Nu știu nici în ziua de azi dacă râsul era din cauză că eram panicată sau din cauză că mă drogase.

Mi-a tras de pantaloni în jos și atunci am repetat: "Nu, nu... nu vreau! Te rog!" A început să mă sărute și mi-a zis: "Eh, nu vrei pe dracu!" Nu, chiar nu voiam. Nu mă atrăgea fizic și nu l-am văzut niciodată ca pe un partener sexual. Plus că singurul sex pe care îl făcusem până atunci, fusese cu Alex. Făcusem dragoste. Nu viol.

Până la urmă a reușit să îmi tragă pantalonii deși am încercat să țin de ei cu mâinile pe care nu le simțeam. A intrat în mine și deși nu am simțit nimic, am început să mă prefac că e ok. Am stat. Am vrut să zbier, dar mi-a fost frică. Eram la el în dormitor, ușa era închisă. Era ora 2 noaptea. Cine mă putea salva?

După 2 minute (cred) a fost gata. Am privit tavanul și am numărat până 533. Atunci a adormit. M-am ridicat, am mers la baie, m-am spălat și când am ieșit l-am auzit că sforăie. Mi-am luat pantofii în mână și am fugit pe scară în jos.

Am ajuns acasă... murdară. Pe suflet.

Nu am mers niciodată la poliție și nu am spus nimănui. De ce? Pentru că îmi era frică. Regret? Enorm! Mi-aș fi dorit să am curajul pe care îl am acum... atunci. L-aș fi mușcat de pulă și aș fi sunat la poliție.

Am tăcut. Pentru că în mintea mea de fată violată... eu eram de vină! Pentru că l-am făcut să mă vrea. Pentru că m-am dus la el acasă. Pentru că fetele cuminți nu merg la băieți acasă la ora 2 noaptea. Pentru că fetele cuminți nu cer băutură alcoolică, cer un ceai. Sau apă plată. Pentru că fetele cuminți nu ies în oraș. Pentru că fetele cuminți...

Și eu eram o fată cuminte. O fată care decidea singură ce vrea să facă și cu cine. O fată care a spus "Nu" de zeci de ori. O fată care nu știa că violatorul nu e neapărat violent. O fată care credea că toată lumea e frumoasă și bună. O fată naivă.


Astăzi scriu. Astăzi vreau ca fetele care mă citesc să înțelegă că violul trebuie pedepsit. Astăzi vreau ca fetele care mă citesc să nu tacă pentru că mai târziu, când o să fie și ele mame, o să realizeze ce înseamnă cu adevărat să te doară când cineva crede că are patent asupra corpului tău sau al fetiței tale. Astăzi scriu pentru că vreau ca fetele din ziua de azi să fie mai puternice ca fetele de ieri. Astăzi vreau să nu mai existe nici o fată care crede că a fost violată din vina ei. Tu, fată dragă... poți să mergi oriunde și să fii îmbrăcată oricum. Tu, fată dragă... nu ești de vină! Singurul care este de vină este violatorul. Ăla care deși ai spus "NU", a continuat să audă "DA".
 
1 din 5 femei este victima unui viol. Una din cinci. Violul nu are scuze! NU înseamnă NU!


Violatorul este singurul vinovat. Nu eu, nu tu. PUNCT! 
2 kommentarer
D.

Mi-ai redeschis amintiri dubioase de acum 15 ani. Despre care evident nu stie nimeni. Si inca nu am puterea sa 'recunosc' pe facebook sau cu nume. M-am rezumat la a nu mai merge niciodata in locul ala, fara sa pot explica nimanui de ce nu il suport. Te pup, Ralu. Esti un om bun.

Anonym

❤️