Vine toamna și vrei bărbat?

 
 
 
 
 
 
Vine toamna și te-ai gândit să îți iei bărbat? Toate știm că cel mai bine este să îți alegi bărbat abia după sezonul de vară, când începe frigul și se face vreme de filme romantice și vin în fața șemineului. Până atunci e frumos să fii liberă, să nu te uiți la ceas, să nu te gândești de două ori pe unde mergi, cum mergi sau dacă mergi.

Totuși... dacă chiar vrei unul, o să te ajut cu câteva sfaturi:



TIMP: Chiar crezi că ai timp pentru un bărbat acum? Pe un bărbat nu îl poți lăsa singur pentru că devine rău și crede-mă, NU vrei să îl lași la o prietenă atunci când ai treabă prin oraș. Bărbatul este foarte drăgălaș și atunci când vrea să fie mângâiat face orice pentru a primi atenția de care are nevoie. Dacă ții la el și la prietenele tale, sfatul meu este să îl ții departe de ele.
Bărbatul are nevoie să fie plimbat. Dacă îl ții în casă o să înceapă să se joace FIFA sau alte jocuri pe care tu nu le înțelegi. Bineînțeles, lângă jocul pe televizor o să vrea și o bere. Asta nu e deloc bine pentru el! După câteva beri o să înceapă să facă burtă... Doar nu vrei să mergi prin oraș cu un bărbat cu burtă? Ce o să zică Ionela? Anca? Îți spun eu: O să zică că îți neglizeji bărbatul, că nu ai timp!
La Mall nici să nu te gândești că poți să îl iei: Bărbatul devine agresiv în spații aglomerate și doar nu vrei să se ia la bătaie cu alți bărbați, nu? Dacă vrei, îl poți lăsa la cârciuma din colț, unde poate să stea cuminte alături de alți bărbați, dar nu exagera: Dacă uiți de el pentru că tu stai ore întregi la Mall, riști să ai un bărbat alcoolist în câțiva ani.
La mama ta să nu îl lași NICIODATĂ! Bărbatul simte când ceva nu este în regulă și atunci când miroase pericolul în atmosferă, fuge.
Așa că, draga mea... chiar crezi că ai timp pentru un bărbat?



RASĂ: Dacă îți place să riști, poți să îți alegi orice tip de bărbat. Totuși... îți recomand să stai departe de bărbații care încă sug la sânul mamei. Acești bărbați nu se maturizează niciodată și e greu să înveți un câine bătrân unde să facă pipi. ATENȚIE: Una este să își iubească mama și alta este să vrea să o coțăie pă mă-sa!
Poți să îți alegi un bărbat vagabond, dar, draga mea... să nu te plângi! Acești bărbați umblă din câțea în câțea și nu prea stau pe acasă. Uneori vin și cu purici. Alteori cu chlamydia.
Acest tip de bărbat nu te poate ajuta la nimic. Bărbatul vagabond fură osul vecinului și nici măcar nu merge la muncă, deci o să ai o grămadă de cheltuieli cu el.
De aia, draga mea... îți recomand un bărbat de rasă! Așa e, costă puțin mai mult, dar se merită! Bărbatul de rasă nu se îmbolnavește ușor. Îl duce capul cât de cât și dacă e să fie... cel puțin folosește prezervativ. Se spală și îi place să muncească. Poate că nu are o muncă la birou, dar cel puțin merge la vânat. Sau la cules de căpșuni și ciuperci. Bărbatul de rasă trăiește mai mult și vrea să se simtă util!



IGIENĂ: Credeai că dacă îți iei un bărbat, se spală singur? Unii da, alții nu. Depinde de cât de norocoasă ești tu și cât de educat este el. Bărbatul are nevoie de duș zilnic, chiar crezi că îți permiți să plăteși apa caldă? Pe lângă apă, bărbatul mai are nevoie și de șampon de păr și gel de duș. Bine, aici poți să economisești și cumperi 2în1. Dacă îți alegi un bărbat cu barbă, o să trebuiască să îl faci să își îngrijească podoaba. O să aibă nevoie de ceară, gel, perie, ulei și multe altele. Bineînțeles, dacă vrei să te lauzi cu bărbatul tău, o să trebuiască să îi cumperi haine frumoase și parfum scump. Nu e așa că vrei să dea din coadă de bucurie atunci când prietenele tale îi admiră parfumul și hainele călcate? ATENȚIE: Nu ai voie să admiri alți bărbați! Bărbatul tău simte orice și devine gelos. Gelozia poate să îl facă agresiv. În cazul acesta, îți recomand să îl abandonezi. Lasă-l într-o cutiuță, departe de oraș. Ah, să nu uităm: Dacă bărbatul tău se epilează pe picioare și se pensează, îmi pare rău să îți spun dar ai luat o femelă. Deci... crezi că ai bani și nervi pentru igieana bărbatului tău?



HRANĂ: Bărbatul mănâncă MULT. Dacă crezi că ai timp pentru un bărbat, mai gândește-te! Bărbatul trebuie să fie hrănit ca lumea. Nu, nu cu mâncare gata pregătită și încălzită în cuptorul cu microunde. Dacă vrei să ai un bărbat sănătos, meniul lui trebuie să fie mereu diferit. Are nevoie de legume, fructe și multă carne. Ai timp să gătești? ATENȚIE: Dacă ai ales un bărbat din ăla care încă suge la sânul mamei, mâncarea ta nu o să fie NICIODATĂ la fel de bună ca a lu' mă-sa. Crezi că ai chef cu așa mofturi? Încă o dată: De asta sunt buni bărbații de rasă. Ei își gătesc singuri și de multe ori te așteaptă cu 2 feluri de mâncare. Dacă e bărbat de rasă, acesta merge la tăiat de lemne și îți pregătește o cină romantică, lângă șemineu.


TIMP LIBER: Dacă ți-ai ales bărbat, îmi pare rău să îți spun dar... timp liber nu mai prea există! Timp liber înseamnă timp petrecut cu el. Dacă ești norocoasă, îl găsești departe de părinții acestuia. Altfel... draga mea, majoritatea timpul tău liber o să îl petreci la socrii. Dacă ești o fată cu capul pe umeri, realizezi repede că bărbatul trebuie stimulat. Vă uitați împreună la documentare interesante și îl înveți rețete noi. Bineînțeles, ca orice bărbat, are nevoie de stimulare peste tot așa că draga mea, nu începi să inventezi că te doare capul sau ești obosită pentru că... își găsește IMEDIAT altă stăpână. Ți-ai luat bărbat... trebuie să ai grijă de el și în zilele în care nu ai chef.
 
Baftă!
 
 
P.S. Acest text a fost scris după ce am citit zeci de articole în care femeile sunt sfătuite cum să fie sau cum să NU fie, pentru a plăcea bărbatului. Ia-o cum și unde vrei, dar i-al ca pe un pamflet!
1 kommentar

Căsătoria: Iubire sau afacere?

 
 
 
 
Acum câțiva ani eram dependentă de oameni. Nu îmi plăcea să fiu singură. Aveam prieteni și prietene care dormeau pe la mine pe acasă. Prieteni și prietene care mâncau la mine acasă. Eram mereu într-o relație, de frică să nu fiu singură. Eram dependentă de sentimente și emoții. Sentimente și emoții pe care le cream singură, în capul meu. Apoi, după fel și fel de relații eșuate, după fel și fel de prietenii false și iubiri în care eu căutam atenție și ei căutau sex, am înțeles că e mai bine singur decât singuratic... 
Căutam mereu să găsesc prințul pe cal alb, dar aveam mereu parte de broscuțe pe cai de plastic. Nu zic că au greșit doar ei... Thuamne ferește! Și eu am greșit enorm de câteva ori. Îmi căutam mereu fericirea în alții. Și când realitatea nu era așa de frumoasă, mă agitam. Visam, la fel ca toate fetele... la o nuntă, la muzică jazz și rochie albă care să curgă pe mine. Cu bretele din dantelă și cu liliac în păr. Cu lume fericită în jur, cu un tată care să mă ducă la altar. Cu o mamă cu care să îmi aleg rochia. Cu o soră care să îmi fie domnișoară de onoare. Cu prieteni care să danseze. 
 
Apoi am realizat că nu am cum să am așa ceva. Pe cine aș invita la nuntă? Pe prietenele mele care m-au vorbit pe la spate? Pe nemaurile din România pe care nu le cunosc? Pe tata care nu m-a sunat nici măcar o dată în viața lui? Care nu m-a lăsat la școală, nu m-a luat de la antrenament. Care nu mi-a dat să mănânc și nu s-a întrebat dacă am geacă de iarnă? Pe mama care m-a dat afară din casă și m-a maltratat psihic și astăzi am ajuns să fiu o femeie nesigură din cauza ei? Pe sora mea vitregă cu care am încercat mereu să am contact deși nu avem aceeași mamă și care m-a blocat pe Facebook după ce mi-a vorbit urât de fostul și apoi l-a pus la prieteni deși îmi spusese că este un om de rahat și că trebuie să scap de el?
 
Am citit un articol suedez despre căsătorie și recunosc... titlul m-a făcut curioasă. Scria: "Căsătoria nu este obligatorie!" Hai, să mori tu? Ce descoperire fantastică... wow!
 
 
Subiectul "căsătorie" este destul de complex. Există persone căsătorite care își doresc să nu se fi căsătorit niciodată și există persone (gay sau nu) care ar face orice să poată să se căsătorească. Deci ce înseamnă căsătoria? Ne căsătorim doar pentru a fi "cetățeni corecți" construindu-ne "viața perfectă/familia perfectă", așa ne demonstrăm că iubiriea noastră este puternică, mai puternică decât a fost "cu curva aia de anul trecut" sau e vorba doar despre o afacere mare? Ne căsătorim pentru că simțim nevoia de a aparține cuiva?
Cred că asta este cea mai mare greșeală a oamenilor. Asta împreună cu comunismul. Căsătoria ne face să devenim posesivi. Căsătoria ne face să credem că avem "patent" pe cineva doar pentru că ne-a spus: "DA!", ne-a dat un inel și a semnat un contract, scriind că nu o să ne părăsească niciodată. Asta este din păcate o greșeală imensă, una din principalele motive de divorț: Posesivitatea! 
 
Noi, oamenii... suntem destul de fricoși. Credem că avem nevoie de altcineva pentru a ne simți întregi/compleți. Așteptăm mereu ca "femeia perfectă" sau "bărbatul ideal" să ne bată la ușă și să ne facă viața mai frumoasă. La început, în fiecare relație, fie ea de iubire sau nu... totul este perfect. Flori și ciocolată. Șampanie și o gramadă de vacanțe peste tot prin lume. Mergem să facem selfie în brațe, la Paris. Facem dragoste. O grămada de dragoste. Bem vin scump și mâncăm în oraș. Ne imbrăcăm mereu frumos, să nu cumva să nu mai sune "ăla". Ne ținem de mână. Apoi... din urmă, apare viața de zi cu zi și ne trezim.

Se spune că dragostea durează 3 ani. Apoi, ce? Ce facem când "chimia" dispare? Ce facem când nu mai bem șampanie și "EL" nu ne mai cumpără flori? Ce facem când sexul devine o rutină și abia așteptăm să dormim? Ce facem când de ceva vreme mâncăm doar acasă sau nu mai gătim împreună? Ce facem când nici măcar nu te mai privește când vobești și atunci când te faci blondă, deși tu ai fost mereu brunetă... el nici măcar nu observă?
O să rămânem căsătoriți pentru că este "mai sigur așa"? Pentru că ne-am obișnuit? Ce facem dacă asta nu ne face să fim fericiți? Ce facem când copiii fac 18 ani și pleacă de acasă?
Relațiile astea sunt exact ca și fumatul: daunează grav sănătații! Este groaznic să stai în casă cu cineva care te face să te simți de rahat...să te simți invizibil. Been there, done that! Nu mai bine rămânem prieteni și învățăm copiii că respectul și prietenia contează mai mult? Că nu trebuie să fim căsătoriți pentru a fi niște părinți buni? Că nu trebuie să "aparținem" cuiva pentru a ne simți fericiți.

Am spus mereu și țin să repet: "E o mare diferență între a VREA pe cineva și a AVEA NEVOIE de cineva."
Văd o gramadă de relații în care "EA" stă cu "EL" pentru că îi oferă siguranța financiară de care are nevoie. Sau "EL" stă cu "EA" pentru că gătește bine și nu îl întreabă unde pleacă, când pleacă sau de ce. 
 
Știți ce cred? Cred că cel mai sănătos lucru este să nu depinzi de nimeni și nimeni să nu depindă de tine. Să iubești pentru că te face fericită, nu pentru că îți plătește chiria. Să iubești pentru că te face să te simți specială, nu pentru că îți este frică să stai singură. Nu contează dacă ești căsătorit sau nu, dacă ai copii sau nu. Cel mai important lucru într-o relație este să te simți liber... liber și apreciat. Cel mai important lucru este să simți sprijin atunci când ai nevoie dar să și oferi asta, bineînțeles. Să nu incerci niciodată să schimbi o persoană! Nu te-ai îndrăgostit de persoana care a devenit, din cauza ta. Te-ai îndrăgostit de ea. De el. Așa cum era. Că vă dezvoltați și creșteți împreună e altceva. E normal ca oamenii să se schimbe în timp... să aprecieze lucruri care până atunci poate nu contau, sau să nu mai aprecieze lucruri care până acum câtva timp, însemnau totul.
Viața ne schimbă pe toți atunci când suntem pregătiți de schimbare. Dar când schimbarea este impusă de altcineva... jucăm doar teatru. Pentru că vrem să fim așa cum dorește partenerul. Pentru că vrem să impresionăm. Dar ne mințim singuri și cu timpul ajungem să dezamăgim. Jucăm un rol... dar NU sumtem actori.
 
Așa că mai bine respectăm oamenii și le spunem adevărul. Prefer oamenii cu mii de defecte, dar sinceri. Decât oamenii perfect de mincinoși. Respectul este mult mai important decât iubirea. Dacă iubirea durează doar 3 ani, respectul ține o viață.

Cred că este foarte important să fim mai realiști. Să înțelegem că Frumoasa nu s-ar fi uitat niciodată la Bestia aia dacă nu locuia într-un castel. Să înțelegem că "The one" nu există. Exista... pe vremuri! Când lumea avea nevoie de o familie pentru a se hrăni și pentru a supraviețui. Acum mergem cu toții la serviciu. Și acum nu mai trebuie să locuim împreună pentru a crește un copil. Oamenii încep să realizeze că uneori este mai bine să fii singur decât să fii prost acompaniat.
 
Și da... eu vreau fapte, nu cuvinte! Nu e nimic romantic în: "Mă completezi!" Completează-te singur, băbăiatule!
"Jumătatea" ta nu este neapărat soția sau soțul tău. "Jumătatea" o poți găsi într-un prieten sau poate chiar în copilul tău. Dacă stai bine să te gândești, parcă sună mai logic ca un copil să fie jumătate sau măcar o parte din tine, nu?
"Sufletul pereche" este cineva care apare în viața ta și care aude, fără ca tu să vorbești. Cineva care apare în viața ta pentru a te face un om mai bun, pentru a te împinge în față. Dacă nu ești fericită, dar stai pentru că mereu crezi că viața ta este incompletă dacă pleacă Gogu... well, te înșeli. Dacă te uiți în oglindă și nu te recunoști, ceva, undeva, e greșit! 
 

Așa că... dacă vreți să vă căsătoriți sau nu, who cares? Atâta timp cât nu o faceți pentru că societatea, religia sau familia vă împinge de la spate cred că o să aveți și șansa de a fi fericiți. Atâta timp cât o faceți pentru că vreți o amintire frumoasă și nu doar pentru că ați rămas gravidă sau pentru că "așa trebuie", vă felicit. Eu încă mai sper la o nuntă mică, privată... cu muzică jazz și rochie albă care să să curgă pe mine. Cu bretele din dantelă și cu liliac în păr. Fără familie și doar cu câțiva prieteni. Dar cu bărbatul care mă face fericită, cu fetița mea și cu prieteni care se bucură pentru mine.


" When marrying, ask yourself this question: Do you believe that you will be able to converse well with this person into your old age? Everything else in marriage is transitory." - Friedrich Nietzsche
0 kommentarer

Povestea unei nimfomane

 
 
 
#povesteamea

Am crescut într-o familie dezactivată emoțional. Într-o familie rece în care nimeni nu vorbea despre ce simte, cum simte... despre fericire, despre tristețe. Într-o familie în care nimeni nu trebuia să arate că este om.

Sentimentele/emoțiile mele nu erau luate în serios și nu primeam dragostea și atenția de care aveam nevoie.
Mama a făcut tot ce a putut ca eu să duc o viață bună, să am ce mânca, să am haine curate și să am bani. Restul, nu contau. Făcea absolut orice pentru a mă educa bine, dar niciodată nu a stat cu mine de vorbă despre viață, despre ce înseamnă să fii femeie, despre oameni, despre sentimente, dragoste, tristețe, familie. Niciodată nu m-a luat în brațe, niciodată nu a plâns cu mine și rar... foarte rar... am râs împreună.

Au fost momente când am avut nevoie să fiu văzută, auzită. Chiar atunci m-au lăsat singură. Atunci a început trauma cu care am trăit ani de zile... până când am cerut ajutorul unui psiholog. Așa am devenit dependentă de sex. Așa am ajuns să fiu... nimfomană.

Știu că dacă spui asta unui bărbat, crede că e bine... că vrei sex nonstop și că este un norocos. Eh, nu e chiar așa! Am fost căsătorită de 3 ori. De fiecare dată, i-am iubit enorm și nu prea. De fiecare dată... i-am înșelat. Dependența de sex este la fel de periculoasă ca un drog. Te face să vrei din ce în ce mai mult și te face să ajungi să minți pentru a obține doza de drog de care ai nevoie. Nimfomania mi-a afectat relațiile cu familia, cu prietenii... cu iubiții și cu colegii. Abia când am început să îmi dau seama că eu sunt o persoană faină, dar nu mă pot controla... am cerut ajutor.

De fiecare dată când nu primeam atenția și dragostea de care aveam nevoie, eram lăsată singură. De fiecare dată când aveam nevoie de o îmbrățișare sau un zâmbet, mama era ocupată cu gătitul și tata era plecat la serviciu. Așa am devenit un adult care de fiecare dată când nu primea atenția sau dragostea de care avea nevoie, mergea în altă parte pentru a face rost de doza aia de care aveam nevoie. Și nu, nu vorbesc despre sex aici. Vorbesc despre atenție. Doar că sexul devine o scuză pentru a primi atenția și dragostea de care ai nevoie.

Când eram copil, căutam să fiu admirată și de fiecare dată voiam să fiu numărul unu. La școală, la orele de dans, acasă. Când mi-am început viața sexuală, voiam să fiu numărul unu și acolo. Să fiu lăudată... să fiu admirată. Așa că sexul a devenit drogul meu. Nu am părăsit în viața mea un bărbat de frică că o să mai am nevoie de sex. Sau de ceva... orice. Așa că de fiecare dată o lungeam, înșelam, jigneam... ca să îl fac să plece el de bună voie. Să nu cumva să regret. Nu mă respectam pe mine și nu respectam nici oamenii din jurul meu.

Când ești dependent de sex nu te simți bine. Așa că de fiecare dată când vă lăudați cu femeia nimfomană... mai gândiți-vă! Da, e frumos să iubești și e extraordinar de fain să faci sex. Dar când sexul devine un drog, nu mai e nimic fain în asta. Te simți urâtă, te simți scârboasă... simți că meriți să fii futută, înjosită, poate și lovită. Când ești nimfomană nu te iubești... și nu iubești, dar cauți să fii iubită. Cauți atenția și dragostea pe care nu ai avut-o. Când ești nimfomană nu este vorba doar despre sex. Este vorba despre un om care caută o confirmare.

Terapia m-a ajutat să mă întorc la fetița aia singură. La Alina. La anii ăia în care stăteam la mine în cameră și făceam orice, doar să mă vadă/audă părinții. Așa am învățat să aflu mai multe despre mine și despre părinții mei. Așa am învățat să accept că am stricat câteva relații și că nu mă pot întoarce în timp. Așa am învățat să accept că am o problemă și că trebuie să fac ceva să mă schimb. Așa am învățat să accept că am fost dată afară de la locul de muncă pentru că am făcut sex cu șeful meu și i-a fost frică că află soția, nu am fost dată afară pentru că nu eram o colegă bună. Așa am învățat că sexul e mai bun când există sentimente... Așa am învățat că dacă mă iubesc și mă respect mai mult, o să pot să iubesc și să respect și pe alții. Așa am învățat că lumea nu este rea. Nu toți sunt cum era mama și tata. Nu toți oamenii trăiesc într-o lume a lor în care nu simt nimic. Oamenii simt... plâng, râd. Se îndrăgostesc, se iubesc...
Așa am învățat să mă vindec și să nu mai cred că sunt un robot fără sentimente. Așa am învățat să trec peste trecutul meu  și să sper la un viitor mai bun.

O nimfomană vrea sex de la oricine, oricând și oriunde. În măsura în care generează o frustrare cronică, nimfomania poate fi considerată o boală, care se poate trata prin psihoterapie sau psihanaliză. Dacă ești atras/ă de cineva și după ce faceți sex nu te mai atrage... s-ar putea să ai o problemă. Dacă vrei sex zilnic și când nu primești te masturbezi, s-ar putea să ai o problemă. Sexul este o necesitate. La fel ca somnul și hrana. Dar dacă nu poți să stai fără a te masturba măcar o zi... s-ar putea să ai o problemă.  

Oricât de mult sex faci, nu te simţi niciodată pe deplin satisfăcut/ă? Simţi nevoie mereu de altceva şi altcineva? Prin sex cauţi atenţia celui de lângă tine, iar odată ce o primeşti îţi dai seama că nu asta îţi doreai? Știu...

Pentru că nu asta îți doreai. Tu îți doreai să fii un copil iubit, dar ai devenit un adult singur, nesigur...
 

Eu sunt Alina. Citind comentariile și mesajele pe care Raluca le primește zi de zi... mă aștept să mă înjurați și să mă judecați. Nu faceți asta pentru că nu mă interesează! Povestea mea este scrisă pentru a face cât mai mulți oameni să înțeleagă că nimfomnia nu este o laudă. De lăudat sunt oamenii care își iubesc copiii și partenerul, care stau împreună ani de zile... nu cei care nu sunt în stare de o relație pentru că nu pot să își țină pantalonii pe ei. Nu mă laud și nu mă plâng. Vreau doar să știți că oamenii care suferă de nimfomanie nu se simt deloc bine în pielea lor. Și mie îmi este rușine de mine. Și mie îmi pare rău de anii pierduți. Astăzi am 42 de ani și mi-aș fi dorit din suflet să am un copil, un câine, o casă și un soț. Doar că acum e prea târziu. Și știu că dacă aș avea totul, sigur aș da cu piciorul... cum fac de obicei. Căutând de fiecare dată... altceva!
 
 
..........
 
 
Vrei să scrii povestea ta? Trimite un mail cu #povesteamea la ralucajensen@mail.com!
4 kommentarer