Despre feminismul "modern"

 
 
 
 
Ai împărțit vreodată nota de plată la restaurant cu iubitul tău? Nu, nu să o rupi în două, pur și simplu să stai să faci calculul și să îi dai partea ta. “Salată de pui, 157, plus apă minerală 50… deci ai să îmi dai 207.”

I-ai dus vreodată flori unui bărbat? I-ai pus vreodată mâna pe cur unui “tip mișto” din club, spunându-i: “Ce vrei să bei?” Ai râgâit vreodată pe stradă? Scuipi? Dacă da, înseamnă că ești o femeie MODERNĂ.
 

Eu sunt o femeie "de modă veche" cu mentalitate modernă. Știu, nici eu nu mă înțeleg. Well, să vă explic:

 

Undeva, pe drum... m-am pierdut și deși am părinți români și un nume românesc, de multe ori mă consider suedeză (da, da… știu unde m-am născut, whatever) și problema e următoarea:

Am trăit aproape toată viața mea în afara României, am trăit (și trăiesc) într-o țară în care femeile si bărbații sunt egali. În anul 2010, Suedia a fost desemnată drept statul cel mai “egal” din punct de vedere al genului din întreaga lume (Forumul Economic Mondial). Egalitatea și neutralitatea de gen sunt foarte importante pentru un/o suedez(ă). Suntem atât de egali încât de ceva timp folosim cuvântul “Hen”. Dicționarul definește “Hen” ca: “pronume personal neutru din punct de vedere al genului propus în locul lui “Han” (EL) și “Hon” (EA)”

De exemplu: “-Hen- bea apă.” El sau Ea bea apă? Exact… nu se știe!

Să revin la problemă: De ce mă consider o femeie suedeză și nu mă mai simt româncă când ajung în țară? Well, încă o dată, nu e vorba de “figuri” aici. În primul rând, aici am crescut. Am plecat din țară în clasa a 6a. Aici am terminat generala, liceul, facultatea. Aici m-am îndrăgostit prima dată, aici m-am mutat de acasă, aici am avut primul meu apartament, primul job. Aici am prieteni. Aici s-a născut fetița mea. Aici e viața mea.

 

În al doilea rând, pentru că de multe ori mă comport și gândesc ca o suedeză. Problema apare atunci când în societate sunt o femeie “modernă” suedeză și în viața de zi cu zi îmi place să fiu româncă. De exemplu, gândesc ca o femeie modernă, suedeză și consider că nu doar femeia trebuie să facă curat. Da, dacă mă întreține el, poate… dar așa, dacă mergem amândoi la serviciu, măcar să dea și el cu aspiratorul, nu? Consider că nu doar femeia trebuie să gătească, să stea în bucătărie. Îmi place să am grijă de bărbatul meu, dar nu să îi fiu mamă. Poate să taie el ceapa, de exemplu. Și da, un bărbat care spală vasele e mult mai sexy decât ăla care stă pe canapea și se scarpină la coaie în timp ce rânjește la pizdele de la tv sau stă cu telefonul în mână și dă like-uri pe Facebook. Sau pune poze pe instagram.

 

În al doilea rând, pentru că lucrez și am aceleași drepturi ca un bărbat. Sunt independentă. Aici nu prea există femei care să stea cu un bărbat doar pentru că are bani și le ajută financiar. Avem și noi bani. Există femeile alea, dar sunt importate din Thailanda sau chiar din România. Majoritatea femeilor care stau cu un bărbat pentru bani, sunt femeile care nu s-au născut și nu au crescut cu mentalitatea suedeză. Femei fricoase care au fost învățate că ele trebuie să tacă și să lase bărbații să vorbească.

 

În Suedia, femeile au voce și nu, nu doar bărbatul trebuie să plătească facturi. Nu doar bărbatul trebuie să facă cadouri și surprize. Well, partea mea suedeză este de acord cu chestiile astea. Sunt de acord cu egalitatea, dar urăsc că asta a făcut ca majoritatea femeilor de aici să își piardă feminitatea și respectul de sine, iar bărbații au devenit nesiguri pe masculinitatea lor. Să vă dau niște exemple negative pe care eu nu le înțeleg deși sunt “suedeză independentă, o femeie modernă":

 

1. Femeile sunt de obicei alea care fac primul pas. Ele invită bărbații în oraș, ele sună, ele sărută primele. Când eram mai tânără eram chiar nesigură pe frumusețea și inteligența mea. Și nu eram singura. Discutam cu prietenele mele: “Măi, noi suntem frumoase... care e problema? De ce nu vine nici dracu la noi? De ce nu sună prostu ăla? De ce nu mă invită la o cafea?”


Problema sunt ele… femeile, nu bărbații! Femeile care au înțeles altceva prin egalitate. Femeile care au uitat că deși suntem egali, nu suntem la fel. Ele sunt alea care au învățat bărbații să fie comozi și foarte timizi. Să le fie frică să facă primul pas, să le fie frică să plătească o amărâtă de cafea și să le fie frică să te sune, că poate zici că e nesimțit, că vede femeia ca pe o “curvă”. În același timp, feministele duse la extrem, se comportă exact ca bărbații pe care îi critică. Makes no fucking sense!

 

 

2. Alcoolul. Majoritatea copiilor de aici, lucrează de la vârsta de 14-15 ani. Eu căram ziare la vârsta aia. În weekend e PARTY iar în Suedia, party fară alcool mult, nu există. Dacă nu ai văzut femei moarte de bete, râgâind ca un bărbat care habar n-au și nici nu mai sunt în stare să meargă pe tocuri, vizitează Suedia! Dacă egalitatea înseamnă să iau toate lucrurile negative de la un lăbar trist, prefer să nu fiu egală… mulțumesc!

 

 

3. Atunci când mergi la o întâlnire, se întâmplă să îți plătești singură consumația. Sau chiar să plătești și consumația lui. Pe asta am făcut-o. De multe ori. Am plătit eu pentru că îmi era rușine să împart nota. Am ajuns chiar să plătesc și toate facturile singură deși locuiam cu un bărbat, dar despre asta vorbim altă dată. Ce se întâmplă? Well… dacă nu se sperie și fuge, pentru că deși nu plătește el pentru tine, vrea totuși să nu plătești tu pentru el, o să te mai scoată în oraș pentru că știe că plătești tu. În ambele cazuri, mai bine îți cumperi o pisică.

 

 

4. Multe femei “moderne” se simt jignite atunci când un bărbat le deschide ușa. Da, da... Am vorbit cu câteva feminste de aici. Văd asta ca pe o “tradiție sexistă” în care bărbatul vrea să le arate că ele sunt mai “slabe”, ca nu au putere să deschidă ușa. Feministele astea mă fac pe mine să înjur bărbații și să scriu articole despre bărbați pizdificați. 

 

5. Dacă îi cumperi flori unei suedeze, o să creadă că ești de modă veche și o să râdă. Dacă îi faci un cadou, o să se întrebe dacă e ziua ei de naștere sau o să se simtă iar jignită de faptul că vrei “să o cumperi”. Și uite așa, nu mai primim nici noi flori.

 

6. Cea mai nouă modă în Suedia este ca femeia să își ceară în căsătorie iubitul. Da, nene: EGALITATE! Se pune și în genunchi dacă e mai romantică. Bărbatul renunță la numele lui și ia numele de familie al soției. Deci practic... se mărită.

 

 

Sunt o femeie modernă, independentă, dar nu aș face în viața mea primul pas. Nu beau până nu mai știu de mine. Nu îmi place să împart nota în restaurant. Nu contează dacă sunt cu un bărbat sau cu o prietenă, nu împart nota. Plătesc eu azi, tu mâine. Urăsc să întrețin un bărbat. Mi se pare normal ca un bărbat să îmi deschidă ușa, firesc să îmi cumpere flori. Si nu, chiar nu vreau sa mă însor!

 

 

Totuși, să nu generalizăm! Așa cum și în România există femei independente, egale cu bărbații la locul de muncă, așa mai există și femei care gândesc ca mine, în Suedia.

 

Totuși, vreau să înțelegeți că nu mă interesează cum își trăiește "Gigela" viața. Fiecare trăiește cum vrea! Eu scriu doar ce simt și cum văd eu lucrurile, trăind diferit. Poate că pentru unii oameni, stilul meu de viață este ciudat. Poate că nu îmi pasă. Cel mai important lucru este să înțelegem că femeile și bărbații NU sunt la fel DAR au dreptul să trăiască la fel. Cu toții avem dreptul la egalitate și libertate.

Dar, fiind femeie... aș vrea să nu fiu băgată în aceași oală cu femeile care promovează prostituția. Le accept, dar nu consider că este un stil de viață sănătos. Să facă ce vor, DAR... m-ar durea să știu că fetița mea admiră așa ceva. M-ar durea să știu că nu vrea mai mult de la viață și m-ar durea să știu că nu luptă pentru a arăta că poate să fie la fel de inteligentă și liberă ca un bărbat. Să nu se compare cu bărbații care stau pe canapea și râgâie a popcorn. Cu ăia care lovesc femeile și cred că locul lor este la cratiță sau în pat. Vreau să se compare cu bărbații care fac ceva în viață și care respectă oamenii, indiferent de culoare, sex sau religie. Vreau să admire femei puternice, care nu au nevoie de alți oameni pentru a reuși în viață.

Vreau să fie independentă și să își folosească creierul pentru a ajunge departe. Nu altceva. Poate să facă sex cu cine vrea, de câte ori vrea... dar să o facă din plăcere, nu pe bani sau cu un scop. Vreau să știe că mama ei o iubește și o respectă. Atât!

3 kommentarer
Kaffeina

Uhh.. de când așteptăm sa aud astea din gura unei femei

Larisa BK

Bine spus, Raluca!

Totusi, am ceva de comentat ca un fellow Romanian-born - nu e strict legat de subiectul textului, ci de urmatoarea fraza:

"Deși mă consider mai mult suedeză decât româncă, (da, da… știu unde m-am născut, whatever)..." - si eu m-am nascut in Romania si am locuit acolo pana la 25 de ani, insa nu m-am simtit niciodata romanca doar pentru ca acolo am avut (ne)norocul sa ma nasc. Mereu am fost marginalizata fiind atee si vocala contra violentei impotriva animalelor.

Poti sa iti imaginezi... am studiat Biologia la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca (cea mai buna in tara in acest domeniu!) si cand am argumentat in fata a vreo 30 de studenti impotriva creationismului si a designului inteligent, multe colege (ca aveam un singur coleg) m-au privit cu dispret iar apoi nu mi-au mai vorbit. Si eram la o ora de Evolutionism, FFS!

In primul an de facultate, un profesor ne-a dat un test pentru a masura nivelul de credinta si concluzia a fost ca majoritatea "traiesc in Evul Mediu" si ca "nu au ce cauta la o facultate de Biologie" si nu a scapat netaxat pentru aceste comentarii.

E aproape imposibil sa te simti atasat de tara ta cand esti marginalizat pentru ca nu iei parte in deziluzia maselor.

Anonym

Si in germania e la fel...bine, nu generalizez ca nu e corect, mi s-a mai spus: "lasa-te invitata!" :)