Te-a înșelat și mai stai?

 
 
 
 
Uneori, după o noapte lungă la serviciu, stau la o țigară cu colegii. Acolo se aud toate bârfele, acolo e “ziarul de noapte”. În noaptea asta am aflat că o colegă își înșală soțul, cu un coleg. Nimic ieșit din comun, suntem în jur de 300 de colegi. Când lucrezi de noapte, e greu să mai ai o viață “normală". Mergi la somn când alții merg la serviciu. Petreci foarte mult timp împreună cu colegii și e ușor să intri în “orgia” de la serviciu. Având același stil de viață, colegii sunt singurii care te “înțeleg”. Sunt foarte multe cupluri la mine la serviciu, tocmai din cauza asta. Se combină între ei.
 
Să îi zicem “Ana” (nu o cheamă Ana, dar numele ei nu este important). Ana s-a căsătorit acum 9 ani. Are un copil și este… singură. Da, singură în doi (sau trei, cu copilul). Soțul lucrează de zi, ea de noapte. Până acum, soțul a avut trei relații în timp ce era cu ea. L-a iertat sau mai bine spus… a acceptat ideea. Dar nu l-a mai iubit. Nici respectat. După fiecare relație de-a soțului (cu altă femeie) de care ea a aflat, “Ana” a primit cadouri, vacanțe, inele, mașină. Orice, doar să îl ierte și să nu plece. N-a plecat. Dar a început să îl înșele și ea pe el. Ba chiar a început să îi povestească cum și cu cine îl înșală, iar el a iertat, sau mai bine spus… a acceptat ideea. Ce să facă? El începuse “jocul”.
 
Astăzi am stat la o țigară cu “Ana”. Plângea. Mi-a zis că e singură și că vrea să plece, dar nu poate. A aflat că soțul o înșală, iar. Iar ea îl înșală pe el cu colegul. Pe scurt: au început să se înșele unul pe altul dar nu au curaj să se despartă deși relația e terminată de ceva vreme. El o înșală pentru că este singur și ea îl înșală pentru că este singură. Sunt împreună, dar nu sunt.
 
Am ajuns acasă, bucuroasă că știu că iubitul meu nu m-ar înșela niciodată pentru că se respectă prea mult dar și cu o liniște sufletească care știe că dacă ar face-o, imediat aș renunța. Chiar și iubitul meu perfect se poate plictisi într-o zi, cine știe? Diferența între mine și colega mea este că eu nu aș accepta în viața mea să mai fiu cu el. Trăind singură de atâta vreme, am învățat că viața nu se termină dacă se termină o relație și că prefer să fiu singură decât să mă simt singură. 1, 2, 3 copii... nu mă interesează! Dacă mă trădează și o face atât de prost că aflu... nu o să îl pot ierta niciodată și orice atingere sau privire de dragoste o să mă facă să mă gândeasc la cum o atingea sau cum o privea pe "Ea" 
 
Mă gândesc la relații toxice. La relațiile alea care deși nu mai suporți cum bea apă sau cum respiră… rămâi acolo. Deși nu mai petreceți timp împreună, nu mai faceți dragoste (sau sex), nu mai comunicați și vă simțiți în plus la voi în casă… rămâneți. De ce? Crezi că așa se iubesc toate cuplurile care sunt împreună de câțiva ani. Lipsa de comunicare și iubire devine o normalitate. Crezi că nu există altceva, așa-i? Crezi că dacă te despărți/divorțezi ești un/o ratat/ă. Ce o să zică familia? Prietenii voștri comuni? Ce o să zică lumea când o să afle că nu ai fost în stare să îți ții bărbatul/femeia lângă tine?
 
Viața ta a devenit viața lui/ei. Ai uitat de tine, de cine erai. Te-ai focusat doar pe ce vrea el/ea de la viață și cumva, te-ai pierdut pe drum. Nu mai cânți la chitară pentru că îl/o deranja sunetul. Nu mai mănânci supa de pui pentru că ea/el nu o suportă. Ți-ai pierdut prietenii pentru că nu îți făceai timp pentru ei. El/Ea a devenit universul tău. Crezi că o să fie mai bine, așa-i? Te gândești: “Băi, ce frumos a fost în primii doi ani când făceam sex ca nebunii și îmi cumpăra flori! Sigur e doar o perioadă nașpa. O să își revină!”
 
Frica de singurătate.  Dacă pleacă el/ea, ce faci? Cu cine mai dormi? Cu cine te uiți la tv? Chiar dacă nu erai fericit/ă, cel puțin era cineva pe acolo prin casă. Depinzi de el/ea. Poate că e șefa ta/șeful tău. Ce faci? Unde lucrezi dacă vă despărțiți? Unde pleci dacă e apartamentul ei/lui. La mă-ta? Ce faci cu toate facturile alea? Nu te descurci singur/singură!
 
Fugi! Acum! Anii ăștia ai tăi nu se mai întorc niciodată. Singurătatea devine frumoasă atunci când înveți să o apreciezi. Vorba aia: “Mai bine singur decât singur în doi!” Simți că ești într-o închisoare și că ai înghițit cheia libertății? Mergi la wc! Fugi!
"La bine și la rău" nu înseamnă că el poate să își bage pula în relație și în orice vagin fără să se gândească la familie iar tu trebuie să accepți. NU! Înseamnă că dacă se îmbolnăvește sau rămâne fără bani, stai acolo și îl ajuți, îl sprijini. Nu uita că un om care te respectă și te iubește nu îți face rău. Dacă un orgasm contează mai mult decât copiii, ce mai aștepți? A lupta pentru familie înseamnă a lupta împreună pentru o viață sigură și frumoasă pentru copii și pentru voi. Nu o viață în care el face ce vrea și tu faci ce vrea el. 
 
Obișnuința, frica de singurătate ne fac de multe ori să iertăm… să ne întoarcem de unde am plecat. Nu! Fuuugi! Dacă te-a înșelat o dată, o să te mai înșele și a doua oară. Și a treia. Dacă te-a lovit, o să te mai lovească. Dacă te-a înjurat, o să te mai înjure. Dacă nu mai există comunicare și sex, relația e moartă. Adios amigos! Fă-ți bagajele și mergi în vacanță. Pentru totdeauna!
7 kommentarer
Anonym

😚😚😚

Anonym

Si ce fac daca nu am unde sa ma duc? Parintii sunt in provincie, iar cu chirie nu pot sta...

Svar: :/ Nu ai pe nimeni care te poate ajuta? Un servici?
Raluca Jensen

Anonym

Foarte adevărat

Ovidiu

Subiectele despre care scrii sunt geniale, abordarea e sincera. Felicitari!

Anonym

Bine spus....

Anonym

Bine spus....

Anonym

Ca bine mai zici