Cum am devenit atee în noaptea de înviere:

 

 

Provin dintr-o familie foarte credincioasă. Bunica aprindea mereu lumânări prin casă, se ruga si mergea la biserică. Apoi își blestema copiii și fura flori din cimitir. 

 

Când eram mică mă învăța rugăciuni. Dormeam împreună așa că seara înainte de culcare spuneam "Înger îngerașul meu" Nu mai țin minte nimic din rugăciune, în schimb știu aproape toate melodiile de la Paraziții. Ce să faci? Eram un copil inteligent. Adoram să pun melodiile lor la maxim în bucătărie până venea bunică-mea și spunea "Îu mamă, închide muzica aia că ne aude Dumnezeu" Era o femeie simplă, de la țară. O găsise bunică-miu prin sat și fiind băiat șmecher, de la oraș, s-a îndrăgostit de faptul că bunică-mea nu știa prea multe și avea țâțe mari. Au făcut 3 copii. La prima sarcină, bunică-mea se întreba cum oare o să nască că "e atât de mică sub braț" Până i-a zis doamna Cecilia de la colț, o lady care lucrase la bordel: "Fă, țăraca dracu... pe acolo ai băgat pula?" Abia atunci a învățat bunică-mea pe unde se fac copiii. Făcuse 4 clase și era sigură că Dumnezeu trimite copiii. Sau barza. Era la fel de proastă ca sfânta Maria. Poate de aia îi și purta numele. 

 

Mătușa mea crede ca există Rai și Iad iar cancerul unchiului meu iubit sigur a fost "o pedeapsă pentru lucrurile rele pe care le-a făcut în viață. Dumnezeu să-l ierte!" 

Mama a cumpărat flori de plastic (le detest) pentru 2-3 biserici din Severin și de fiecare dată când e prin România, dă bani preotului să citească -nu știu ce căcat- duminica și îmi amintea mereu că "trebuie să îl găsesc pe Dumnezeu, așa cum l-a găsit ea. Că "sigur sunt posedată de Diavol și de aia am avut probleme în viață."

 

Am o plăcere fantastică de a irita lumea care nu mă lasă să fiu sau să gândesc cum vreau. Pe mama obișnuiam să o întreb dacă "Dumnezeu are GPS. Adică cum să te rătăcești? Unde să îl caut? Diavolul ăsta care mă posedă e mișto? Înalt? Inteligent? Sigur e mai funny decât plictisitorul Dumnezeu. La el in Iad se bea whisky și se ascultă Rock." Își făcea mama cruci și începea să arunce cu apă sfințită prin casă. Eu muream de râs. 

 

 

Am încercat să explic că nu am cum să cred într-un bătrân cu părul alb care stă în cer și se uită la noi cum ne este foame, cum ne este frig, cum murim de cancer, cum ne omorâm în războaie. Cum ne mințim, violăm sau abuzăm copiii. Dacă există, este clar că are probleme psihice. Se uită când un tată își violează copilul, ne cere bani, lasă copiii să moară de foame în timp ce îi dă milioane lui Kim Kardashian. Si după toate astea, ne cere să ne rugăm de el. Să îl implorăm. Abia atunci poooaaate ne ajută. Și apoi oricum el decide dacă ne ia la el în Rai sau ne chinuie în Iad. Nu ne-a chinuit destul pe pământ? Așa mint și unii băieți: "Dacă îmi faci o muie, te iau de nevastă!" și pula... rămâi singură cu patru pisici. 

 

Și ce Dumnezeu este ăla care vrea sa fie pupat în cur? Nu vede că din cauza lui exista războaie? De ce îi trebuie case mari pe pământ când el are deja Paradisul, în ceruri? De ce vrea sa ne rugăm de el? De ce are zile în care ne pune să îl prețuim ca pe un rege? De ce ne lasă să credem în virgine gravide și șerpi vorbitori? De ce e bărbat? De ce consideră că femeia nu e la fel de importantă ca bărbatul? De ce cere să sacrifici copii? De ce face un copil cu una în timp ce aceasta doarme? Ăla nu e viol? Și Iisus moare pentru păcatele noastre dar totuși învie... deci nu moare. Și transformă apa în vin, morții în vii, bolnavii în oameni sănătoși dar nu se poate salva și stă întins pe cruce să ce? De ce?

 

Întrebările astea le-am pus de când eram copil dar îmi era rușine să gândesc diferit. Îmi era frică de părerea celor din jur.  Până în noaptea de înviere, în 2001. 

 

Aveam 15 ani când am mers cu iubitul mamei mele la biserica română din Malmö. Mama a rămas acasă iar eu a trebuit să merg cu Liviu la biserică, să luăm lumină. Mi-a zis să stau la rând cu copiii și să aștept să primesc paște. Țin minte că preotul stătea în față și folosea aceași linguriță pentru toată lumea. Ce scărbos! Mie mi-e silă și să beau apă din sticla în care și-a băgat cineva botul. 

Părea puțin iritat Don' Părinte, probabil îl irita ceva la cur. Oricum, majoritatea par puțin iritați. De parcă nu au chef de rugăciune dar "hai în pula mea că mă grăbesc să fac slujba să ajung și la o înmormântare!"

 

Eu eram o fată timidă. Mereu am fost. A venit rândul meu și mi-am zis în gând "Vaaai, să vezi că fac herpes de la jegul ăsta de linguriță pe care îl bagă toți în gură! Băga-mi-aș pula! Nu mai bine stăteam eu acasă și venea mama cu iubitul ei să își ia lumina pulii?" 

 

Domnul preot s-a oprit, m-a privit de jos în sus și mi-a zis: "Tu nu!" iar cu o mână m-a dat la o parte din rând. 

 

În viața mea nu m-am simțit atât de jignită. Am simțit că asist la o orgie bolnavă la care nu am voie să particip. Toată lumea mă privea cu silă și mirare iar câteva fufe strâmbau din nas de parcă le mirosea gura a căcat. Sau a muia luată cu o seară înaine. M-am simțit ca la școală. Când joci "rațele și vânătorii" și trebuie să îți alegi echipa iar pe tine nu te alege nici dracu. Ca atunci când ești într-un muzeu și pui mâna pe ceva antic și POOOC: îți scapă pe podea și se sparge. Sau ca atunci când îți zbiară copilul în magazin și lumea se gândește de ce dracului lași puradelul să urle în loc să îi fuți două palme să tacă, că doar așa îți educi diavoluțul. 

 

Am ieșit din biserică gândindu-mă la ce o să zică mama: "Ți-am zis că ești posedată? Ți-am zis! Sigur a simțit el preotul ceva... " Mi-am spus că de acum înainte o să cred doar în ce vreau eu: în logică, în știință și în mine. 

 

La ieșire m-a oprit un cuplu (prieteni de familie, cred): "Ralu, nu te supăra! Popa ăsta e nebun! Are pistol în față lângă altar și se crede Dumnezeu. Vezi...Tu ești foarte înaltă și mult mai dezvoltată decât copiii de vârsta ta, sigur a crezut preotul că ai o altă vârstă sau că Liviu e prietenul tău..." 

Am răspuns: "Toți sunt dumnezei. Contează? Eu refuz să fac parte din orgia asta și refuz să mai fac ce îmi cer alții doar ca să nu mă arate cu degetul. Mă piș pe biserica lui, preot împuțit!"

 

De atunci nu am mai călcat în aceea biserică. Recunosc, îmi place să mă plimb prin cimitire sau să vizitez biserici vechi. Nu pentru "Dumnezeu". V-am zis, nu cred in "El" ci așa... pentru arhitectură. Pentru muzică. Pentru miros. Aici îmi place muzica și mirosul din biserici. În România, nu! Mirosul ăla de tămâie mă deprimă. Muzica mă face să visez urât. 

 

Așa că de atunci, pentru mine biserica a devenit un loc la care merg când vreau să văd un show muzical sau o piesă de teatru ieftină... Pâna la urmă, hai să fim serioși: Unde întâlnim mai multe piese de teatru și actori, daca nu în "sfânta biserică"?

 

 

De Crăciun și Paște, românul face curațenie generală. Gătește tot felul de mâncăruri și exagerează cu tot. Ține post, dă 10 lei unui cerșetor, nu injură și îți face observație atunci când aude pe cineva înjurând. Nu face sex. Aprinde lumânări și își face cruce cu mâna plictisită de labă. Pune câteva poze cu Arsenie Boca pe Facebook și merge la biserică. 

Tot anul a injurat lumea în trafic. Tot anul a blestemat vecinul de la 2 cu mașina aia nouă și curva aia de la 4. Tot anul a mințit, furat când a putut și nu l-a interesat milogul de la colțul blocului care stă la cerșit de dimineață până seară. Tot anul ea a făcut sex cu toți băietii plecați "afară la treabă" și el și-a înșelat soția și lovit copiii dar ce conteaza? "Bătaia e sfântă!" și astăzi facem sarmale, salată beof și cozonac. 

 

Spălați-vă pe mâini, spălați-vă bine pe dinți și hai să fim buni tot anul, nu doar când e sărbătoare și "trebuie". Thuamne Thuamne știe ce faci și în zilele mai puțin importante. Degeaba iei paște în gură și spui o rugăciune dacă ai fost muist/ă tot anul, ai blestemat, înjurat sau ți-ai făcut clopote de mii de euro în numele "domunului". Degeaba pupi moaște dacă fuți morți.

 

 

Paște Fericit!

48 kommentarer

Te-a înșelat și mai stai?

 
 
 
 
Uneori, după o noapte lungă la serviciu, stau la o țigară cu colegii. Acolo se aud toate bârfele, acolo e “ziarul de noapte”. În noaptea asta am aflat că o colegă își înșală soțul, cu un coleg. Nimic ieșit din comun, suntem în jur de 300 de colegi. Când lucrezi de noapte, e greu să mai ai o viață “normală". Mergi la somn când alții merg la serviciu. Petreci foarte mult timp împreună cu colegii și e ușor să intri în “orgia” de la serviciu. Având același stil de viață, colegii sunt singurii care te “înțeleg”. Sunt foarte multe cupluri la mine la serviciu, tocmai din cauza asta. Se combină între ei.
 
Să îi zicem “Ana” (nu o cheamă Ana, dar numele ei nu este important). Ana s-a căsătorit acum 9 ani. Are un copil și este… singură. Da, singură în doi (sau trei, cu copilul). Soțul lucrează de zi, ea de noapte. Până acum, soțul a avut trei relații în timp ce era cu ea. L-a iertat sau mai bine spus… a acceptat ideea. Dar nu l-a mai iubit. Nici respectat. După fiecare relație de-a soțului (cu altă femeie) de care ea a aflat, “Ana” a primit cadouri, vacanțe, inele, mașină. Orice, doar să îl ierte și să nu plece. N-a plecat. Dar a început să îl înșele și ea pe el. Ba chiar a început să îi povestească cum și cu cine îl înșală, iar el a iertat, sau mai bine spus… a acceptat ideea. Ce să facă? El începuse “jocul”.
 
Astăzi am stat la o țigară cu “Ana”. Plângea. Mi-a zis că e singură și că vrea să plece, dar nu poate. A aflat că soțul o înșală, iar. Iar ea îl înșală pe el cu colegul. Pe scurt: au început să se înșele unul pe altul dar nu au curaj să se despartă deși relația e terminată de ceva vreme. El o înșală pentru că este singur și ea îl înșală pentru că este singură. Sunt împreună, dar nu sunt.
 
Am ajuns acasă, bucuroasă că știu că iubitul meu nu m-ar înșela niciodată pentru că se respectă prea mult dar și cu o liniște sufletească care știe că dacă ar face-o, imediat aș renunța. Chiar și iubitul meu perfect se poate plictisi într-o zi, cine știe? Diferența între mine și colega mea este că eu nu aș accepta în viața mea să mai fiu cu el. Trăind singură de atâta vreme, am învățat că viața nu se termină dacă se termină o relație și că prefer să fiu singură decât să mă simt singură. 1, 2, 3 copii... nu mă interesează! Dacă mă trădează și o face atât de prost că aflu... nu o să îl pot ierta niciodată și orice atingere sau privire de dragoste o să mă facă să mă gândeasc la cum o atingea sau cum o privea pe "Ea" 
 
Mă gândesc la relații toxice. La relațiile alea care deși nu mai suporți cum bea apă sau cum respiră… rămâi acolo. Deși nu mai petreceți timp împreună, nu mai faceți dragoste (sau sex), nu mai comunicați și vă simțiți în plus la voi în casă… rămâneți. De ce? Crezi că așa se iubesc toate cuplurile care sunt împreună de câțiva ani. Lipsa de comunicare și iubire devine o normalitate. Crezi că nu există altceva, așa-i? Crezi că dacă te despărți/divorțezi ești un/o ratat/ă. Ce o să zică familia? Prietenii voștri comuni? Ce o să zică lumea când o să afle că nu ai fost în stare să îți ții bărbatul/femeia lângă tine?
 
Viața ta a devenit viața lui/ei. Ai uitat de tine, de cine erai. Te-ai focusat doar pe ce vrea el/ea de la viață și cumva, te-ai pierdut pe drum. Nu mai cânți la chitară pentru că îl/o deranja sunetul. Nu mai mănânci supa de pui pentru că ea/el nu o suportă. Ți-ai pierdut prietenii pentru că nu îți făceai timp pentru ei. El/Ea a devenit universul tău. Crezi că o să fie mai bine, așa-i? Te gândești: “Băi, ce frumos a fost în primii doi ani când făceam sex ca nebunii și îmi cumpăra flori! Sigur e doar o perioadă nașpa. O să își revină!”
 
Frica de singurătate.  Dacă pleacă el/ea, ce faci? Cu cine mai dormi? Cu cine te uiți la tv? Chiar dacă nu erai fericit/ă, cel puțin era cineva pe acolo prin casă. Depinzi de el/ea. Poate că e șefa ta/șeful tău. Ce faci? Unde lucrezi dacă vă despărțiți? Unde pleci dacă e apartamentul ei/lui. La mă-ta? Ce faci cu toate facturile alea? Nu te descurci singur/singură!
 
Fugi! Acum! Anii ăștia ai tăi nu se mai întorc niciodată. Singurătatea devine frumoasă atunci când înveți să o apreciezi. Vorba aia: “Mai bine singur decât singur în doi!” Simți că ești într-o închisoare și că ai înghițit cheia libertății? Mergi la wc! Fugi!
"La bine și la rău" nu înseamnă că el poate să își bage pula în relație și în orice vagin fără să se gândească la familie iar tu trebuie să accepți. NU! Înseamnă că dacă se îmbolnăvește sau rămâne fără bani, stai acolo și îl ajuți, îl sprijini. Nu uita că un om care te respectă și te iubește nu îți face rău. Dacă un orgasm contează mai mult decât copiii, ce mai aștepți? A lupta pentru familie înseamnă a lupta împreună pentru o viață sigură și frumoasă pentru copii și pentru voi. Nu o viață în care el face ce vrea și tu faci ce vrea el. 
 
Obișnuința, frica de singurătate ne fac de multe ori să iertăm… să ne întoarcem de unde am plecat. Nu! Fuuugi! Dacă te-a înșelat o dată, o să te mai înșele și a doua oară. Și a treia. Dacă te-a lovit, o să te mai lovească. Dacă te-a înjurat, o să te mai înjure. Dacă nu mai există comunicare și sex, relația e moartă. Adios amigos! Fă-ți bagajele și mergi în vacanță. Pentru totdeauna!
7 kommentarer