"Îi dai unui bărbat un deget și el îți ia toată mâna."

 
 
 
Nu e așa că e ciudat că mai avem puțin până în 2018 și încă mai există persoane care cred că un bărbat exictat nu se poate opri? Persoane care cred că sexualitatea bărbatului este o forță naturală, o avalanșă sau un uragan pe care nu ai cum să îl oprești dacă a început... ci doar trebuie să stai și să aștepți să se liniștească?
 
De-a lungul anilor am citit tot felul de explicații de la care se ridică și acum părul pe mine. Când am făcut practică la Tribunalul din Malmö am auzit tot felul de scuze. Am auzit și citit cum violatorii explicau că au fost excitați și din cauza asta nu au înțeles că ea nu vrea. Sau că erau atât de concentrați să o satisfacă că nu au auzit când a spus "Nu vreau!" Avocatul încerca să explice că asta este o boală psihică, că bărbații își pierd auzul când au erecție. Și uite așa scapă... sau primesc 2 luni într-o închisoare de lux și apoi ies, pregătiți pentru alte victime.
 
Multe femei sunt atacate atunci când spun: "Bărbații sunt niște porci!" Auzi cum clocotește testosteronul în ei, dar foarte puțini se ridică să dea cu pumnul în masă când bărbații spun: "Femeile sunt curve!"
 
De ce dăm vina pe oamenii ăștia în loc să realizăm că este o problemă a societății? Societatea ne arată și ne învață că bărbatul nu se poate controla, că bărbatul nu este responsabil pentru sexualitatea și dorința de a viola o femeie, ci femeia este singura care trebuie să se apere și bineînțeles: "Singura responsabila de a nu-l provoca" că doar dacă îi dai unui om un deget... nu-i așa că îți ia toată mâna? Și dacă nu te îmbrăcai în fusta aia sexy... poate că scăpai? Ghinionul tău e că ești slăbuță și frumoasă... că dacă erai urâtă și grasă, nu te putea răpi și sigur nu ii se scula!
 
Da, asta este mentalitatea și asta este societatea în care trăim! Lumea nu judecă violatorul, lumea judeca victima pentru că... "ce făcea la ora aia, acolo?", "de ce l-a invitat la ea acasă?", "de ce s-a îmbrăcat provocator?" dar puțini se întreabă: "ce contează ora?" "de ce nu îl poate invita undeva fără ca el să se gândească să o violeze?", sau "De ce trebuie să se gândească să nu fie violată, când tu ești singurul care trebuie să se gândească că violul NU este o opțiune?"
 
De ce nu am scăpat de gândirea asta veche în care femeile sunt curve și bărbații sunt niște monștrii care gândesc cu pula?
 
Întrebarea "Ce căuta acolo?" o văd peste tot. O singură întrebare care distruge victima și apără violatorul. O singură întrebare care face femeia să se simtă vinovată și bărbatul să se simtă... "bărbat".
Când o femeie este violată de mai mulți bărbați la o petrecere, se întreabă toți ce căuta ea acolo, beată, printre băieți în loc să se întrebe ce căutau ei acolo, cu o fată beată care nu era capabilă să se țină pe picioare, lăsată să îi folosească corpul și sufletul cum vor ei...
Când o femeie este omorâtă prin Roma, arsă prin Paris sau bătută prin Londra...vine iar întrebarea: "Dar ce căuta acolo?" Și iar punem în umbră vina violatorului/criminalului și punem la lumină vina victimei, care nici măcar nu este o vină. Prin a băga în ciment vina violatorului/criminalului arătăm că este datoria femeii de a se comporta, îmbrăca, vorbi, trăi într-un așa fel în care se ferește de a fi violată, bătută sau chiar omorâtă. 
 
Cum ar fi dacă societatea ar începe să întrebe bărbatul: "Ce ai făcut la meciul de fotbal? La bar? Ce căutai în club? La bancă? În piață? Cum poți ieși afară din casă cu cămașa deschisă la piept? Știi cât este de periculos să te afli printre oameni?"
 
 
 
De câte ori nu ați auzit: "Dacă ai intrat în joc, trebuie să joci!"? Dar stai puțin... dacă se termină cu un viol? Atunci nu mai este "joc" și NIMENI nu trebuie să "joace", să accepte. O femeie (un bărbat) are DREPTUL de a spune "STOP" oricând în timpul unui sărut sau a actului sexual. Nu există nici măcar o regulă care să spună că dacă ai început un act sexual, ești obligată (obligat) să reziști până se termină. NU! Actul sexual nu este viol atâta timp cât AMÂNDOI sunt de acord cu acesta. Când unul spune "Nu" și altul spune "Da", acesta este un viol. Deci da, și iubitul sau soțul te poate viola. Atâta timp cât tu spui "Nu" și el se face că nu aude.
 
Țin minte cum un bătrân de la bloc ne spunea că "dacă provocăm băieții și apoi nu facem nimic, îi dor coaiele." Dar nu spunea nimic despre cât de dureros este să fii penetrată fără să vrei. Sau cum te simți când îți pun mâna pe cur sau pe țâțe. Ce mă doare pe mine personal cel mai mult este faptul că toate femeile și toți bărbații rădeau. Li se părea amuzant. Mie nu.
 
Abuzul și hărțuirea sexuală NU ESTE UN JOC. Greșim ca oameni și ca societate atunci când "glumim" și învățăm fetițele sau femeile să accepte astfel de glumițe. Când le trasmitem că sunt obligate să continue un act sexual în care nu se simt ok, le învățăm să accepte să fie violate. Și nu, "un băiețel care te împinge sau te trage de păr nu este rău pentru că este îndrăgostit de tine" Terminați cu prostiile astea și învățați-vă copiii să nu mai lovească și să nu mai accepte să fie abuzați. Hărțuirea și abuzul nu au fost și nu or să fie NICIODATĂ iubire!
 
 
Știu că vorbesc des despre abuz, despre viol... despre tot ceea ce societatea acceptă. Dar vreau să cred că pot schimba ceva. Când primesc mesaje de la fel și fel de femei și bărbați care îmi mulțumesc și îmi povestesc povestea lor, simt că am reușit. Când femeile se regăsesc în textele mele, simt că am făcut un lucru bun și au înțeles că nu sunt singure. Că semănăm, nu doar când suntem tăcute și acceptăm... dar și când vorbim deschis, despre orice.
 
 
 
https://www.youtube.com/watch?v=H77fRz1rybs
 
#metoo
 
 
 
 
0 kommentarer

Mă-ta e de vină!

 
 
 
Astăzi vreau să îți vorbesc despre un lucru foarte delicat și anume despre... MĂ-TA! O să crezi că sunt nesimțită, o să mă înjuri... o să mă crezi proastă, needucată, netufută... sau grasă. E ok, le-am auzit pe toate și ai voie să scrii ce vrei deși șansele ca eu să te bag la loc în mă-ta sunt destul de mari. Riști și câștigi!
 
Să începem cu începutul: Ieri, în drum spre muncă, am dat nas în nas (la propriu, pentru că amândoi avem nasul mare) cu primul meu prieten, Alexander.
 
Aveam 17 ani. Eram virgini și extraordinar de îndrăgostiți, dar exista o problemă: Mă-sa. O suedeză la vreo 40 de ani care rămânsese văduvă și nu suporta ca alții să facă sex și ea nu. Mă-sa era rasistă și de fiecare dată când eram pe acolo prin casă ținea să îmi reamintească că am un nume foarte dificil. Eram în mașină într-o seară, mă duceau acasă. Mă-sa conducea, Alexander stătea în dreapta și eu în spate. "Alexander, unde îți e căciula?" a întrebat mă-sa, netufută. Alexander i-a răspuns că nu a luat căciula pentru că stă în mașină. Atunci a continuat mă-sa, netufuta: "Aha... dacă îi spun lu' aia din spate, cum dracu o cheamă că mereu uit numele ei străin... să îți cumpere o căciulă poate că o porți?"
 
Liniște tot drumul. Ne-am despărțit înainte să terminăm liceul. L-a pus mă-sa să aleagă între mine și ea. La 18 ani.
 
Apoi am trăit tot felul de relații. De prietenie, de dragoste... de whatever. Trăind printre foarte mulți oameni, am observat o chestie: Degeaba minți că tu ești singura/singurul care decide cum să îți fie viața. De foarte multe ori, mă-ta a decis pentru tine, chiar dacă nu ți-ai dat seama. Și da, mă-ta e de vină că ai ajuns o curvă materialistă. Sau o femeie care nu se respectă. Să vă dau niște exemple:
 
"Fata mea, să nu cumva să fii proastă! Să îți iei un bărbat cu un loc de muncă BINE plătit! Să fii sigură că are o mașină frumoasă, fata mea! Fii sigură că te poate scoate în oraș, că mergeți în vacanțe și că îți cumpără cadouri!"
 
Cine NU a auzit asta? De fiecare dată când îmi făceam un iubit primeam întrebarea: "Are bani? Ce mașină conduce?". Din cauza asta mă panicam când un băiat îmi cumpăra un cadou. Mă gândeam că mă cumpără, așa cum o cumpărau bărbații pe mama. Mă gândeam că am devenit ca ea, materialistă. Așa că preferam să mă facă "proastă" sau să îmi zică că "plătesc pula" și uite așa... mi-a afectat fiecare relație pe care am avut-o pentru că fără să îmi dau seama, îmi controla gândurile... mă manipula. Începeam să cred că poate are dreptate. Începeam să mă simt proastă. Încet, încet... credeam când îmi spunea că nimeni nu iubește pe nimeni și că oamenii DOAR te folosesc. Niciodată nu mă gândisem că ea vorbea doar despre viața ei, despre ce a trăit ea și ce cunoaște ea, dar că adevărul ei nu este neapărat și adevărul meu.
 
Niciodată nu am primit întrebarea: "Mamă, te face fericită? Te iubește? Te respectă?"
 
Am preferat să nu fiu întreținută și am lucrat de mică. Uneori aveam mai mulți bani ca el, alteori împărțeam totul și de vreo 2 ori în viață, am întreținut eu bărbatul de lângă mine pentru că îmi permiteam și credeam că mă iubește și că e vorba de o scurtă perioadă, până își găsește de muncă. Doar că el nu își căuta. În schimb, stătea cu mă-sa pe Skype... zilnic. "Vai, mamă, ce obosit ești! De ce nu te-ai bărberit, mămică dragă?" îl întreba mă-sa. Îmi venea să îi spun: "Pentru că îmi place când mă zgârâie între craci, doamnă." dar am tăcut, să nu zică femeia că sunt needucată și îi stric copilul.
 
Am tăcut câteva luni. După care am explodat și mi-am băgat pula în tot neamul lui. Îmi sărise deja de la Crăciun când eu, drăguță fiind...  am zis să îi trimitem un cadou de Crăciun și lu' mă-sa că deh... trebuie să te dai bine pe lângă stăpân dacă nu vrei să te muște câinele. Așa că i-am cumpărat o bluză simplă, albă... cu 4-5 dungi albastre jos, în talie. Nici măcar "mulțumesc" nu a spus doamna mă-sa. În schimb, a ținut să ne spună că ea nu poartă așa ceva. Lu sora-sa îi trimisesem niște hăinuțe pentru copil. Nici ea nu a mulțumit. Era clar că nu mă suportau. Ce să te aștepți de la o familie de țărani (nu, nu mă refer la oameni care lucrează pământul), care nu au plecat în viața lor din Drobeta Turnu Severin și erau obișnuiți să se îmbrace din Bazar sau de la hoți, și nu văzuseră femei care își cresc copilul singure? Sunt sigură că fetița mea era o problemă. Și sunt sigură că nu s-au gândit nici măcar o singură dată că poate copilulașul lor de 35 de ani era problema? Fuma iarbă și locuia cu mă-sa și cu toate astea eu îl luasem în Suedia, îl învățasem să curețe cartofi, să dea cu aspiratorul și îl făcusem să se lase de droguri. Da, la 35 de ani.
 
Am fost prieteni buni când eram mici. Mă învățase se joc biliard. Eram disperată și credeam că o nu merit mai mult. Mama îmi spunea că nu o să mă accepte nici dracu cu un copil. L-am reîntâlnit într-o perioadă gri în care nu mă respectam și nu mă iubeam. Într-o perioadă în care îmi era frică că o să rămân singură. De parcă singurătatea în doi e mai ușoară de suportat...
 
 
De ce ajunsese să trăiască ca Mircea Badea, cu mă-sa? Pentru că mamele astea sunt tâmpite. Pentru că ele consideră că iubirea o arăți prin a îți lăsa copilul să te sugă de țâță până se însoară a doua oară.
Și nu, nici măcar o femeie nu o să fie ca tine. Pentru că tu ești mă-sa și ești doamnă cinstită, dar alea pe care le tufe fiu-tu sunt doar niște curve. Și uite așa... devine homosexual. Sau râmâne singur. Cu tine. Până dai în primire și își caută altă babă care să îi spele chiloții murdari de labă. Bravo, tanti! '
 
Doamna mă-sa s-a bucurat enorm când ne-am despărțit. Și ea, și mama. Mama pentru că îmi zicea că sunt proastă că întrețin un român în loc să îmi caut un suedez cu bani și mă-sa pentru că zicea că e prost că stă cu una ca mine, că "nu realizează că are nevoie de o femeie docilă." De parcă există femei docile care să meargă la muncă și să întrețină un bărbat? AHAHAHA....
 
 
Așa că da... recunosc: Am avut "mommy issues". Faptul că am fost înjurată și înjosită de mică, m-a făcut să nu mă respect. Faptul că tata nu a fost prezent, m-a făcut să caut iubirea unui bărbat în relații toxice. Faptul că îmi era frică să nu depind de un bărbat, m-a făcut să aleg bărbați care depindeau de mine. Greșelile mamei mele mi-au afectat alegerile. Și cum începea mama să le găsească defecte... începeam să le observ și eu.
 
Am văzut și aud foarte des mame care își educă băiețeii să fie bărbați duri și fetițele să fie domnișoare timide, tăcute... frumușele. Dar foarte rar văd părinți care își educă copiii să fie copii. Să fie oameni. Să fie buni cu oamenii din jur indiferent de câți bani au sau la ce școală au mers. Să fie cum vor ei să fie, dar să se respecte și să se iubească. Mereu aud cum părinții își îndeamnă fetițele să fie nesigure și dependente de alții și mereu aud cum părinții uită că și băiețeii au sentimente.
 
Văd părinți care vorbesc urât despre femei. Văd părinți despărțiți care vorbesc urât unul de altul, la copil. Văd părinți care consideră că un copil este mai valoros doar dacă a intrat la facultatea la care își dorea el, ca părinte. Văd tot felul de părinți nesiguri pe ei care fac din copilul ăla doar un alt adult nesigur... pe viitor.
 
Și uite așa, în loc să ne iubim copiii și să îi respectăm... îi învățăm că mama e curvă și tata e bețivan. Îi învățăm să se îndrăgostească doar dacă el are bani și să o respecte doar dacă ea e docilă. Și uite așa... trăim într-o societate în care MĂ-TA a fost singura care ți-a afectat deciziile bune și rele din viață.
 
Sorry, dar de cele mai multe ori... mă-ta e de vină!
 
 
https://www.youtube.com/watch?v=Ns1zX_kF9xA
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
1 kommentar

#povesteamea

 
 
 
 
Povestea mea a început prin clasa a 7a, când am început să adorm cu gândul la cel mai bun prieten al meu. Mă gândeam cum îl ating, cum mă atinge. Cum îmi spune că mă iubește și recunoaștem că relația noastră nu e doar o relație de prietenie. Nu i-am spus niciodată intențiile mele pentru că știam că este homofob, așa că mă prefăceam că și eu urăsc homosexualii. 
 
Numele meu nu o să îl fac public pentru că am un copil pe care îl respect și îl iubesc. Știu că ar avea o viață grea dacă s-ar afla ca eu sunt homosexual. Nu aș suferi eu, ar suferi el așa că îmi puteți spune "Mihai", ăsta fiind numele pe care îl folosesc pe site-urile gay.
 
M-am născut într-o familie normală, heterosexuală. Mama stătea acasă cu mine și frații mei (3)  iar tata lucra ca avocat și nu prea avea timp de familie. Asta până când a făcut accident cu mașina și a omorât un om. A scăpat pentru că era avocat și îl cunoștea lumea, deși fusese vinovat. Nu a putut trece peste și a început să bea. Mult. 
 
Fiind 4 frați, mama devenise obsedată cu ideea de a avea o fetiță. Aveam deja 17 ani când s-a născut sora mea. Cea mai frumoasă fetiță din lume! 
 
Am plecat să studiez medicina în Timișoara. Acolo am avut și primul meu contact sexual. A fost groaznic. O atingeam cu silă și viagra abia își făcea efectul. Știam că nu o să mi se scoale așa că pregătisem totul. Credeam că este ceva defect cu mine și trebuie să mă fac bine. Luam orice pastilă de care auzeam, în speranța că mi se scoală și devin normal. Degeaba! 
 
În anul 2 am început să am mai mulți prieteni. Am început să ies și să cunosc lume. Atunci am început să am încredere în mine. L-am cunoscut pe Paul la un chef. Am mers amândoi la baie și când a închis ușa, mi s-a sculat. Atunci m-a împins în perete și m-a sărutat. L-am întrebat mai târziu cum de și-a dat seama. Mi-a zis că a simțit. Nu știu cum... eu nu simt că întâlnesc un gay nici acum, la 33 de ani. Sunt bărbații ăia feminini care știi că sunt gay , pur și simplu, dar apoi sunt ăia ca mine: masculini, fără nici măcar o urmă de "gay". Bărbații masculini îmi plac și mie așa că nu, nu m-aș duce în viața mea la unul dacă nu aș fi sigur că nu îmi iau un pumn în față. 
 
Am continuat să mă întâlnesc cu Paul. Pe ascuns. Uneori la el, de multe ori la mine. Ziua ne futeam, noaptea petreceam sau învățam pentru examene. A fost frumos, dar periculos. 
 
Mama continua să mă streseze cu faptul că nu aveam prietenă. Tata la fel. Așa că am decis să îmi fac prietenă, doar să îi calmez pe ei și să nu mă mai derajeze pe mine. Prietena mea, Alina... a decis să joace rolul de iubită. Mai țin minte și acum cât de îndrăgostiți păream de Crăciun, la părinții mei acasă. Alina și încă 2 prietene erau singurele care știam de mine și de Paul. Aveam încredere în ea. Încă mai am. 
 
Când Paul s-a mutat, am simțit că mor. Îl iubeam. Cred că pentru el era doar sex și ani de facultate, dar pentru mine era tot ce îmi doream. 
M-am decis să nu mă mai ascund și să nu mai duc o viață în care nu sunt normal și îmi este frică de cine sunt. M-am decis să nu îmi mai dezamăgesc părinții așa că am încercat pentru a doua oară să am o relație cu o femeie. Era frumoasă, feminină, înțelegătoare. I-am povestit despre aventurile mele cu Paul și a înțeles. Era THE ONE. 
 
A rămas gravidă la vreo 4 luni de ralație și am făcut căsătoria la ea acasă, cu lăutari și tot tacâmul. Oribil. Cea mai tristă zi din viața mea. Părinții și frații mei erau fericiți. Ea și famila ei erau fericiți. Eu simțeam că nu am aer. 
 
Căsătoria noastră a durat 2 ani. Mai mult nu am mai putut. Ne-am despărțit după ce am stat la masă și am discutat. După ce i-am explicat că urăsc să fac dragoste cu ea și mi-e silă de cine sunt. După ce i-am explicat că atunci când intru în ea, mă gândesc că întru într-un bărbat. După ce i-am explicat că o iubesc ca pe o prietenă, dar nu ca pe o iubită. 
A înțeles. Cred că, știind trecutul meu... și-a dorit doar să mă facă fericit. Și văzând că vreau atât de mult să fiu normal, să am o familie normală, să nu îmi fie frică și rușine... m-a ajutat. 
 
Astăzi suntem cei mai buni prieteni. Pentru fiul nostru pe care îl creștem separat, împreună. Astăzi sunt tată, fiu, prieten și doctor. Astăzi intru pe site-uri gay pentru a avea o viață sexuală activă. Nu sunt pregătit pentru o relație, sincer să fiu... nici nu am timp. Astăzi am aflat să mă iubesc așa cum sunt și deși astăzi îmi este frică să spun cine sunt (pentru fiul meu) sper ca mâine să fiu mai puternic. Astăzi sunt fericit și astăzi știu că sunt normal. 
 
 
 
..........
 
 
Vrei să scrii povestea ta? Trimite un mail cu #povesteamea la ralucajensen@mail.com
0 kommentarer