Bărbații de 40 VS băieții de 20

 
 
 
Până să îl întâlnesc pe Iustin, credeam că sunt un magnet de bărbați căsătoriți sau copii nesiguri pe ei. Credeam că toți "ăia buni" au murit și Thuamne ne-a lăsat să suferim aici pe Pământ cu toți porcii și broscoii care nu se mai tranformă în prințesoi frumoși.
 
Lipsa de iubire a mamei mele și absența tatălui m-au făcut să mă îndrăgostesc de orice prost care îmi vorbea frumos și îmi oferea puțină atenție. Cu timpul mi-am dat seama că nu era vorba DOAR de mommy și daddy issues, ci pur și simplu... aveam ghinion.
 
Bărbații care mă curtau de obicei erau împărțiți în 2 categorii:
 
1: Bărbații căsătoriți (sau într-o relație complicată, cum ar spune Zahărberg).
Sunt niște bărbați simpli, la 40-50 de ani. De obicei cu dureri de cap de acasă și prea puțin timp liber. Aceștia caută cu disperare să scape de viața de familie și depresia pe care o simt în vârful capului, odată cu chelia. Viața sexuală e tristă și plictisitoare. Soția este prea ocupată cu copiii și migrena o face să adoarmă devreme în fiecare seară. Aceștia apelează la femei mai tinere pentru ajutor moral. Din moment ce am un copil și eram singură, se gândeau că singurul lucru de care duc lipsă este un penis. Joia. Când soția (sau prietena) este la cumpărături. Cine dracului vrea un penis SECOND HAND?
 
2: Puștii care încă nu au tăiat cordonul ombilical
Complicați. De obicei au vreo 20 de ani și mommy issues mai grave ca ale mele. Băieții ăștia doreau să sugă în continuare la sân (nu ca aș avea ceva împotrivă). Unii din ei au văzut prea multe filme porno cu “milfs” și se gândeau că Raluca era expertă în sex și kamasutra. În capul lor, dacă ai născut, ai luat cea mai bună notă la examenul pentru futai. Sunt șocați de faptul că îi bagi în seamă și și-o iau în cap. ATENȚIE: Dacă este nepoliticos, nu îi mai dați prăjitură și trimite-ți-l la mă-sa!
 
 
Bărbații căsătoriți sau într-o relație înșală din tot felul de motive: excitarea generală, insecuritate, plictiseală, foame de putere, compulsivitate, auto-distrugere, hormoni sau pur și simplu... din plăcere. Nu toți bărbații înșală și nu toți cei care înșală, înșală la fel.
 
Acum vreo 3 ani îmi tot scria un român stabilit în Suedia. Locuia la vreo 50 de km de mine. Îi dădusem numărul de telefon online. Eram atât de disperată că îmi făcusem și cont pe Tinder. Da, știu...
Tipul locuia în Suedia de ceva ani buni și părea sigur pe el. M-a așteptat cu mașina la scară într-un costum mișto, albastru închis. Mirosea a parfum scump, ales cu stil. A venit pe partea mea, mi-a deschis frumos portiera și apoi m-a rugat să îi spun unde să mergem pentru că nu cunoștea orașul. “Stânga... tot stânga, dreapta... stânga!” Îi explicam pe unde să conducă în timp ce mă gândeam dacă m-am epilat destul de bine pe picioare și dacă rujul meu se vede la fel de fain cum se vedea în oglinda de pe hol. Mă uitam cu un ochi la unghii (dacă are unghiile jegoase și lungi, nu e pentru mine), la mâini, la cum stătea când conducea, cum își ridicase cămașa până la cot și ce frumos și masculin ceas avea. 
 
Am ajuns în centru, i-am arătat unde să își parcheze Jaguarul și am intrat într-un Pub. Am băut vin și mi-a povestit cum a ajuns aici, despre relația eșuată și copilul de 7 ani. Dacă vorbea mai puțin despre el și mai mult despre mine, era perfect.
 
După vreo 2 ore i-am spus că trebuie să ajung acasă pentru că deja mă durea capul. Îmi place când un bărbat se iubește și îmi vorbește despre el, dar dacă vorbește DOAR despre el, e clar... nu o să am nici măcar o șansă de a îl despărți de relația pe care o are el, cu el.
 
M-a rugat să îl țin de cot până la mașină și fiind pe tocuri, am acceptat. La 10 metri de mașină mi-a dat brusc drumul și a început să zbiere:
“Vaaai... e aici!”
Eu: “Cine e aici?”
El: “Aaaah, aaaah...”
Ea: “Acum îmi dai cheia de la mașină și vii acasă să îți faci bagajul, jigodie! Păi eu te întrețin și tu plimbi curvele cu mașina mea?
Eu (în gând): Să-mi bag pula! Și ăsta e însurat! Acum să mă prefac că nu înțeleg și nu sunt româncă sau să spun ceva? Dacă mă ia asta la bătaie pe aici? Româncele fac scandal, după cum vorbește, cred că e din București și știe și bătaie, deci belesc coiu’! Eu nu știu bătaie, trebuie să îmi dau jos pantofii? Dacă mă lovește peste gură și îmi sparg un dinte? Dacă îmi dă peste nas? După ce că e mare, să îl am și rupt? Rămân singură 4EVER. Nu pot să mă iau la bătaie pe aici, mă cunoaște lumea, mă fac de căcat. Eu sunt o lady, n-am nevoie de drame din astea. Futu-te-n noroc, Gigele! Băga-mi-aș pula în înselatul mă-tii!
El: “Baby, baby... lasă-mă să îți explic!”
Ea: “Ce morții mă-tii să îmi explici, mă?”
El: “Nu e ceea ce crezi... ea (adică eu) vinde case și am vrut să îți fac o surpriză!”
Eu (în gând): “HAHA... case? Wow, m-a făcut ăsta agent imobiliar și ea a zis că sunt curvă. Futu-te-n noroc, Gigele!”
 
Nu am mai rezistat... minciuna nesimțită și faptul că mai avea puțin și plângea ca o zdreanță în biserică, m-a făcut să mă simt obligată să spun ceva, orice: “Eh.. salut! Raluca mă numesc... Hă hă! (aici deja må gâdila morcovul în anus) Nu vând case și se pare că soțul tău a uitat să îmi spună de tine. Îmi cer scuze! Sper să rezolvați problemele!”
 
I-am lăsat în parcare și am intrat în primul taxi pe care l-am văzut. La ce mușchi și înjurături avea tipa la ea, pot să spun că am scăpat cu bine. În taxi mă tot gândeam că femeia l-a urmărit până la mine în oraș și a stat și ne-a așteptat 2 ore. Deci clar, era obișnuită. Trist, extraordinar de trist! Sunt sigură că l-a iertat și el a continuat să meargă la întâlniri cu mașina ei.
 
Ăsta a fost doar un exemplu din multe exemple din viața mea. Așa e, există și bărbați care știu să înșele sau care preferă să nu o facă. Sunt rari... dar există. La fel cum există și femei care au înțeles că “la bine și la rău” înseamnă să îi fii alături în caz că se îmbolnăvește sau nu mai aveți bani, nu înseamnă că dacă te înșala, trebuie să accepți. Dacă te-a înșelat o dată, o să te înșele și a doua oară. Nu există "nu mai fac" pentru un bărbat care a făcut asta de când i-a crescut puța.
 
Vârsta nu contează! Am întâlnit bărbați de 40 cu creier de 20 și băieți de 20 cu creier de 40. Partea funny e că bărbatul de 40 încearcă mereu să îți demonstreze că e la fel de rezistent la pat ca acum 20 de ani, că nu are chelie, că umbra e de vină (nu, nu ne pasă de ce ai pe cap, ne pasă de ce ai în el) și că e mai frumos ca acum 20 de ani. Știu, se minte singur. Nu toți sunt David Beckham. La fel cum nici noi nu suntem J.Lo. 
 
Băiatul de 20 vrea doar să îți arate că e matur, că e pregătit să fie bărbat. Dacă îi plătești pensia alimentară.
 
 
La 30 de ani mi-am dat seama că nu sunt un magnet de idioți, pur și simplu... e plin de ei! Știu că există și oameni faini, care nu mint și care nu vor să profite de banii, corpul, mintea sau viața cuiva. La 30 de ani am aflat că merit  să fiu mai mult decât amanta unui bărbat de 40 de ani, sau fantezia sexuală a unui băiat de 20 de ani, care a fost abandonat de mă-sa și acum vrea să îmi spună “îți place, mami?”
 
La 30 de ani l-am întânit pe Iustin.
 
 
0 kommentarer