Oare când nu o să mai fie nevoie să repet?

 
 
 
 

De cele mai multe ori, atunci când cineva vrea să mă enerveze, îmi scrie că mă repet și că nu am alte subiecte. Așa e! Am ales să nu vorbesc despre ce am mâncat azi, despre ce haină mi-am cumpărat, sau unde îmi beau cafeaua și ce mișto e noua mea geantă de firmă. Am ales să nu îmi folosesc vocea degeaba și să încerc să fac ceva. Pentru că oricine poate vorbi despre politică, despre panseluțe, filme și botox. Și da, așa e... în loc să bârfesc pe alții, am ales să scriu despre ce am trăit eu, sau despre subiecte delicate despre care nu se prea vorbește în România. Asta a făcut ca unii să mă judece și e ok. E normal pentru că scriu și mă comport diferit. Nu contează, nu pentru ei scriu și nu pentru ei mă repet. 

În primul rând am ales să scriu despre viol, da... mă repet, dar de fiecare dată când o femeie este violată sau omorâtă, simt că nu am repetat de prea multe ori. 

Da, mă repet, dar de fiecare dată când aud de cineva care s-a sinucis, simt că pot să mă repet de mai multe ori când vine vorba despre depresie. 

Da, mă repet, dar de fiecare dată când un bărbat cu un bărbat sau o femeie cu o femeie se iubesc, simt nevoia să apreciez iubirea lor știind câtă ură este în lumea asta. Și da... prefer să repet că homosexualitatea este normală și că e important să lăsăm oamenii să se iubească cum și cu cine vor, atâta timp cât nu fac rău nimănui. 

Da, mă repet când scriu despre mama și abuzul în familie, dar de fiecare dată când un copil ia bătaie, simt că nu m-am repetat de prea multe ori. 

Astăzi mă repet. Astăzi vă povestesc despre Tova, o fată de 19 ani din Suedia, care a fost omorâtă și aruncată în lac în luna Mai. Astăzi, din moment ce a început judecata fostului și se vorbește peste tot despre ea, despre relația toxică pe care o avea cu fostul iubit și despre frica de a îl părăsi, vă vorbesc despre depresie, viol, abuz și hărțuire. Toate la un loc. Și uite așa, poate că dacă am repeta în fiecare zi, nu am mai găsi fete omorâte și aruncate la marginea drumului sau prin lac. 

My Wall a mers să facă un interviu și a fost violată, făcută bucăți și apoi aruncată în pungi de plastic, în mare. Tova Moberg trebuia să meargă la o petrecere pe 14 Mai, dar s-a întâlnit cu fostul ei iubit de care îi era frică. 

În jurnalui ei scrie că îi este frică de moarte și că știe că o să o omoare dacă nu face ce vrea el. Mesajele din telefonul ei arată că fostul o amenința zilnic: "Bineînțeles că trebuie să faci ce zic eu! Știi destul de bine că dacă nu mă asculți o să te omor. Vrei asta?"

Când aveam nouăsprezece ani, mi-era frică de parcuri întunecate, lacuri, păduri și de umbrele care se ascundeau în tufișuri. Nimeni nu mi-a spus că cel mai periculos lucru pe care îl poate face o fată este să înceapă o relație cu un tip gelos și posesiv.

Și nici acum nu obligăm băieții să respecte trupurile și drepturile fetelor de a face, vde a vorbi și de arăta cum vor. În schimb ne învățăm fetițele că dacă un băiețel le trage de păr sau le împinge, înseamnă că este îndrăgostit.

Apoi citim despre fete care nu mai sunt. Din vina noastră. Pentru că nu am repetat.




Namn:
Kom ihåg mig?

E-postadress: (publiceras ej)

URL/Bloggadress:

Kommentar:

RSS 2.0