Din dragoste

 
 
 
Știți melodia aia celebră a lui Prince, cântată de Sinead O'Connor? "Nothing compares... nothing compares to yooou-hooo!" Sau Toni Braxton cu Unbreak my heart-ul ei? Cu toții am ascultat melodiile astea. Știm exact despre ce este vorba. Se întâmplă tuturor să...

  • Iubești o persoană care și ea, la rândul ei te-a iubit... odată. Poate.
  • Iubești o persoană care a dat de înțeles că există o șansă ca si ea să te iubească pe tine... dar nu a existat nimic. A fost doar în capul tău.
  • Iubești o persoană care pur și simplu nu simte și nici nu o să simtă la fel pentru tine, vreodată. Pentru că nu știe să simtă cum simți tu, pentru că nu poate sau pur și simplu pentru că NU VREA.
  • Iubești pe cineva profund și ai fost iubit/ă profund, dar atunci persoana de lângă tine s-a oprit din iubit și a început să te rănească în moduri care erau de neimaginat. Cum? Ușor! Cu vorbe, cu fapte.
  • Iubești și te iubește, dar a apărut a 3a persoană. Nu, nu copilul. O persoană care nu trebuia să apară. Și deși îți spun prietenii că tu ești mai bun/bună ca "ăla/aia", te gândesti mereu că dacă erai mai bun/bună, nu pleca, nu?

Nu contează în ce situație ai fost. Contează că doare. Al dracului de mult. Cu toții am trecut prin asta. Chiar și voi, ăia "macho" care nu simt "mucho" Care "nu iubesc" pentru că sunt oameni puternici și nu simt nimic. Eh, pe cine încercați să mințiți?
 

Cu toții am suferit din dragoste. Cu toții am citit poezii sau ascultat melodii. Cu toții am înjurat sau am plâns de nervi. Cu toții am crezut că este vina noastră că ăla/aia nu ne mai iubește.
 
Trec zilele și tu ești doar un Zombie. Mergi ca Michael Jackson în Thriller. Te gândești: "Unde am greșit? De unde n-a mai mers? Ce am făcut și nu trebuia? Sau ce NU am făcut și trebuia făcut? Perseverența te face să pari nebun. Insiști. Suni de sute de ori deși te-a rugat să nu mai deranjezi. Crezi că e doar o fază. Nu mănânci. Nu dormi. Ești o mizerie plângăcioasă. Te simți respins/ă. Simți că e ceva într-adevăr în neregulă cu tine. Stai și te întrebi ce ai putea să faci să te iubească.

În cazul în care ea/el este cu altcineva, te gândești: "Ce fac? Unde merg? Despre ce vorbesc? Dorm în
brațe?" Te gândești până și la ce pozitii folosesc în pat pentru că tu știi clar că ei îi placea să stea capră. "Oare și el o trage de păr?" Sau că lui îi plăcea să îți vorbească vulgar, doar îl cunoști. Ori de câte ori începi să te gândești la "ei" o iei razna. "Răspunde-mi în morții mă-tii odată, futu-te-n gură! Iubește-mă, sunt aici!" Înjuri prin casă în timp ce trimiți zeci de mesaje sperând că îți răspunde.


Atunci când nu este nimic sau nimeni altcineva la mijloc e mai greu de acceptat. E ciudat când persoana pe care o iubim vrea să fie lăsată în pace. Nu este altcineva în viața lui/ei, nu există nici un motiv real. Pur și simplu... nu mai vrea. "Cum adică? Alegi "nimicul" în loc să fii cu mine?"
Poate că v-ați promis reciproc că dacă lucrul acesta o să se întâmple vreodată, o să discutați problema, o să o rezolvați împreună. Doar că ideea asta este acum refuzată. Poate că odată "iubirea" ta ți-a spus că este imposibil să nu te mai iubească, că orice s-ar întampla, o să discutați, o să fiți o echipă. "Ce s-a întâmplat?", te intrebi. "Ce s-a întâmplat cu persoana care era atât de nebună dupa mine? Unde au dispărut sentimentele și încrederea? Ce coșmar! Pe ce planetă trăiesc? Unde este viața așa cum o știu?"

Poate că este vorba despre altceva: Poate că iubitului/iubitei au început să îi placă petrecerile, drogurile, alcoolul sau jocurile de noroc. Poate că este deprimat/ă sau suparăt/ă. Poate că au înșelat, au abuzat sau s-au comportat teribil și acum, în loc să își dorească să fie iertați, vor doar să plece. Departe. Actorul cu rol negativ vă tot calcă pe inima iertătoare, vine și pleacă. Voi cât mai rezistați?

În viață trecem uneori prin evenimente majore. Accident, deces în familie, pierderea unui loc de muncă. Nu contează ce, contează că ceva s-a întâmplat în viața lui/ei și primul instict este să renunțe la tot, inclusiv la tine. Poate că te oferi să îl/o ajuți. Poate chiar îl/o rogi... poate chiar implori. Unii vor să fie ajutați, unii vor să fie lăsați în pace. Dacă se enervează e clar că nu vrea ajutorul tău.

Ce faci acum? Te plimbi pe străzi și încerci să accepți. Dar a nega totul poate că e mai ușor, așa-i? Temporar, bineînțeles. Te gândești "O să stau aici și o să îl/o aștept să își revină. Să vadă lumina!" Stai, stai... pana nu mai poți și simți că trebuie să faci ceva, orice! Așa că ajungi de unde ai plecat: Trimiți din nou sms, suni... stresezi. Știi destul de bine că iar nu o să primești răspuns sau o să primești ceva scur și rece, care te face să îți dorești să te fi dus mă-ta la Karate sau Box, să îi dai o mamă de bătaie pentru fiecare "ok" sau smiley trimis ca răspuns la mesajele tale lungi, pline de tot felul de sentimente. Așa e că atunci când îți răspunde scurt simți că se pișă pe tine de la etajul 12 și tu stai cu gura căscată?

Înainte de a mai inisista, înainte de a trimite romane și a părea penibil și disperat în fața lui/ei, nu mai bine încetezi să iubești oamenii care nu te iubesc? Te rog eu mult, oprește-te! Respiră și stai jos! Știu că îți spune toată lumea, dar îți mai spun și eu: Lasă oamenii să plece și lasă toate scenariile astea să dispară din viața ta! Nu ai nevoie de cineva care nu este suficient de inteligent pentru a vedea cât de valoros este omul de lângă el/ea. Nu ai nevoie să cerșești iubire! Lasă lumea să plece! Fă ceva nou! Parcă voiai să înveți să cânți la pian? Ce aștepți? Salvează-ți demnitatea! Acceptă că ai fost respins și învață că nu poți avea mereu control asupra situațiilor din viața ta!
 


O persoană care te iubește sănătos și sincer nu o să te facă niciodată să te simți respins/ă. O persoană care ține la tine te poate iubi indiferent de situație. Un om trebuie să fie bun, să te ridice când ești jos. Să te strângă în brațe când ți-e frig. Să îți răspundă la telefon. Să zâmbească când te privește. Să își ceară scuze când greșește. Să vrea să te facă fericit/ă, pentru că asta înseamnă fericirea ei/lui.

Dacă iubești o persoană care nu te iubește, când o să î
ntâlnești persoana care chiar ar face orice pentru tine, fără să se simtă obligt/ă, o să realizezi ce frumos este când iubești... profund, complet. Există! E posibil să întâlnești pe cineva, dar pentru asta, încetează să mai bați la uși închise. Deschide geamul și privește înainte!

Viața e frumoasă când te iubești... pe tine însuți!
2 kommentarer
diana

Multumesc,
articolul asta este despre mine :-)

Anonym

...cata dreptate ai.