Avem nevoie de idioți

 
 
Când am scris că am fantezii sexuale cu Klaus Iohannis... a fost bineînțels doar o glumă. Bine, oamenii mai puțin inteligenți sau mâncători de căcat, nu au înțeles asta.
 
E ok, nu aveau cum să existe doar oameni inteligenți pe Planetă... cine ne mai polua aerul? Idioții au și ei rostul lor: Ne ajută să ne menținem echilibrul și să vrem din ce în ce mai mult de la viață.
 
Mă știți deja. Unii din voi m-ați urmărit de când am început să scriu pe Facebook, prin noiembrie 2015. Alții mă urmăriți de pe vremea când scriam pe un Blog românesc și unele din fetele de acolo, nu mă bârfeau pe la spate (încă). E ok, încă o dată: Avem nevoie de echilibru!  
 
Unii ați început să mă vizitați pe pagina de Facebook după apariția mea NEDORITĂ la o emisiune de căcat, prezentată de un căcat și mai mare. Majoritatea ați apărut după articolul meu, "Eu sunt Raluca, "curva" de pe net". Știu sigur că dacă nu scriam cuvântul "curvă", astăzi nu erați aici... perverșilor!
 
Unii mă citesc de când nu foloseam diacritice și de când foloseam Google Translate la aproape fiecare propoziție scrisă. Româna mea este din ce în ce mai bună și cred că în câțiva ani pot câștiga și Premiul Nobel. Calm, idioților... a fost tot o glumă!
 
 
Într-o lumea în care toți avem idealuri înalte, e greu să mulțumești pe toată lumea. Într-o lumea plină cu idioți, e greu să le explici că nu trebuie neapărat să fii idiot. Poți să îți faci un prieten inteligent și să îl lași să te învețe cum să gândești. Dar așa e, ce facem cu echilibrul ăla dacă dispar toți idioții?
 
Trăim într-o lume în care fiecare trage pentru el și fiecare are idealul lui. Trăim într-o lume în care unii ar vrea să schimbe lumea în bine și alții în rău. Avem oameni care salvează oameni și oameni care se omoară între ei. Oameni care iubesc copiii și oameni care se iubesc cu copiii. Oameni care se spală pe dinți și oameni care nici măcar nu se spală la fund.
 
Echilibrul de care avem nevoie, bănuiesc.
 
Vreau să cred că nu sunt idioată. Vreau să cred că eu fac partea din partea aia bună a omenirii. Eu sunt aia care nu cumpără plase de plastic pentru că se gândește la Planetă. Eu sunt aia care are idoli, dar nu are un ideal. Eu sunt aia care vrea să fie idealul. Nu pentru tine, nici pentru prietena ta sau pentru verișor. Doar pentru mine. Și apoi pentru fetița mea.
Eu sunt aia care vrea să schimbe lumea în bine, care vrea libertate și egalitate. Eu sunt aia care donează sânge și a semnat să își doneze organele. Vreau să cred că aș putea salva oameni.
Eu sunt aia care vrea ca oamenii să se iubească așa cum sunt și să nu mai existe ură și războaie. Eu sunt aia care ar vrea să nu mai existe nici măcar un copil abandonat, violat sau abuzat fizic și psihic. Eu sunt aia care se spală la cur, dar și în gură.
 
Tu cine ești?
 
Când începi să scrii online, ajungi să te afli între 2 lumi. Lumea bună pe care o știai, și lumea rea de care doar auzisei. Mă afectează înjurăturile și amenințările? Uneori. Depinde de cum m-am trezit și cât de rele sunt acele mesaje. Știu că idioții sunt răi și că avem nevoie de echilibru, dar uneori mi-e greu să nu îi trimit de unde au venit. Când mă afectează ceva, nu vorbesc. Așa fac când durerea e prea mare și încerc să acumulez energia necesară pentru războiul cu idioții.
 
Totuși... nu mă opresc! Și atunci când mă doare și povestesc lucuri care mă fac să retrăiesc momente urâte din viața mea... momente care aș vrea să nu existe, nu mă opresc. La fel ca atunci când scriu glume sau articole ridicole. Depinde foarte mult de cum m-am trezit. Și da, și creierul idioților trebuie să fie și el stimulat. Așa că mai arunc cu câte un cuvânt vulgar sau cu câte un subiect tabu pentru că ador să provoc idioții. Dar da, uneori mă afectează.
 
Am zile în care mă gândesc să renunț pentru că hobby-ul ăsta mă obosește enorm, dar apoi primesc mailuri sau comentarii în care îmi scrieți că v-am inspirat, mă admirați, ați trecut prin ce am trecut eu sau pur și simplu vă fac să râdeți.
 
Poate că nu salvez lumea de idioți, așa cum mi-aș fi dorit...
Dar dacă am reușit să fac femei să aibă încredere în ele, dacă am reușit să fac oameni să nu mai fie deprimați, dacă am reușit să fac copii abuzați să vorbească... dacă am reușit să fac un rasist sau un homofob să gândească, am reușit mai mult decât credeam că sunt în stare să fac.
 
Și poate că doar ce am început...
 
 
 
 
 
1 kommentar
Victor

Sa stii ca multi laureati Nobel au pornit de la activism civic. Keep it up!
O mica greseala in text: "Într-o lumea în care toți avem ideale înalt". In contextul asta forma corecta este "idealuri" (pluralul de la substantivul masculin "ideal"). "Ideale" se foloseste doar ca forma de plural a adjectivului feminin "ideala"; ex.: femeie ideala, femei ideale.
Succes.

Svar: Multumesc! Am corectat! chiar nu stiam ca se spune idealuri si nu ideale. Mersi!
Gensăn