Bunicul meu, Aurel.

 
 
 
 
Uitându-mă la tot felul de poze cu Regele Mihai, mi-am amintit de bunicul meu, Aurel Boruntea.

Nu l-am cunoscut pentru că a murit la 40+ ani, de cancer, când mama avea doar 6 ani, dar bunica mea mi-a repetat că semănăm foarte mult. Asta când nu se supăra pe mine și îmi zicea cum îmi zicea și mama: că semăn cu Filip (tatăl meu biologic). Nu era un compliment.

Tot ce știu despre bunicul Aurel este că a fost foarte bogat și s-a însurat cu bunica mea pentru că ea era de la țară, era virgină și nu spunea prea multe. Probabil că îi plăcea să domine și nu ar fi suportat o femeie ca mine, Ha!

Nu îi plăcea minciuna, nu suporta bârfa și ura când cineva privea la el în grădină așa că se dezbrăca în #pua goală și se plimba relaxat. HAHA!

Familia lui nu a suportat-o pe bunica mea și din "țărancă proastă" nu o scoteau. Ei erau o familie de coloneli și bancheri. Nasul pe sus de la mirosul de căcat, probabil.

Bunica mea era o femeie simplă, frumușică și foarte harnică. Avea doar 4 clase pentru că nu aveau bani să o țină la școală, dar a muncit toată viața ei. Fratele ei nu s-a mai întors niciodată din război și m-am întrebat toată viața dacă "Marin Giurescu" a murit, sau nu!? Găsisem un jurnal de-al lui pe care scria poezii pentru o infirmieră de care fusese îndrăgostit, dar l-a luat mama. Ar fi fost frumos să aflu ce s-a întâmplat cu el, dar nu am știut niciodată unde să mă interesez. Tatăl ei picta biserici și împreună cu mama ei au făcut 3 fete: Ana, Constantina și Maria (bunica mea) și un băiat (Marin, soldatul pierdut).

S-a căsătorit cu Aurel la 19 ani și din moment ce familia nu i-a susținut, au trăit foarte sărac.

Bunicul a renunțat la muncă și s-a înecat în alcool. O înșela, a făcut un copil cu o amantă și uneori o lovea pentru că și bunica la rândul ei, îl înșela. Un cerc vicios care te face să te pierzi și să cauți mereu scăpare.

El stătea acasă cu copiii, gătea și cheltuia banii în bar iar bunica mergea la muncă.
A rămas văduvă, cu 3 copii. A fost greu, dar s-a descurcat. A lucrat mult și copiii au crescut singuri... ceea ce i-a făcut să renunțe și ei la studii și să trăiască prin baruri.

E trist. Un pas greșit și se duce o întreagă generație pe Dunăre.

Poate că dacă învățăm să respectăm oamenii indiferent de statutul social și bani, o să reușim să avem copii mai fericiți și o familie mai unită....

Familia care nu te respectă și nu te iubește nu este familie. Acceptând să fii tratat urât le poate afecta viitorul copiilor tăi! Fii atent la ceea ce îi înveți! Indiferența doare!
2 kommentarer

Un rege rămâne rege chiar și atunci când nu mai are țară

 
 
 
Am evitat să scriu ceva despre Regele Mihai zilele astea din respect și pentru că m-a durut. M-am uitat la înmormântare timp de 5-6 ore împreună cu fetița și iubitul meu și am plâns. Apoi am simțit ură, rușine și... regret. 
 
Am învățat singură despre regii și reginele României pentru că în cele 5 clase terminate în țară, nu învățasem nimic despre Ei. Am învățat despre regele Mihai, despre soția/regina Ana pe care o ador pentru simplitatea cu care vorbea și faptul că recunoștea că este o femeie normală, imperfectă. O femeie frumoasă, inteligentă și cu picioarele pe pământ. Am învățat despre Carol al ll-lea și toate femeile din viața acestuia. Am învățat despre Elena, mama regelui Mihai și prietenă foarte bună cu regele Suediei. Am învățat despre prințesa Ileana, mătușa regelui Mihai și favorita mea (despre care o să scriu în altă zi). Am învățat despre fratele ei, Mircea... care a murit la doar 3 anișori din cauza febrei. Dar toate astea le-am învățat singură, privind la fel și fel de documentare pe YouTube. 
 
În România nu îmi vorbea nimeni despre Ei. Am învățat poezii și școala a ținut să mă învețe să stau cu mâinile la spate, să nu vorbesc, să accept să fiu înjosită în fața clasei și să îmi fie frică de Dumnezeu. Sau de Ceaușescu. Și să îl admir pe Iliescu.  Toți acești dumnezei ai României. 
 
 
M-am mutat în Suedia și am învățat ce înseamnă să fii liber, ce înseamnă să trăiești într-o țară unde nu există Președinte, dar există Rege. Am învățat să respect Casa Regală, am învățat ce înseamnă Monarhia și am învățat să respect oamenii MARI. Nu trebuie să fii nobil ca să fii MARE. Un om mare este modest. În România există foarte mulți oameni care vor să pară nobili doar pentru că au bani și li s-a urcat la cap. Dar există și foarte mulți oameni care merg cu capul în jos, abătuți...cu un aer învins. Oameni care au uitat să privească viața și să se bucure de ea. 
 
 
 
În 1947 regele Mihai a semnat să plece pentru că dacă nu ar fi semnat, 1000 de tineri ar fi fost împușcați. A plecat cu strictul necesar și i-au tăiat până și pâinea în două... să nu cumva să ascundă ceva în ea. Până să ajungă la tren a trecut pe lângă niște ofițeri întorși cu spatele și un singur soldat a întors capul, plângând. A ajuns la Viena și apoi a apărut Căpitanul American care i-a spus regelui nostru că este LIBER. Câți dintre noi nu am ajuns în altă țară unde țara respectivă ne-a învățat să fim liberi? Mătușa mea, Ileana, locuiește de aproape 40 de ani în Modena, Italia. Unchiul meu a plecat la Revoluție și a rămas în Roma, îngropat în pământul italian. Iubitul meu a plecat la spălat de mașini în Anglia și apoi a studiat în Londra, unde a devenit inginer de construcții. Prieteni, cunoscuți... O GRĂMADĂ de români au plecat. O grămadă de români au studiat și au lucrat în ală țară.
 
Eu mă număr printre românii ăia. Și nu, nu mi-am abandonat țara și nu am fost niciodată indiferentă pentru că deși aveam doar 12 ani când am plecat, nu am uitat să scriu, să vorbesc și să iubesc românește. Am făcut generala, liceul și facultatea aici, în Suedia. Și deși am sărit din facultate pentru că nu am avut sprijinul necesar, am lucrat toată viața și am făcut fel și fel de cursuri. Am fost vânzătoare, am lucrat la poștă, am lucrat ca subasistentă medicală la un centru de bolnavi psihic și la un azil de bătrâni. Am condus o mașină cu care mergeam la fel și fel de alarme, noaptea. Am lucrat la un restaurant, în club și într-o grădiniță. Am lucrat în cazino 10 ani din viața mea și în același timp m-am ocupat de PR pentru o casă de discuri din Suedia. N-am stat în viața mea mai mult de 1 lună acasă și mereu am lucrat, deși am doar 31 de ani. Am învățat să fiu independentă și liberă. Ceea ce nu învățam dacă rămâneam în România. M-a durut comunismul și m-a durut că a trebuit să plec. M-a durut că românii mei m-au gonit și mă doare că nu mă mai simt acasă în țara în care m-am născut. Sunt nervoasă, tristă... frustrată și mă simt goală... fără o țară, fără rădăcini. 
 
 
 
Regele Mihai a fost un soldat bun, iubea mașinile și adora să fotografieze. A lucrat ca broker la New York timp mulți ani, a fost un tată extraordinar și un soț minunat. 
 
El a fost regele nostru, regele Mihai l al României. A pierdut țara și a pierdut totul. Gândiți-vă măcar o secundă la cât de trist este să pierzi. Asta simt atunci când îl văd pe regele Mihai: Simt că am pierdut. Cu toții. 
 
Gândiți-vă la refugiații din ziua de astăzi. Gândiți-vă la cât de mulți oameni le închid ușa și cât de greu trebuie să le fie atunci când sunt obligați să plece din casa și țara lor. Gândiți-vă măcar o secundă la bieții refugiați care rup rădăcinile pentru a se salva. Și rămân așa... fără rădăcini, singuri... în lumea asta mare. 
Gândiți-vă la toți românii MARI care au fost obligați să plece. Scriitori, pictori... profesori, doctori. Gândiți-vă la toți românii care deși trăiesc în alte țări și gândesc diferit... nu au uitat de unde au plecat. Gândiți-vă măcar o secundă la unde ar fi fost România dacă nimeni nu ar fi plecat. Acum gândiți-vă vă rog la oamenii care au murit la Revoluție și oamenii care au murit în Colectiv sau mor în fiecare zi prin spitale, pe șinele trenului sau în casă... de frig, de foame. Din cauza nepăsării și din cauza corupției. Gândiți-vă la mamele și surorile voastre obligate să se prostitueze prin Spania unde aproximativ 90% din fetele pe care le vedeți pe stradă... sunt românce. Gândiți-vă la românii care au făcut din furt un hobby de care se mândresc pentru că altceva nu le oferă siguranța de mâine și nu au avut bani sau pile pentru a studia sau pentru a avea un job mai bun. Sau pentru că partea aia a României preferă să fie așa cum a fost învățată: nepăsătoare, leneșă, coruptă. 
 
 
Pentru mine, regele Mihai I reprezintă românii care au fost obligați să plece și care în fiecare an, în loc să meargă în vacanțe prin alte țări, merg cu cadouri și bani în România, la familie. Românii care pleacă, dar abia așteaptă să ajungă acasă. Regele Mihai reprezintă românii care vorbesc, scriu, iubesc românește deși România nu i-a mai iubit pe ei de mult. 
 
 
Regele nu a murit. Un rege rămâne rege, chiar și atunci când nu mai are țară. Chiar și atunci când este decapitat, chiar și atunci când moare. Iartă-i, Majestate! 
 
#RIP
0 kommentarer

Degeaba vreți lucruri noi dacă gândiți ca în Epoca de Piatră

 
 
 
 
 

Problema cea mai gravă din România este că NIMENI nu face NIMIC și victimele sunt luate la mișto, sau mai grav: "au meritat". 

În primul rând, copiii: Câți copii nu iau câte o palmă de la părinți ca apoi românii să iasă în stradă să spună că "bătaia e ruptă din Rai"? Sau: "Copilul trebuie să știe de frică". Sau: "Părinții mei mă loveau cu palmele în spate și asta m-a făcut să fiu om." Asta a spus mătușa copiilor români din Norvegia și mulți români au considerat că acei copii nu trebuiau să fie luați de la părinți.

Eh, fiind în trecut un copil abuzat, gândesc diferit: Cred că dacă vecinii sunau la Poliție când auzeau că mă bate mama, nu avea curajul să mă mai lovească. Dacă prietenii ei sunau la Protecția Copilului probabil că ar fi fost mai atentă să nu cumva să îi facă rău unui copil. Dacă familia nu mă obliga să continui să fiu abuzată pentru că "e mama mea și trebuie să o accept așa cum e chiar dacă mă bate și mă înjură, ea îmi vrea binele", astăzi nu aș fi fost atât de nesigură pe oameni și pe mine. 

În al doilea rând, femeile: Câte femei nu stau în relații toxice pentru că nu se descurcă financiar? Câte fete tinere nu iubesc bărbați în vărstă pentru că dragostea înseamnă să ai bani și mama lor le-a educat să ia un bărbat cu bani, nu un bărbat care le iubește? Câte femei din România nu iau bătaie de la soț/iubit? Și de câte ori ați trecut pe lângă ele și ați gândit că "merită" sau "dă-o dracu de curvă"? 

Am văzut până și vedete care râdeau de faptul că o femeie fusese violată. Sau mai țineți minte când am apărut la TV cu fetița mea de 5 ani și pancarta cu "M*ie P*D"? Și atunci au fost foarte mulți care m-au înjurat și amenințat. Foarte mulți dintre voi ați considerat că am meritat. Că o femeie simplă din Suedia, care pune o poză cu un mesaj pentru copiii abuzați, forțați să se prostitueze și înfometați... merită. Da, în capul multora din România acel psihopat cu emisiune TV are TOT dreptul de a copia niște poze de pe Facebook și de a le arăta la TV pentru propaganda lor ieftină. Și în capul vostru meritam să îmi dea numele și să pună în pericol viața mea și a fetiței mele. Meritam toate mesajele pline cu ură și frica de a ieși din casă. Meritam să îmi amenințe fetița de 5 ani cu violul și meritam să vină românii din Suedia să îmi fotografieze blocul în care locuiesc. Credeți că Poliția a făcut ceva deși am postat toate mesajele în care m-au amenințat? Credeți că emisiunea a fost măcar amendată? NU! Am întrebat o grămadă de avocați și am sunat la Poliție: NIMIC. Probabil că dacă mă omora unul din psihopații care îl urmăresc pe Badea și atunci spuneați "A meritat, dă-o dracu de curvă!" 

Eh, fiind o femeie liberă și independentă... într-o țară în care poți intra la pușcărie pentru o palmă, sau pentru că ai folosit poza cuiva, mi-e greu să accept că în țara în care m-am născut femeile nu valorează nimic și oricine îți poate folosi poza de pe Facebook. Și mi-e greu de fiecare dată când văd cum bărbații din România își bat joc de fete la TV, și mi-e greu când aud de femei care au devenit sclave sau fac sex pe bani. Mi-e greu să fiu femeie și să văd că alte femei sunt... animale domestice. 

Schimbarea începe de la voi! Degeaba schimbați guvernul sau florile din geam dacă voi râdeți în continuare când cineva face mișto de o fată în fustă scurtă. Sau dacă considerați în continuare că un copil se educă cu bătaia și o femeie merită să fie tratată ca un animal. Degeaba vreți lucruri noi dacă vă comportați ca în Epoca De Piatră.

0 kommentarer