Bunicul meu, Aurel.

 
 
 
 
Uitându-mă la tot felul de poze cu Regele Mihai, mi-am amintit de bunicul meu, Aurel Boruntea.

Nu l-am cunoscut pentru că a murit la 40+ ani, de cancer, când mama avea doar 6 ani, dar bunica mea mi-a repetat că semănăm foarte mult. Asta când nu se supăra pe mine și îmi zicea cum îmi zicea și mama: că semăn cu Filip (tatăl meu biologic). Nu era un compliment.

Tot ce știu despre bunicul Aurel este că a fost foarte bogat și s-a însurat cu bunica mea pentru că ea era de la țară, era virgină și nu spunea prea multe. Probabil că îi plăcea să domine și nu ar fi suportat o femeie ca mine, Ha!

Nu îi plăcea minciuna, nu suporta bârfa și ura când cineva privea la el în grădină așa că se dezbrăca în #pua goală și se plimba relaxat. HAHA!

Familia lui nu a suportat-o pe bunica mea și din "țărancă proastă" nu o scoteau. Ei erau o familie de coloneli și bancheri. Nasul pe sus de la mirosul de căcat, probabil.

Bunica mea era o femeie simplă, frumușică și foarte harnică. Avea doar 4 clase pentru că nu aveau bani să o țină la școală, dar a muncit toată viața ei. Fratele ei nu s-a mai întors niciodată din război și m-am întrebat toată viața dacă "Marin Giurescu" a murit, sau nu!? Găsisem un jurnal de-al lui pe care scria poezii pentru o infirmieră de care fusese îndrăgostit, dar l-a luat mama. Ar fi fost frumos să aflu ce s-a întâmplat cu el, dar nu am știut niciodată unde să mă interesez. Tatăl ei picta biserici și împreună cu mama ei au făcut 3 fete: Ana, Constantina și Maria (bunica mea) și un băiat (Marin, soldatul pierdut).

S-a căsătorit cu Aurel la 19 ani și din moment ce familia nu i-a susținut, au trăit foarte sărac.

Bunicul a renunțat la muncă și s-a înecat în alcool. O înșela, a făcut un copil cu o amantă și uneori o lovea pentru că și bunica la rândul ei, îl înșela. Un cerc vicios care te face să te pierzi și să cauți mereu scăpare.

El stătea acasă cu copiii, gătea și cheltuia banii în bar iar bunica mergea la muncă.
A rămas văduvă, cu 3 copii. A fost greu, dar s-a descurcat. A lucrat mult și copiii au crescut singuri... ceea ce i-a făcut să renunțe și ei la studii și să trăiască prin baruri.

E trist. Un pas greșit și se duce o întreagă generație pe Dunăre.

Poate că dacă învățăm să respectăm oamenii indiferent de statutul social și bani, o să reușim să avem copii mai fericiți și o familie mai unită....

Familia care nu te respectă și nu te iubește nu este familie. Acceptând să fii tratat urât le poate afecta viitorul copiilor tăi! Fii atent la ceea ce îi înveți! Indiferența doare!
Anonym
2017-12-31 @ 13:58:33

Woow Raluca, esti super cool! Am intrat pe blogul tau dupa ce am dat un google la ”mamici din Suedia”. Sunt fara cuvinte. Esti puternica, scrii despre lucruri care ar trebui sa fie discutate in Romania si te exprimi impecabil avand in vedere ca ai stat in Suedia asa mult timp. Eu m-am mutat la 21 de ani (acum am 36) si nu-ti ajung nici la calcaie. Bravo fata draga!

Anonym
2017-12-31 @ 14:46:49

Woow Raluca, esti super cool! Am intrat pe blogul tau dupa ce am dat un google la ”mamici din Suedia”. Sunt fara cuvinte. Esti puternica, scrii despre lucruri care ar trebui sa fie discutate in Romania si te exprimi impecabil avand in vedere ca ai stat in Suedia asa mult timp. Eu m-am mutat la 21 de ani (acum am 36) si nu-ti ajung nici la calcaie. Bravo fata draga!




Namn:
Kom ihåg mig?

E-postadress: (publiceras ej)

URL/Bloggadress:

Kommentar:

RSS 2.0