Depresia, boala despre care nu vorbim

 
 
 
 
"M-am săturat să fiu ceea ce vrei tu să fiu.
Simțindu-mă mereu atât de pierdut de speranță, pierdut sub o fațadă.
Nu știu ce aștepți de la mine.
Sunt supus presiunii de a-ți călca pe urme.
Fiecare pas pe care îl fac tu îl consideri a fi încă o greșeală.
 
Am devenit atât de indiferent, nu te mai pot simți acolo
Am devenit atât de sătul, mult mai conștient. Asta am devenit.
Tot ce vreau să fac e să fiu mai mult ca mine însumi și mai puțin ca tine" 
 
- Linkin Park, Numb, Meteora
 
 
Aceste versuri m-au salvat de multe ori. Uneori de la a mă îneca în alcool. Alteori de la a vrea să încep să iau droguri. Astăzi nu l-au putut salva și pe cel ce le cânta cu atâta durere și putere, Chester Bennington.
 
 
 
Am avut o relație cu un tip când tocmai terminasem liceul. M-a părăsit înainte să trebuiască să ne mutăm împreună. Sau mă rog... a dispărut. Nu a mai răspuns la telefon și prietenii îmi ziceau că nu știu nimic de el. Când am aflat ce se întâmplase, i-am mulțumit. Începuse să ia droguri. De la un simplu joint, ajunsese să testeze tot ce găsea. Cocaină, LSD, Heroină.
A dispărut pentru că nu a vrut să mă facă să iubesc drogurile, așa cum le iubea el. Nici astăzi, după fel și fel de rehab-uri nu s-a lăsat de ele și i-au distrus viața, familia și tot ce îl înconjoară. Eu îl apreciez pentru că deși fuma iarbă când eram la el acasă, niciodată nu m-a rugat să încerc și eu. Ba chiar mi-a zis să nu o fac. Îmi zicea că "orice drog o să te facă să vrei alt drog". I-am zis atunci că sunt prea fricoasă să iau droguri. Mi-a zis că eu sunt aia curajoasă. Că "singurii fricoși sunt ăia care caută să scape de probleme, de gânduri... de tot".
 
Am pierdut 2 amici în liceu. Și încă 2 mai târziu. Supradoză de droguri. Unul a murit din cauza halucinației. A crezut că este urmărit și credea că poate zbura. Era la un chef când și-a privit prietenii în ochi și apoi s-a întors și s-a aruncat de pe geamul de la bucătărie. De asta îmi este greu să mă uit la Evanescence - Bring me to life. Sau Eminem - The way I am.
 
Am încercat primul joint la 20 de ani. Aveam o prietenă care fuma iarbă zilnic. Am tras 2 fumuri și nu am simțit nimic. A doua oară am fumat cu 2 prietene care la fel ca mine, nu fumau iarbă și nu luau droguri. Am cumpărat un joint gata făcut pentru că nu știam cum se face și am fumat toate 3. Atunci am râs. 4 ore. Am râs atât de mult că m-a durut tot corpul a doua zi. Apoi am mai fumat de câteva ori (sau nu e fumat dacă tragi 1 fum din jointul lui?) cu fostul meu iubit. Un drogat pe care l-am rugat să renunțe la jointuri și el încerca să mi le bage pe gât. Am renunțat la el și la jointurile lui. Cred că mă-sa s-a bucurat. Voia "o femeie docilă" pentru fiu-su și mi-a zis că eu nu sunt pentru el, că l-am schimbat. No shit, bitch! Îl făcusem să nu mai fie un Zombie drogat. În loc să îmi mulțumească...
 
Acum știu că nici măcar nu îl băgam în seamă dacă nu îl întâlneam pe vremea când eram deprimată. Credeam că sunt bine. Abia după ce am avut curajul să stau singură câțiva ani am realizat cât eram de bolnavă. Cât de frică îmi era să stau singură. Cât de frică îmi era să trebuiască să gândesc. Cât de frică îmi era să nu devin ca mama.
 
 
Depresia mea a durat câțiva ani. De când am rămas gravidă și până acum 3 ani a fost greu, foarte greu. Primul an de depresie a fost oribil. Când am planificat cum să mă sinucid a fost prima dată în viață când am simțit moartea. Pur și simplu.
 
Făcusem accident cu 170 la oră, pe autostradă... dar nu se compară cu ce am simțit în noaptea în care am stat pe covor și mi-am numărat somniferele din palmă.
 
9 Martie 2012. Tatăl fetiței mele plecase. Mama îmi repeta "Ce ți-am spus?"
 
I-am spus fostului meu și mamei mele că vreau să mă omor. Tatăl fetiței mele mi-a zis:  "Omoară-te!" Mama mea mi-a zis că nu are timp de dramele copilului ei. Prieteni nu mai aveam. Cine dracului vrea să asculte o nebună care plânge și vorbește doar despre faptul că este o ratată? Despre faptul că de ce îi fusese frică toată viața... tocmai se întâmplase. Devenisem ea. Mama. Singură, nervoasă, putredă pe dinăuntru, falsă pe dinafară.
 
 
L-am sunat pe tatăl fetiței mele și l-am rugat să vină să ia copilul. I-am băgat toate hăinuțele în valiză. Am vrut să scriu o scrisoare de adio, dar nu mi-a venit nici măcar un cuvânt in cap. Eram goală. Simțeam că nu mă iubește nimeni. Că dacă mor, oricum nu o să îmi ducă nimeni lipsa. Mă gândeam că avea dreptate fostul meu. Că tata nu mi-a dat nici măcar o singură dată un telefon să mă întrebe ce fac. Că mama m-a maltratat fizic și psihic. Că familia se ceartă pe averi și dacă mor eu, o să ia bani. Mă gândeam că bărbații pe care i-am ales m-au părăsit. Că sunt o ratată pentru că am sărit din facultate pentru a merge la serviciu. Pentru că am făcut un copil cu un bărbat care nu m-a iubit. M-am legat atât de mult de oameni pentru că am căutat mereu iubirea pe care nu am avut-o și uite așa... m-am pierdut!
Îmi era silă de mine. De viața mea. De chipul meu. De corpul meu. Îmi era rușine de faptul că nu am fost în stare să am grijă de familia mea. Îmi era frică de viitor. Mă uitam în oglindă și nu vedeam nimic.
 
Mă întrebam câți o să vină la înmormântare. Îi număram pe degete. Mă întrebam dacă o să scrie cineva că am fost un om bun, așa cum fac cu toți oamenii, când nu mai sunt. Mă întrebam dacă o să regrete cineva că nu m-a ajutat când am zis că sunt jos și am nevoie de ajutor. Mă gândeam dacă o să putrezesc încet, sau repede? Mă întrebam ce flori o să am lângă poza mea. Și oare ce poză o să pună cei care se prefac că le-a păsat de mine? Cât o să dureze până o să uite numele meu?
 
 
 
Mă uitam la fetița mea în pătuț. Valiza era gata când a sunat tatăl ei la ușă. Atunci m-am trezit din coma în care mă aflam. Când am deschis ușa și l-am văzut, m-am uitat la valiza din hol și am rămas blocată. "Raluca... ai nevoie de ajutor!" îmi ziceam în gând. Mi-a zis "Hai... dă-mi fata că mă grăbesc!" I-am cerut scuze că l-am chemat și i-am închis ușa în nas.
 
Așa au început împrumuturile în bancă și relațiile de rahat. Luasem împrumut în bancă pentru a mă face mai frumoasă. Să le arăt că nu rămân singură, cum cred ei. Voiam să schimb tot. Nasul, bărbia, ochii. Apoi voiam să îmi tragă toată grăsimea de pe mine. Apoi voiam să îmi operez stomacul. Să îmi tragă pielea de pe burtă, de pe mâini. Să îmi fac sânii cât se poate de mari. Să îmi ia grăsime din șold și să îmi bage în fund.
 
La fel cu bărbații. Voiam să le arăt că nu rămân singură. Mă îndrăgosteam de oricine. Credeam că îi iubesc. Cum dracului să iubești pe cineva când tu nu ești capabil nici măcar să te iubești pe tine? Așa că am decis să stau singură. Și bine am făcut!
 
Am învățat să iubesc să petrec timp cu mine. Am învățat să îmi ascult gândurile bune și pe alea rele să încerc să le schimb. Am învățat că eu sunt singura care mă poate salva. Am învățat să fiu puternică. Am învățat că viața este scurtă și trebuie trăită. Am învățat că familia mea este formată doar din mine și Lianna, fetița mea. Am învățat că dacă un bărbat vrea să plece... pleacă indiferent de situație. Am învățat că dacă îi pasă, rămâne. Am învățat să respect și să iubesc DOAR oamenii care mă respectă și mă iubesc. Pe restul să îi trimit la dracu sau pur și simplu să îi ignor. 
 
Am învățat să nu mai permit nimănui să își bată joc de munca mea, de viața mea, de corpul meu, de mintea mea, de familia mea și de sufletul meu. 
 
 
 
Vorbim prea rar despre depresie și din păcate, depresia omoară o grămadă de oameni. Vorbim prea rar despre faptul că există ajutor și de multe ori oamenii nu își dau seama de cât de grav este să fii deprimat și să nu ceri ajutor la timp. Depresia diferă de la om la om. Dar depresia este exact la fel de periculoasă pentru toată lumea.
 
În primul rând vreau să știi că TU ești primul tău ajutor. Tu ești supereroul tău, dar dacă consideri că ești prea slab să te poți ajuta singur, există doctori, există psihologi, există oameni online care sunt în aceași situație și cu care poți vorbi. Nu, nu e normal să fii trist. Nu e normal să suferi. Nu e normal să ai gânduri ca alea pe care le aveam eu. Nu e normal să nu îți trăiești viața!
 
 
Fiecare om este diferit, dar o să îți dau un sfat: Pe mine m-a ajutat o vacanță mică, un grup pe Facebook pe care l-am deschis și în care vorbeam cu mai multe mame singure și faptul că am început să citesc o grămadă de cărți și să mă plimb în fiecare zi. Muzica era mereu la maxim.
 
Faptul că am plecat de acasă m-a ajutat să ies din rutină. Faptul că am deschis un grup pe Facebook și am invitat femei de pe site-urile pentru mame, m-a ajutat să întâlnesc femei ca mine, în aceași situație sau situații mai grele. Uneori e mai ușor să vorbești cu străini pentru că știi că nu te judecă. Mai ales dacă ești ascuns în spatele unui ecran. Dacă nu era pentru grupul ăla, astăzi nu eram aici... nu vorbeam atât de deschis și ușor despre probleme pentru că și eu credeam că "e rușine" sau "nu e treaba nimănui".
 
Astăzi știu că dacă eu scriu problema mea, o să ajut o persoană să nu se simtă singură. Astăzi știu că dacă eu scriu despre problema mea, o să ajut și pe alții să scrie sau să vorbească. Astăzi știu cât de important este să te iubești așa cum ești: Cu bune, cu rele... Astăzi știu că singura persoană pe care mă pot baza oricând, oricum, oriunde... sunt EU.
 
 
Obișnuiam să ascult melodiile lui Linkin Park la maxim. "In the end" și "Numb" sunt piesele mele de suflet. Îmi pare rău că Chester nu a a avut cu cine vorbi și îmi pare rău că există atât de mulți oameni care mor zi de zi din cauza depresiei și noi încă nu vorbim despre cât de importantă este o îmbrățișare, un gând bun, un compliment, o vacanță, o carte bună, o melodie la timpul potrivit. Ceva care să ne ridice din groapă și să ne mai dea un șut în fund... ÎNAINTE, MARȘ!
 
 
#RIP
 
...
 
Cere ajutor dacă:
 
  • Simți că îți este rușine cu tine
  • Te simți trist/ă des
  • Simți anxietate
  • Simți că ai lipsă de energie, că nu ai chef de nimic
  • Te simți inutil
  • Te critici din orice
  • Nu mai ai încredere în tine
  • Ce obișnuia să îți placă să faci (de exemplu, pictatul sau alergatul prin parc) ții se pare că n-are rost.
  • Îți este greu să faci lucruri normale: să te speli, să speli vasele, să mergi la școală, la muncă, să vorbești cu prietenii.
  • Îți este greu să iei decizii
  • Simți că mănânci la fel, dar te îngrași sau slăbești de la o perioadă.
  • Ți-e greu să dormi
  • Te gândești la sinucidere sau te gândești des la moarte.
 
DEPRESIA ESTE CONSIDERATĂ CA FIIND UNA DIN CELE MAI PERICULOASE BOLI.
 
CERE AJUTOR! 
 
Dacă cunoști o persoană deprimată, mergi în vizită, sună, încercă să fii aproape de el/ea chiar dacă repetă ce spune și vede totul foarte gri. E important să încerci să îi scoți afară din casă. E important să știe că nu e singur/ă, că nu e rușine și e ok să ceri ajutorul unui profesionist dacă nu te poți salva singur.
 
Aveți grijă de voi!
 
 
 
 
 

M-am saturat sa fiu ceea ce vrei tu
Simtindu-ma atat de necinstit
Pierdut la suprafata
http://Versuri.ro/w/ghm1
Nu stiu la ce te astepti de la mine
Pus sub presiune
Ca si cand as fi in pielea ta
M-am saturat sa fiu ceea ce vrei tu
Simtindu-ma atat de necinstit
Pierdut la suprafata
http://Versuri.ro/w/ghm1
Nu stiu la ce te astepti de la mine
Pus sub presiune
Ca si cand as fi in pielea
13 kommentarer
Anonym

Trec printr-o ușoară depresie post natală. Nu am experimentat niciodată cum e sa fii depresiv, este intr-adevar greu dar asa cum spui trebuie să te regăsești si da, e greu sa vorbești despre asta. Ma bucur ca am gasit tăria sa le spun celor apropiați și familiei mele.Va fi bine, stiu. Te pup Raluca, scrie in continuare, multi ne regăsim în articolele tale.

Anonym

Felicitari, Raluca pentru toate gandurile frumoase. Felicitari pentru faptul ca prin tine ne ajuti pe toti cei care ne credem neputinciosi. Felicitari pentru cine esti tu. Iti multumesc ca imi inseninezi fiecare zi. Am trecut prin depresie, e urata, e trista, e momentul acela cand nu mai poti sa lupti. Datorita tie am invatatsa lupt cu ea. Din fericire a plecat, acum voia sa se reintoarca, dar cu ajutorul tau a plecat din nou. Iti multumesc din toata inima, om frumos. Te imbratisez cu drag si sper sa ai parte de tot ceea ce e mai frumos pe lumea asta.❤❤❤❤❤❤❤

Emma

Am citit și recitit articolul cu lacrimi în ochi. Pentru tine, pentru Chester, pentru Chris Cornell, pentru mine. Pentru că mă regăsesc în tot ce ai scris tu cu liniuțe, la final de articol... Pentru că mi-e greu să vorbesc cu oricine despre cum mă simt. Pentru că nu am cu cine să vorbesc despre ce m-a supărat peste zi, de cine sau ce mi-e dor, ce îmi doresc să fac sau mai știu eu ce. Pentru că mă gândesc la confortul persoanei de lângă și nu la mine... Pentru că nu reușesc să dorm sau să mănânc cum trebuie și că starea mea generală e nașpa. Îți scriu acum ție și îți scriu printre lacrimi. Singurul lucru pe care îl pot face acum pentru mine e un comentariu pe un blog. Unde nu-mi pasă ce ar zice alții și unde știu că tu nu judeci. Mulțumesc, Raluca! <3

Svar: Offf...imi pare rau! As vrea sa te pot ajuta! Te imbratisez! Capul sus!
Gensăn

Iulia

Care e grupul de care ziceai? ma tem ca raspund pozitiv la majoritatea celor de mai sus!

Emma

Ajuți prin faptul că exiști și că ne putem descărca undeva, datorită ție! Îți mulțumesc! Nici nu am cuvinte să exprim tot ce-mi doresc pentru tine. Meriți cu vârf și îndesat tot ce-i bun. Te îmbrățișez!! <3 <3 <3

Anonym

Cred cã și eu sufăr de un fel de,depresie.Plâng din orice,mă simt o ratată,o epavă... și din păcate,nu știu dacă mai am scăpare :(

Svar: Daca faci asta e clar ca suferi de o depresie. Depresia este o boala. Creierul tau nu are destul oxigen si organismul duce lipsa de seratonina. Asta face ca omul sa fie happy. Cand lipseste, suntem tristi. Si chiar daca avem o problema, oricat de grava... e normal sa ai putere sa incerci sa o rezolvi. Cu totii avem probleme, dar cu totii avem nevoie si de zile frumoase! Cauta ajutor, te rog!
Gensăn

Anonym

Ai dreptate Raluca! Eu am trecut printr un episod similar doar ca sora mea a fost cea care avea nevoie de ajutor. Din fericire eu am fost "profesionistul" la care a apelat! Succes! 😊

Marin Neagu

De vreo trei ani târâi aşa ceva... Totuşi, mai sper

Anonym

Chester... Un zâmbet atât de mare și senin, un suflet atât de singur și chinuit. Mă bucur că ai scris puțin și despre el. În rest, toată lista este și a mea. Cândva va fi mai bine. Acum stau aici pentru oamenii pe care nu vreau sa ii fac sa sufere. Aveți grijă de voi, cu toții. E important. Love, me.

Anonym

Sunt si eu printre voi...... mai mult nu pot scrie.....

Anonym

Multumesc !

Anonym

Multumesc !

Anonym

Bună seara ma simt trista tot timpul simt ca viata mea nu mai are sens și cred ca toată lumea îmi vrea raul simt ca nu mai am putere și nu am pe nimeni lângă mine nu ma înțelege nimeni și nu știu ce ar mai putea fi de făcut aștept un sfat ceva ca simt ca înnebunesc pe zi ce trece