Tu ești Valentinul meu! Sau nu...

 
Din moment ce e Valentine's Day și se fac 6 ani de când am fost cerută în căsătorie și 5 de când am înțeles că e mai bine singur decât singuratic... am zis să scriu și despre asta. Am citit un articol suedez despre căsătorie. Titlul m-a făcut curioasă. Scria: "Căsătoria nu este obligatorie!" Hai, să mori tu? Ce descoperire fantastică... wow! Really?
 
 
Subiectul "căsătorie" este destul de HOT, am observat. Există persone căsătorite care își doresc să nu se fi căsătorit niciodată și există persone (gay sau nu) care ar face orice să poată să se căsătorească. Deci ce înseamnă căsătoria? Ne căsătorim doar pentru a fi "cetațeni corecți" construindu-ne "viața perfectă/familia perfectă", așa ne demonstrăm că iubiriea noastră este puternică, mai puternică decât a fost "cu curva aia de anul trecut" sau e vorba doar despre o afacere mare? Ne căsătorim pentru că simțim nevoia de a aparține cuiva?
Cred că asta este cea mai mare greaseală a oamenilor. Asta împreună cu comunismul. Căsătoria ne face să devenim posesivi. Căsătoria ne face să credem că avem "patent" pe cineva doar pentru că ne-a spus: "DA!", ne-a dat un inel și a semnat un contract, scriind că nu o să ne părăsească niciodată. Asta este din păcate o greșeală imensă, una din principalele motive de divorț: Posesivitatea! 
 
Noi., oamenii... suntem destul de fricoși. Credem că avem nevoie de altcineva pentru a ne simți întregi/compleți. Așteptăm mereu ca "femeia perfectă" sau "bărbatul ideal" să ne bată la ușă și să ne facă viața mai frumoasă. La început, în fiecare relație, fie ia de iubire sau nu... totul este perfect. Flori și ciocolată. Șampanie și o gramadă de vacanțe peste tot prin lume. Mergem să facem selfie în brațe, la Paris. Facem dragoste. O grămada de dragoste. Bem vin scump și mâncăm în oraș. Ne imbrăcăm mereu frumos, să nu cumva să nu mai sune "ăla". Ne ținem de mână. Apoi... din urmă, apare viața reală și ne trezim.

Se spune că dragostea durează 3 ani. Apoi, ce? Ce facem când "chimia" dispare? Ce facem când nu mai bem șampanie și "EL" nu ne mai cumpără flori? Ce facem când sexul devine o rutină și abia așteptăm să dormim? Ce facem când de ceva vreme mâncăm doar acasă sau doar tu gătești? Ce facem când nici măcar nu te mai privește când vobești și atunci când te faci blondă, deși tu ai fost mereu brunetă... el nici măcar nu observă?
O să rămânem căsătoriți pentru că este "mai sigur așa"? Pentru că ne-am obișnuit? Ce facem dacă asta nu ne face să fim fericiți? Ce facem când copiii fac 18 ani și pleacă de acasă?
Relațiile astea sunt exact ca și fumatul: daunează grav sănătații! Este groaznic să stai în casă cu cineva care te face să te simți mizerabil sau invizibil. Been there, done that! Nu mai bine rămânem prieteni și învățăm copiii că respectul și prietenia contează mai mult? Că nu trebuie să fim căsătoriți pentru a fi nișste părinți buni? Că nu trebuie să "aparținem" cuiva pentru a ne simți fericiți.

Am spus mereu și țin să repet: "E o mare diferență în a VREA pe cineva și în a AVEA NEVOIE de cineva."
Văd o gramadă de relații în care "EA" stă cu "EL" pentru că îi oferă siguranța financiară de care are nevoie. Sau "EL" stă cu "EA" pentru că gătește bine și nu îl întreabă unde pleacă, când pleacă sau de ce. 
Eu cred că nu contează dacă ești căsătorit sau nu, dacă ai copii sau nu. Cel mai important lucru într-o relație este să te simți liber... liber și apreciat. Cel mai important lucru este să simți sprijin atunci când ai nevoie dar să și oferi asta, bineînțeles. Să nu incerci niciodată să schimbi o persoană! Nu te-ai îndrăgostit de persoana care a devenit, din cauza ta. Te-ai îndrăgostit de ea. De el. Așa cum era. Că vă dezvoltați și creșteți împreună e altceva. Respectul este mult mai important decât iubirea. Dacă iubirea durează doar 3 ani, respectul ține o viață.

Cred că este foarte important să fim mai realiști. Să înțelegem că Frumoasa nu s-ar fi uitat niciodată la Bestia aia dacă nu locuia într-un castel. Să înțelegem că "The one" nu există. Exista... pe vremuri! Când lumea avea nevoie de o familie pentru a se hrăni și pentru a supraviețui. Lăsați-mă cu declarațiile pe Facebook. Lăsați-mă cu declarațiile oriunde. Vreau fapte, nu cuvinte! Nu e nimic romantic în: "Mă completezi!" Completeaza-te singur, băbăiatule!
"Jumătatea" ta nu este neapărat soția sau soțul tău. "Jumătatea" este doar o expresie. Poate o găsești într-un prieten sau poate chiar în copilul tău, dacă stai bine să te gândești, parcă sună mai logic ca un copil să fie jumătate sau măcar o parte din tine, nu?
"Sufletul pereche" este cineva care apare în viața ta și care aude, fără ca tu să vorbești. Cineva care apare în viața ta pentru a te face un om mai bun. Pentru a te împinge în față. Dacă te uiți în oglindă și nu te recunoști, ceva, undeva, e greșit! 
Așa că... dacă vreți să vă căsătoriți sau nu, who cares? Atâta timp cât nu o faceți pentru că societatea, religia sau familia vă împinge de la spate cred că o să aveți și o șansa pe acolo de a fi fericiți.


" When marrying, ask yourself this question: Do you believe that you will be able to converse well with this person into your old age? Everything else in marriage is transitory." - Friedrich Nietzsche
14 kommentarer
Anonym

Bun rău articolul !

Anonym

ce bine le scrii Raluca.

Georgiana

Ma bucur ca ai decis sa iti faci si un blog. Felicitari !!!

ionut

pana la urma totul se rezuma in Romania cel putin la prejudecata :"Trebuie sa ma casatoresc". Acest trebuie e fix aiurea. Trebuie ca ce? ai dreptate. 100%

Anonym

..ai lăv iu!

Anonym

Noi oamenii suntem mereu nemultumiti. Daca e vara, e cald ai am vrea la ski, la zapada. Daca e iarna, e prea frig si "mama, sa vina vara aia odata sa ma fac praf in Vama!"
Cand avem o vecina noua, iti sare basca: ba ce misto e aia si io stau cu grasa asta! Sau nevasta-ta: ce barbat are aia, frumos, destept, are si bani...io m-am maritat cu saracia asta, nici bani, nici frumusete, nu stiu ce-am gasit la el.
Ce vreau sa spun e ca nimic nu e durabil iar sentimentele nu fac exceptie. Ce am sesizat e ca, de regula femeile isi doresc casatoria. Si ce-am mai observat e ca de regula, tot ele se schimba in rau dupa ce s-au semnat actele. Cred ca hartia aia le face sa se creada un pic stapane. Si de aici ...

Anonym

QED!!!! Un articol OK!

Anonym

Bravoooooooooo.
Felicitări.
Ești foarte tare.
Tare as vrea sa te întâlnesc, as avea foarte multe de învățat de la tine, și sunt bărbat.

Anonym

Bravo.....te apreciez ca spui lucrurilor pe nume......nu trebuie sa fii criticata ci apreciata ca esti mama singura si copilul tau este mult mai fericit decat copii multor oameni ''educati''si plini de bani

Ceau te apreciez pentru curaj

Pot sa iti zic ca articolu tau il apreciez mult si pentru asta jos palaria si tot respectul

Ceau te apreciez pentru curaj

Pot sa iti zic ca articolu tau il apreciez mult si pentru asta jos palaria si tot respectul

Anonym

Asa mult îmi place ce scrii !!! I really like it ! Thank you

Everaldo Senior Colorist

Bai Raluca, da' tu scrii bine de tot:)

Anonym

Bravo fata ești tare mai rar femei ca tine bravo .