Povestea unei nimfomane

 
 
 
#povesteamea

Am crescut într-o familie dezactivată emoțional. Într-o familie rece în care nimeni nu vorbea despre ce simte, cum simte... despre fericire, despre tristețe. Într-o familie în care nimeni nu trebuia să arate că este om.

Sentimentele/emoțiile mele nu erau luate în serios și nu primeam dragostea și atenția de care aveam nevoie.
Mama a făcut tot ce a putut ca eu să duc o viață bună, să am ce mânca, să am haine curate și să am bani. Restul, nu contau. Făcea absolut orice pentru a mă educa bine, dar niciodată nu a stat cu mine de vorbă despre viață, despre ce înseamnă să fii femeie, despre oameni, despre sentimente, dragoste, tristețe, familie. Niciodată nu m-a luat în brațe, niciodată nu a plâns cu mine și rar... foarte rar... am râs împreună.

Au fost momente când am avut nevoie să fiu văzută, auzită. Chiar atunci m-au lăsat singură. Atunci a început trauma cu care am trăit ani de zile... până când am cerut ajutorul unui psiholog. Așa am devenit dependentă de sex. Așa am ajuns să fiu... nimfomană.

Știu că dacă spui asta unui bărbat, crede că e bine... că vrei sex nonstop și că este un norocos. Eh, nu e chiar așa! Am fost căsătorită de 3 ori. De fiecare dată, i-am iubit enorm și nu prea. De fiecare dată... i-am înșelat. Dependența de sex este la fel de periculoasă ca un drog. Te face să vrei din ce în ce mai mult și te face să ajungi să minți pentru a obține doza de drog de care ai nevoie. Nimfomania mi-a afectat relațiile cu familia, cu prietenii... cu iubiții și cu colegii. Abia când am început să îmi dau seama că eu sunt o persoană faină, dar nu mă pot controla... am cerut ajutor.

De fiecare dată când nu primeam atenția și dragostea de care aveam nevoie, eram lăsată singură. De fiecare dată când aveam nevoie de o îmbrățișare sau un zâmbet, mama era ocupată cu gătitul și tata era plecat la serviciu. Așa am devenit un adult care de fiecare dată când nu primea atenția sau dragostea de care avea nevoie, mergea în altă parte pentru a face rost de doza aia de care aveam nevoie. Și nu, nu vorbesc despre sex aici. Vorbesc despre atenție. Doar că sexul devine o scuză pentru a primi atenția și dragostea de care ai nevoie.

Când eram copil, căutam să fiu admirată și de fiecare dată voiam să fiu numărul unu. La școală, la orele de dans, acasă. Când mi-am început viața sexuală, voiam să fiu numărul unu și acolo. Să fiu lăudată... să fiu admirată. Așa că sexul a devenit drogul meu. Nu am părăsit în viața mea un bărbat de frică că o să mai am nevoie de sex. Sau de ceva... orice. Așa că de fiecare dată o lungeam, înșelam, jigneam... ca să îl fac să plece el de bună voie. Să nu cumva să regret. Nu mă respectam pe mine și nu respectam nici oamenii din jurul meu.

Când ești dependent de sex nu te simți bine. Așa că de fiecare dată când vă lăudați cu femeia nimfomană... mai gândiți-vă! Da, e frumos să iubești și e extraordinar de fain să faci sex. Dar când sexul devine un drog, nu mai e nimic fain în asta. Te simți urâtă, te simți scârboasă... simți că meriți să fii futută, înjosită, poate și lovită. Când ești nimfomană nu te iubești... și nu iubești, dar cauți să fii iubită. Cauți atenția și dragostea pe care nu ai avut-o. Când ești nimfomană nu este vorba doar despre sex. Este vorba despre un om care caută o confirmare.

Terapia m-a ajutat să mă întorc la fetița aia singură. La Alina. La anii ăia în care stăteam la mine în cameră și făceam orice, doar să mă vadă/audă părinții. Așa am învățat să aflu mai multe despre mine și despre părinții mei. Așa am învățat să accept că am stricat câteva relații și că nu mă pot întoarce în timp. Așa am învățat să accept că am o problemă și că trebuie să fac ceva să mă schimb. Așa am învățat să accept că am fost dată afară de la locul de muncă pentru că am făcut sex cu șeful meu și i-a fost frică că află soția, nu am fost dată afară pentru că nu eram o colegă bună. Așa am învățat că sexul e mai bun când există sentimente... Așa am învățat că dacă mă iubesc și mă respect mai mult, o să pot să iubesc și să respect și pe alții. Așa am învățat că lumea nu este rea. Nu toți sunt cum era mama și tata. Nu toți oamenii trăiesc într-o lume a lor în care nu simt nimic. Oamenii simt... plâng, râd. Se îndrăgostesc, se iubesc...
Așa am învățat să mă vindec și să nu mai cred că sunt un robot fără sentimente. Așa am învățat să trec peste trecutul meu  și să sper la un viitor mai bun.

O nimfomană vrea sex de la oricine, oricând și oriunde. În măsura în care generează o frustrare cronică, nimfomania poate fi considerată o boală, care se poate trata prin psihoterapie sau psihanaliză. Dacă ești atras/ă de cineva și după ce faceți sex nu te mai atrage... s-ar putea să ai o problemă. Dacă vrei sex zilnic și când nu primești te masturbezi, s-ar putea să ai o problemă. Sexul este o necesitate. La fel ca somnul și hrana. Dar dacă nu poți să stai fără a te masturba măcar o zi... s-ar putea să ai o problemă.  

Oricât de mult sex faci, nu te simţi niciodată pe deplin satisfăcut/ă? Simţi nevoie mereu de altceva şi altcineva? Prin sex cauţi atenţia celui de lângă tine, iar odată ce o primeşti îţi dai seama că nu asta îţi doreai? Știu...

Pentru că nu asta îți doreai. Tu îți doreai să fii un copil iubit, dar ai devenit un adult singur, nesigur...
 

Eu sunt Alina. Citind comentariile și mesajele pe care Raluca le primește zi de zi... mă aștept să mă înjurați și să mă judecați. Nu faceți asta pentru că nu mă interesează! Povestea mea este scrisă pentru a face cât mai mulți oameni să înțeleagă că nimfomnia nu este o laudă. De lăudat sunt oamenii care își iubesc copiii și partenerul, care stau împreună ani de zile... nu cei care nu sunt în stare de o relație pentru că nu pot să își țină pantalonii pe ei. Nu mă laud și nu mă plâng. Vreau doar să știți că oamenii care suferă de nimfomanie nu se simt deloc bine în pielea lor. Și mie îmi este rușine de mine. Și mie îmi pare rău de anii pierduți. Astăzi am 42 de ani și mi-aș fi dorit din suflet să am un copil, un câine, o casă și un soț. Doar că acum e prea târziu. Și știu că dacă aș avea totul, sigur aș da cu piciorul... cum fac de obicei. Căutând de fiecare dată... altceva!
 
 
..........
 
 
Vrei să scrii povestea ta? Trimite un mail cu #povesteamea la ralucajensen@mail.com!
4 kommentarer
Maria

Bună Alina
Știu exact ce simți

Madalina

Te inteleg perfect

Anonym

Niciodată nu e prea tîrziu Alina! Ai zis ca iti dorești mult o casa un copil etc... poate nu iti dorești suficient de mult?! Eu cred ca poți si o sa ai depinde doar unde pe lista priorităților au fost plasate.
Te pup! Ai grija de omul din tine ca îi tare fain!

Gritt

Suna ca povestea sotiei mele. Norocul nostru ca m-a facut natura un psiholog bun, ca altfel...