Eu cu mine

 
 
 
 
De ceva vreme mă simt mai singură în compania oamenilor decât atunci când sunt singură între patru pereți. Când ies, mă uit în jur și mi se par toți niște roboți. Fără creier, fără sentimente, fără opinii, fără întrebări. Din cauza asta, de ceva timp prefer sa beau vin acasă la mine, să citesc în fața șemineului și să nu mă mai obosesc încercând să cunosc oameni. M-au obosit.

Înainte de a-l întâlni pe Iustin, primeam foarte des întrebarea: "Cum de ești singură?" Well... sinceră să fiu, nici eu nu înțelegeam asta până acum ceva timp. Credeam că m-am obișnuit așa. Credeam că ce caut eu nu o să găsesc aici, în lumea asta. Apoi râdeam și făceam glume. "Au găsit alte planete? Mă mărit!"

Am devenit foarte egoiști. Facem sex fără sentimente, suntem fuckfriends dar nu suntem împreună, stăm cu telefonul în mână și ne holbăm la pozele de pe Instagram sau check-inurile de pe Facebook și uităm să ne ținem de mână. Ne interesează doar ce simțim noi și nu ne pasă dacă rănim pe cineva. 

Oamenii din ziua de azi nu se mai caută și nici nu se mai găsesc. Nu sună pentru că nu vor să deranjeze. Scriu mesaje cu dublu înțeles pentru că vor să pară "cool" sau să se poată salva în caz că își arată prea mult sentimentele. Trimit floricele și inimioare pe Facebook, dar nu merg la o prajitură în oraș. Savarinele se mănâncă doar în pat de la o vreme...

Da, recunosc, îmi lipsea sentimentul ăla de îndrăgosteală. Îmi era dor să zâmbesc "ca muta în pulă" și să râd și eu de fața mea în oglindă, DAR îmi lipsea să fiu îndrăgostită de cineva care și el la rândul lui, să fie îndrăgostit de mine. Să râdem unul de altul și să enervăm lumea pe stradă cu cât de mult ne iubim. 

De ceva timp am realizat că nu mai sunt cine eram. Raluca de acum câțiva ani era dependentă de atenție. Cred că din copilărie se trage treaba asta. Nu am fost un copil apreciat sau iubit așa că am căutat mereu apreciere și iubire în oamenii de lângă mine. Raluca de acum câțiva ani era fricoasă. Îi era frică să doarmă singură sau să stea singură la tv. Credea că dacă nu are un partener, e invizibilă. Nu o interesa dacă era fericită sau nu, important era să nu fie singură. 

Eh, acum Raluca a înțeles diferența înte a fi singur și a fi singuratic. Raluca se simte bine singură și îi place companie ei. Raluca nu mai acceptă orice pentru că știe că viața e scurtă și bărbați sunt o grămadă. Frică nu îi mai este de nimic înafară de frica de a pierde controlul asupra fetiței ei și de a pierde controlul asupra sănătății. Raluca din ziua de azi devine claustrofobică atunci când nu poate să fie ea, așa cum e, lângă o persoană. Raluca nu mai este deprimată. Depresia te face să crezi că o relație te poate salva. Știți cuplurile alea care fac copii doar pentru a salva relația? Exact același lucru! Nu te poate salva nimeni înafară de persoană aia pe care o privești în oglindă.

Acum Raluca știe ce vrea, înainte doar credea că știe. Cea mai bună metodă pentru a înțelege ce vrei este să îți oferi timp liber, să stai o perioadă singur. Dacă sari din relație în relație, niciodată nu o știi ce vrei cu adevărat pentru că nu ai avut timp să te cunoști tu, pe tine. Raluca din ziua de azi a realizat că atunci când ești într-o relație nu trebuie să încetezi să te ocupi de tine. O relație este un proiect. Dacă nu te ocupi de tine, nu o să ai timp nici pentru alții. Degeaba îți pierzi timpul. Timpul pierdut e al dracului de greu de recuperat.

Raluca din ziua de azi nu mai are bani de dat pe bărbați. Înainte credeam că pot cumpăra atenția cuiva, acum prefer să fac altceva de bani. Nici să depind de un bărbat nu pot. Lupt pentru egalitate așa că nu pot să spun una și să fac alta... nu?

Uneori credem că dacă ne bate Făt-Frumos cu o pulă de aur și un cal (sau BMW) alb la ușă, o să ne simțim mai puțin singure. Nu e chiar așa... Eu mă simt mai singură în compania oamenilor care nu merită timpul meu, singuratatea mea nu mă mai deranjează, dar m-ar deranjează enorm să simt iar singurătatea aia în doi.

E simplu... atunci când vezi că nu visați împreună la ceva, nici nu mai trebuie să insistați. Nu contează dacă e un iubit sau o prietenă. Dacă nu te înțeleg, o să fii mereu nevoit să te explici.Chiar vrei asta?

 

Oamenii care au avut mereu o casă și un pat, habar n-au ce înseamnă să dormi singur pe o bancă în parc. Poate că poți face rost de un pat, lângă cineva, dar poate că uneri e mai fain să dormi singur sub cerul plin cu stele.

4 kommentarer
Anonym

Bună

Anonym

Avem nevoie de ceva timp să realizăm că persoanele din jur nu ne fac viața mai frumoasă, ba din contra, ne oferă dezamăgire, ură, gelozie, invidie, etc.
Mă bucur să ești bine și că pe zi ce trece te iubești din ce în ce mai mult.
Te pup cu drag!
Alina

Anonym

Esti o persoană puternică. Ai trecut prin foarte multe greutăți, si acum esti din nou fericită.. Mă bucură foarte tare lucrul ăsta, chiar dacă nu te cunosc personal.. Te cunosc din ceea ce scrii. Ai simțul umorului în orice moment, nu te lasi doborâtă de nimic.. Asa e cel mai bine. Când viata iti *fute* o palmă si te trântește la pământ să te ridici si să îi întorci un pumn.. Alături de fetița ta sper să ai o viata cât se poate de frumoasă, să te bucuri de ea si de realizările ei, în timp ce va creste sub ochii tăi. Oferă-i tot ce nu ai avut tu, si simte-te din nou copil alături de ea!! Te pup cu drag!! Gabriela

Anonym

Brava