Povestea de familie a unui homosexual

 
 
 
 
#povesteamea
 
 
Povestea mea a început prin clasa a 7a, când am început să adorm cu gândul la cel mai bun prieten al meu. Mă gândeam cum îl ating, cum mă atinge. Cum îmi spune că mă iubește și recunoaștem că relația noastră nu e doar o relație de prietenie. Nu i-am spus niciodată intențiile mele pentru că știam că este homofob, așa că mă prefăceam că și eu urăsc homosexualii. 
 
Numele meu nu o să îl fac public pentru că am un copil pe care îl respect și îl iubesc. Știu că ar avea o viață grea dacă s-ar afla ca eu sunt homosexual. Nu aș suferi eu, ar suferi el așa că îmi puteți spune "Mihai", ăsta fiind numele pe care îl folosesc pe site-urile gay.
 
M-am născut într-o familie normală, heterosexuală. Mama stătea acasă cu mine și frații mei (3)  iar tata lucra ca avocat și nu prea avea timp de familie. Asta până când a făcut accident cu mașina și a omorât un om. A scăpat pentru că era avocat și îl cunoștea lumea, deși fusese vinovat. Nu a putut trece peste și a început să bea. Mult. 
 
Fiind 4 frați, mama devenise obsedată cu ideea de a avea o fetiță. Aveam deja 17 ani când s-a născut sora mea. Cea mai frumoasă fetiță din lume! 
 
Am plecat să studiez medicina în Timișoara. Acolo am avut și primul meu contact sexual. A fost groaznic. O atingeam cu silă și viagra abia își făcea efectul. Știam că nu o să mi se scoale așa că pregătisem totul. Credeam că este ceva defect cu mine și trebuie să mă fac bine. Luam orice pastilă de care auzeam, în speranța că mi se scoală și devin normal. Degeaba! 
 
În anul 2 am început să am mai mulți prieteni. Am început să ies și să cunosc lume. Atunci am început să am încredere în mine. L-am cunoscut pe Paul la un chef. Am mers amândoi la baie și când a închis ușa, mi s-a sculat. Atunci m-a împins în perete și m-a sărutat. L-am întrebat mai târziu cum de și-a dat seama. Mi-a zis că a simțit. Nu știu cum... eu nu simt că întâlnesc un gay nici acum, la 33 de ani. Sunt bărbații ăia feminini care știi că sunt gay , pur și simplu, dar apoi sunt ăia ca mine: masculini, fără nici măcar o urmă de "gay". Bărbații masculini îmi plac și mie așa că nu, nu m-aș duce în viața mea la unul dacă nu aș fi sigur că nu îmi iau un pumn în față. 
 
Am continuat să mă întâlnesc cu Paul. Pe ascuns. Uneori la el, de multe ori la mine. Ziua ne futeam, noaptea petreceam sau învățam pentru examene. A fost frumos, dar periculos. 
 
Mama continua să mă streseze cu faptul că nu aveam prietenă. Tata la fel. Așa că am decis să îmi fac prietenă, doar să îi calmez pe ei și să nu mă mai derajeze pe mine. Prietena mea, Alina... a decis să joace rolul de iubită. Mai țin minte și acum cât de îndrăgostiți păream de Crăciun, la părinții mei acasă. Alina și încă 2 prietene erau singurele care știam de mine și de Paul. Aveam încredere în ea. Încă mai am. 
 
Când Paul s-a mutat, am simțit că mor. Îl iubeam. Cred că pentru el era doar sex și ani de facultate, dar pentru mine era tot ce îmi doream. 
M-am decis să nu mă mai ascund și să nu mai duc o viață în care nu sunt normal și îmi este frică de cine sunt. M-am decis să nu îmi mai dezamăgesc părinții așa că am încercat pentru a doua oară să am o relație cu o femeie. Era frumoasă, feminină, înțelegătoare. I-am povestit despre aventurile mele cu Paul și a înțeles. Era THE ONE. 
 
A rămas gravidă la vreo 4 luni de ralație și am făcut căsătoria la ea acasă, cu lăutari și tot tacâmul. Oribil. Cea mai tristă zi din viața mea. Părinții și frații mei erau fericiți. Ea și famila ei erau fericiți. Eu simțeam că nu am aer. 
 
Căsătoria noastră a durat 2 ani. Mai mult nu am mai putut. Ne-am despărțit după ce am stat la masă și am discutat. După ce i-am explicat că urăsc să fac dragoste cu ea și mi-e silă de cine sunt. După ce i-am explicat că atunci când intru în ea, mă gândesc că întru într-un bărbat. După ce i-am explicat că o iubesc ca pe o prietenă, dar nu ca pe o iubită. 
A înțeles. Cred că, știind trecutul meu... și-a dorit doar să mă facă fericit. Și văzând că vreau atât de mult să fiu normal, să am o familie normală, să nu îmi fie frică și rușine... m-a ajutat. 
 
Astăzi suntem cei mai buni prieteni. Pentru fiul nostru pe care îl creștem separat, împreună. Astăzi sunt tată, fiu, prieten și doctor. Astăzi intru pe site-uri gay pentru a avea o viață sexuală activă. Nu sunt pregătit pentru o relație, sincer să fiu... nici nu am timp. Astăzi am aflat să mă iubesc așa cum sunt și deși astăzi îmi este frică să spun cine sunt (pentru fiul meu) sper ca mâine să fiu mai puternic. Astăzi sunt fericit și astăzi știu că sunt normal. 
 
 
 
..........
 
 
Vrei să scrii povestea ta? Trimite un mail cu #povesteamea la ralucajensen@mail.com
0 kommentarer