Pedofilul, "iubitul" meu

 
 
 

Dreams Weaver. Așa îl chema pe pedofilul cu care vorbeam. Aveam 14 ani. El avea 38. 

MIRC, anul 2000. Stăteam nonstop online, închisă în cameră. Mama prefera să mă lase acolo decât să se plimbe cu mine prin oraș sau să ne uităm la un film împreună. De fiecare dată când o întrebam dacă vrea să facem ceva, îmi zicea: "Raluca... n-am timp!" 

M-am închis la mine în cameră și am început să vorbesc cu tot felul de oameni. Țin minte că era o cameră de Mirc în care lumea vorbea la microfon sau punea câte o melodie. Acolo l-am întâlnit pe Dreams Weaver. Din păcate nu îi mai țin minte numele dar știu că era din București și locuia în Olanda. 

Am vorbit mult timp. Și-a dat seama că sunt copil și că sunt nonstop online. Că sunt singură și că mama e prea ocupată să își dea în cărți prin bucătărie sau să bea vin cu prietena ei. 

 Pe timpul ăla eram ori la școală, ori la antrenament (baschet) iar restul timpului îl petreceam acasă. Era vârsta în care deja eram expertă în filmele porno. Găsisem casete video la mama sub pat pe la 7-8 ani. Împreună cu revistele porno. Pe la 12 ani am început să mă masturbez. Așa cum fac toți copii, curioși fiind de ce face "aia" acolo. 

 

Pedofilul nu avea copii. Fusese căsătorit și locuia cu soția dar erau despărțiți. Cred... Bineînțeles, copil fiind, pui botul la orice și oricine îți oferă puțină atenție. Vorbeam despre orice. Nimic sexual. Vorbeam despre copilăria mea, despre cum am ajuns în Suedia, despre mama, despre tata. Despre el. Despre Olanda.  Mă asculta și cel mai important: Mă băga în seamă! 

 

Apoi, încet încet a început să devină sexual. Îmi explica cum e să faci sex, eu fiind virgină. Cu cine făcuse sex și cum. Începuse să mă facă curioasă. Apoi, încet încet au început pozele. Îmi trimitea tot felul de poze pe care apoi mă punea să le șterg. Mă ruga să îi fac poze și să îi trimit. I-am trimis... cred. 

 Apoi, relația mea cu "pedofilul meu" a ajuns atât de departe că începuse să îmi promită că mă "salvează". Că pe mama nu o interesează de mine și că o să vină să mă ia. I-am dat adresa. Apoi au urmat pachetele. Mi-a trimis vreo 3. 

 Nu le-am primit. Sau cel puțin așa am crezut. Până când mi-a spus ce mi-a trimis și am început să caut cadourile prin casă. Parfumul era la mama la oglindă. Cd-ul cu muzică era printre cd-urile din bucătărie. Filmul dvd era în sufragerie. 

Oribil! Eu dacă eram în locul mamei mele sunam DIRECT la poliție. Nu deschideam pachetul, îl duceam la poliție. Nu păstram cadourile pentru mine, le aruncam. 

Nu mai știu exact ce s-a întmplat cu acest Dreams Weaver dar știu că relația noastră online a durat căteva luni bune. Nu l-am întâlnit niciodată. Mereu amânam...

 

 

Ce am vrut eu defapt să vă arăt cu această poveste a mea? Ce vreau să vă arăt de obicei: O lecție! Nu mai lăsați copiii pe Facebook și dacă au 13-14 ani și sunt online, vă rog eu mult să fiți atenți la ce fac online și cu cine comunică. Există o grămadă de pedofili. Există o grămadă de oameni bolnavi care se ascund în spatele unui ecran. Există o grămadă de site-uri care îndeamnă fetițele să se dezbrace sau chiar să se sinucidă. 

 

Când ești copil nu îți dai seama de cât de periculos poate să fie un străin. Mai ales dacă îți dă atenție atunci când părinții te ignoră dar vă rog eu mult să aveți grijă. Există oameni care vă mint că vă iubesc sau că vă salvează. Vă mint că sunt îndrăgostiți și apoi vin, vă iau cu ei și vă promit Paradisul. Numai că Paradisul nu e așa frumos și s-ar putea să vă drogheze sau să vă ducă la produs în altă țară. Vă violează și poate chiar vă omoară. 

 

Mii de fete sunt răpite anual din cauza părinților care uită să supravegheze copilul și îl lasă online cu fel și fel e oameni. Twitter, Facebook... toate astea sunt site-uri de socializare unde pedofilii își caută victimele. Și nu numai pedofilii. Câți băieți tâmpiți nu trimit poze cu pula lor aka dickpics și apoi cer și ei poze? Fetele trimit că deh... sunt îndrăgostite sau caută atenție din partea băiatului mișto de la școală. Doar că "băiatul mișto" este un idiot care o să pună poza peste tot și o să râdă de voi pentru că voi, fete dragi, sunteți doar niște obiecte în ochii lor. Băieții pot face ce vor, se mândresc cu pozele lor cu pula magică. Dar dacă voi vă arătați o țâță sau un cur, sunteți "curve". Apoi aud de fete care se sinucid sau se mută din oraș de rușine. De ce? 

 

 

Fiți atenți/atente în lumea asta bolnavă de pe net. Există tot felul de animale scăpate din junglă care abia vă așteaptă. Și dacă vreodată vedeți ceva ce nu pare a fi ok... sunați poliția! Pedofilia trebuie pedepsită și copiii trebuie salvați! 

 
5 kommentarer

Și când mă gândesc că voiam să mă mut în România...

 

 

 

Mereu am fost o visătoare. Cu capul în nori, dar picioarele pe pământ. Așa că am stat și am analizat bine, să nu greșesc.

 

Anul ăsta mă gândisem să mă mut în România. Da, am tot ce vreau aici, dar parcă undeva tot îmi este dor să vorbesc română și să nu mă mai întrebe nimeni cum se pronunță numele meu. Aș vrea să stau undeva la sat, în România. Să am condițiile de aici, dar să stau departe de oameni. Să am grădină, animale... căldură și apă. Să am internet, cadă, duș, mobilă modernă și teren de baschet. Lângă vaci și oi.

Totuși, acum am realizat că nu am ce căuta într-o țară în care:

  • Bătaia e sfântă, ruptă din Rai. Unde faptul că un copil este bătut de părinți nu deranjează pe nimeni, dar deranjează o pancartă cu desene sau cuvinte obsene. Unde dacă îți bați copilul, îl educi, dar dacă îl înveți să nu fie bătut de societate, ești un părinte denaturat. Unde copilul este iubit când spune "săru'mâna" bătrânilor și ia note bune. În rest este comparat cu copilul vecinei. Ăla de merge la olimpiadă. Fetița mea nu știe ce e aia bătaie. Nu a văzut copii bătuți. Nu a văzut animale bătute. Cum îi explic că în România e ceva normal? Fetița mea nu ia note și niciodată nu a fost comparată cu alți copii. Ce fac când vine acasă și plânge pentru că nu a luat notă mare deși a învățat? Ce fac când părinții se uită la mine și la ea diferit pentru că noi nu punem accentul pe învățat în primele clase și îmi place să învețe ca suedezii? Prin joacă.                                                                                                                                                                     
 
  • Parlamentarii merg la TV și spun că infertilitatea poate să fie vindecată de preoți și rugăciuni. Apoi amenință sute de mii de oameni liberi care merg la protest împotriva corupției. Fetița mea este învățată să gândescă singură și să protesteze oricând simte să facă asta. Fetița mea este liberă. Ce ar face într-o țară ca România în care trebuie să fie atentă la ce spune și ce face să nu fie marginalizată?
 
  • Persoanele gay sunt considerate bolnave psihic și nu au drepturi. Ce fac dacă fetița mea e gay? O să accept să râdă lumea de ea, sau chiar să fie amenințată? O să accept să îi fie rușine sau frică? O să accept să iubească pe ascuns?
 
  • Animalele sunt legate și lăsate în curte sau bătute și părăsite. Cum îi explic asta fetiței mele când ea nu a văzut în viața ei un câine sau o pisică fără stăpân? Cum îi explic că unele animale nu sunt iubite și sunt doar folosite, pentru pază sau companie, când vor stăpânii.
 
  • Biserica e mai importantă ca spitalul. Există spitale jegoase cu miros de "spital" și România continuă să construiască biserici și catedrale. Fetița mea a fost învățată să creadă în doctori, nu în dumnezei. Ce fac când lumea o să îi spună "te bate Dumnezeu"? O să le permit să îmi sperie fetița?
 
  • Educația sexuală este aproape inexistentă în școli și acasă nu vorbește nimeni cu părinții despre sex. Fetița mea este obișnuită să vorbească deschis despre corpul ei încă de la grădiniță, unde educatorii învață copiii despre diferențele dintre o fetiță și un băiețel. Cu poze pe care le pot colora. Și da, fetița mea știe că atunci când mami cu tati se iubesc, crește bebe în burtică... nu vine barza.
 
  • Cetățenii de etnie rromă "nu sunt oameni". Ce fac când fetița mea o să vadă cum lumea se înjură pe stradă și se fac "ciori" doar pentru că nu sunt la fel? Fetița mea știe că toată lumea valorează la fel de mult, indiferent de culoare sau religie. Că singurul lucru după care trebuie să judeci o persoană este caracterul.
 
  • Pedofilia este acceptată în România atâta timp cât "tatae" e italian și are bani. În Suedia, discotecile sunt pe vârste: 16-20. 20-25. 25-30. 30+ Ea știe că dacă are 22 de ani, poate intra doar la discotecile de 20-25, unde sunt tineri de vârsta ei, nu și mami cu tati. O să vreau să meargă în cluburile în care vin și pedofili? Fetița mea este învățată să nu depindă de nimeni. Să studieze și să lucreze singură, dacă vrea să ajungă undeva.
 
  • Femeia din România nu are voce. Trebuie să fie feminină, supusă, să stea la cratiță și să facă copii. Fetița mea știe că este egală cu bărbatul și că este o persoană liberă să fie ce și cum vrea. 
 
  • Dacă mami și tati au bani, termini 4 facultăți. Fetița mea o să termine o facultate doar dacă învață. 
 
  • Multe femei din România sunt semi-dezbrăcate, dar nu vorbesc urât. Fetița mea o să fie învățată să înjure pe cei ce o înjură dar să își păstreze mereu chiloții pe ea.
 
  • În România degeaba există legi, dacă ai pile... poți să conduci beat, să nu stai la semafor, să treci în față la rând, să faci ce vrei. Legile sunt făcute pentru a nu fi respectate. Fetița mea respectă legile.
 
  • În România, prostia si scandalul se promovează la TV. Fetița mea nu are voie la televizor.
 
  • Analfabetismul și manele sunt la modă. Fetița mea nu ascultă și nu o să asculte în viața ei așa ceva. Fetița mea ascultă doar melodii de la care are ceva de învățat. Rock și hiphop. Și da... fetița mea vorbește 4 limbi străine și știe să își scrie numele corect. La 5 ani.
 
 
 
 

Și ce frumoasă putea să fie România...  dacă lumea nu pupa moaște și nu votau corupți. Sau dacă mergeau la vot. Sau dacă nu uitau de Eminescu, admirându-l pe Bulă.

24 kommentarer

Forțată să mă prostituez

#povesteamea, scrisă de: Anonim 
 
 
 
Hotărâtă să plec de acasă, sătulă de sărăcie, foame, salarii mizere și certuri, am ales să îmi fac drumul meu. Am luat ultimul salariu, am plătit facturile, mi-am făcut bagajul și am luat cei 15 euro. Asta au fost tot ce mi-a rămas după ce am achitat restanțele la întreținere, împreună cu alte facturi.
 
M-am urcat în tren cu o pâine și 2 litri de apă. Voiam cu disperare să ajung în Austria. Acolo îmi spusese prietena mea că e "Raiul pe Pământ".
 
Am ajuns în Vienna la 2 noaptea, unde mă aștepta prietena mea care îmi promisese marea cu sarea. Îmi plăcea de ea. Întotdeauna a fost o tipă foarte aranjată, diferită de noi, astea mai sărace. Voiam din suflet să ajung ca ea, să muncesc, să nu îmi mai fie foame și rușine.
 
Am fost primită excepțional, cu râsete, mâncare, țigări moca... Îmi spunea să fiu calmă deoarece "mă va ajuta să îmi fac acte" și mi-a zis că vorbise cu cineva pentru un loc de muncă. Să mă relaxez câteva zile și totul o să fie perfect. Recunosc, îmi plăcea noua mea viață, dar în același timp, nu voiam să fiu o povară pe capul ei așa că am luat dicționarul și am început să scriu bilețele pe care le lăsam peste tot. Am scris că îmi caut de muncă și am lăsat numărul ei de telefon. Mi se părea prea mult să îi cer bani de cartelă să pot să am și eu un număr de telefon. Zi de zi ieșeam pe stradă și lipeam fluturașe. Sinceră să fiu, habar n-am dacă a sunat careva deoarece telefonul ei suna oricum încontinuu.
 
Într-o seară a venit la mine și mi-a zis să mă îmbrac că mergem să îl cunosc pe șeful ei. Până atunci, totul fusese lapte și miere. Prietena mea lucra de noapte, iar eu stăteam singură. Ziua, când ea dormea, eu îmi căutam de muncă sau făceam curat prin apartament. Orice, să nu mă dea afară, să nu mă întorc în România.
 
Când am ajuns la șeful ei, am început să simt că se schimbă totul. Mi-a zis atunci că șeful e sârb, dar știe puțină română. Halleluya! Mă gândeam că așa pot să vorbesc ca lumea cu el, să îi explic că sunt o fată de treabă și vreau să muncesc. Cu germana mea nu făceam mare lucru. Știam doar: "Ein, Zwei, Polizei" și "Ja, bitte... danke schön". 
 
Prietena mea era îmbrăcată în sutien și pantaloni iar eu aveam o pereche de blugi și o bluzică de dantelă albastră, împrumutată de la ea. A zis că trebuie să dăm o tură cu mașina, să îmi arate orașul mai bine. Ea stătea în dreapta, șeful conducea și eu eram în spate. După vreo 30 de minute, am oprit într-un câmp. Am coborât la o țigară și mi-a zis să fiu calmă și să nu pun prea multe întrebări, să îi spun șefului că vreau să muncesc pentru că este băiat bun și mă ajută. El vorbea la telefon. Când a închis, s-a apropiat de noi, mi-a pus mâna pe umăr și mi-a zis să mă dezbrac pentru că "nu degeaba a dat 3000 de euro pe mine". M-am speriat și am început să plâng, implorându-l să mă lase, că eu nu sunt prostituată și nu pentru asta am venit aici. Mi-a futut două palme peste față și mi-a zis că "dacă mai urlu mă omoară", că "nu vrea să vină polizei, să îi fac probleme". Prietena mea intrase în mașină. El a venit mai aproape de mine, m-a tras de păr și mi-a ordonat să îl pup cât timp el își face laba și "să nu uit că el a dat 3000 de euro pe mine". Și-a dat drumul în palmă și a început să mă înjure în sârbește: "Curva, picko mater" Am urcat în mașină, ne-a dus acasă și când am ajuns în fața blocului, prietena mea mi-a zis să aștept că la ora 05.00 se întorc. 
 
Așa au și făcut. La 05.00 au intrat pe ușă. Prietena mea era toată un zâmbet și el era drogat. M-a prins de gât, m-a pus pe scaun și atunci mi-au explicat amândoi că dacă nu stau pe postul meu, am de dat 3000 de euro dacă vreau să trăiesc. Tremuram. Mi-am aprins o țigară și mi-au zis să mă uit pe geam. M-am uitat. Jos, în fața blocului, era un BMW. "Gionni" era în mașină. El urma să fie noul meu "iubit". Mi-au zis că Gionni are multe femei la produs și trebuie să îmi accept destinul, că "o să mă obișnuiesc".
 
Au trecut două zile și nu prea am putut dormi. Dimineața am vrut să beau o cafea și mi s-a spus că "asta costă, că trebuie să mă gândesc cum o să fac să le dau banii". Prietena mea vorbea la telefon, se făcea că nu aude. Am vrut să urlu, dar m-a pocnit "șeful" atât de tare că am simțit cum mi se mișcă maxilarul dacă mai scot un sunet. Apoi au urmat câteva săptămâni de calvar. Când sunam acasă, ascultau tot ce vorbeam pentru că ştiau că nu am părinţi (sunt decedați) şi erau curioşi să audă cu cine vorbesc. Mă gândeam să plec, dar îmi era frică.
 
Se drogau în casă, vindeau cocaină şi aveau fete la produs. Erau peşti în toată regula, cum dracului să plec? Mi-au oprit accessul la frigider şi duşul trebuia să îl fac repede, să nu le consum curentul și apa.
 
Prietena mea s-a răcit complet faţă de mine. Şeful o bătea din cauza mea, pentru că eu nu mă apucam de ”treabă” iar el pierdea bani. 
 
Într-o seară a venit "acasă" drogat , m-a scos forţat afară, m-a urcat în maşină şi m-a dus în câmp. Mi-a ţinut pistolul la coaste tot drumul și când am ajuns în câmp, a aruncat câteva prezervative pe mine şi mi-a spus: ”Dacă nu faci bani ştii ce păţeşti!" Am stat pe trotoar cu prezervativele în mână, plângeam și suspinam. M-a dus înapoi la apartament. Acolo a început prietena mea să zbiere la mine: ”Taci că te aud ăştia și belim amândouă pula! Nu îţi fie frică! Cu pizda faci bani! Fă, eşti proastă?”.
 
Primul meu client cred că m-a luat din milă. Am urcat la el în mașină cu lacrimi în ochi. Îmi era frică să îi spun adevărul deşi simțeam că el bănuia ce mi se întâmplă. Şi-a pus prezervativul, m-a sărutat, m-a pipăit... Îmi era sila de el și îmi era silă de mine. M-a futut, mi-a dat şerveţele să mă şterg şi mi-a spus că am fost ok. Când m-am dat jos din mașină, am vomitat. Gionni era în altă mașină, mă păzea, și când am terminat de vomitat, mi-a făcut semnul de "ok", eram "fată cuminte". 
În seara respectivă am făcut 1000 de euro de pe marginea trotoarului. I-am dat toţi banii lui şi râzând mi-a înapoiat jumătate din ei, a zis că îi merit, "să nu mai fiu proastă pentru că fac treabă bună și ei sunt prietenii mei".
 
Începusem să mă gândesc la sinucidere. Am încercat să beau detergent, dar nu am reușit. Somnifere puteam să iau doar pe rețetă... de unde dracu? Îmi era rușine de mine. Îmi era rușine că cineva, cândva, o să afle ce fac eu acum.
 
Zilele treceau și "treaba" mergea brici. Ei erau fericiţi, mă lăudau şi îmi aduceau cadouri. Mi-au dat chiar şi un "bonus", scutindu-mă de banii pe prezervative. Când aveau o zi mai bună îmi cumpărau până și chiloți noi.
 
 
Într-o seară, în timp ce eram la "servici" a apărut poliţia. Fusesem instruită să nu spun nimic. Ne-au băgat în dubă, ne-au dus la secție... amprente, poze, etc. Până dimineața am stat în arest, așteptând să ajungem la judecător să ne dea sentința. Eram în jur de 6 fete în camera de arest.
Dimineața a apărut un avocat care mi-a zis că a venit din partea lui Gionni. Am ajuns la judecător unde am primit interdicție pe Austria (așa era la vremea respectivă) și am fost trimisă într-un campus. Acolo am fost primită de cei de la Crucea Roșie, care aveau grijă și de alte femei. Am stat vreo 2 săptămâni în campus și apoi am fost trimisă iar la judecător pentru a primi bilet de avion ca să ajung în România. Am avut 3 zile la dispoziție să părăsesc Austria, altfel primeam interdicție 5 ani. Mi-au dat drumul, cu bilet cu tot. Nici până în ziua de azi nu înțeleg cum de nu m-au întrebat unde merg, unde dorm...știind că viața mea este în pericol.
 
L-a poartă m-a așteptat o femeie, care a spus că e verișoara mea din țară și a venit să mă ia. M-am urcat în mașină și am primit acte false. Îmi făcuseră pașaport lituanian și noul meu nume era "Olga".
 
Până "acasă" am făcut în jur de 2 ore. Am ocolit toate blocurile și tot orașul de multe ori până când m-au băgat într-o altă mașină și m-au lăsat în fața apartamentului, să nu cumva să vadă cineva, ceva.
După câteva ore am reînceput "munca" pentru că trebuia să le achit banii pe acte și avocat. Am ajuns pe strada noastră și l-am reîntâlnit pe unul din clienții mei. Un stomatolog la vreo 45 de ani, foarte aranjat și îngrijit, care dădea bani să facă dragoste, nu să fută. S-a bucurat enorm când m-a văzut, ma căutase cu disperare, din câte am înțeles de la "colegele" mele.
 
M-am urcat în mașina lui și am oprit într-o parcare unde i-am trimis sms lui Gionni (trebuia să îi scriem cât stăm cu fiecare client, ca să știe dacă e nevoie să vină peste noi). Mi-a zis că pot să stau cât vreau, dacă neamțul plătește bine. Asta a și făcut: A dat drumul la muzică, m-a rugat să nu mă dezbrac și a scos 1000 de euro din buzunar. M-a luat în brațe, m-a întrebat cine sunt și dacă vreau să mă ajute. Am stat de la ora 22.30 până la 4.00 cu el, în mașină. Mi-a cumpărat suc, ciocolată și țigari. Pentru mine era un gest frumos, nimeni nu făcea nimic pentru mine. Eram obișnuită să plătesc orice. Cum să îmi dea ceva fără să vrea măcar o muie? Am stat și am vorbit. Mi-a povestit viața lui. Era un tip singur. Am râs, am plâns... m-am simțit chiar bine în compania lui. Se uita la mine cu milă. M-a ținut de mână și mi-a spus că "el simte că asta nu e viața mea", că "el vrea să mă ajute și eu trebuie să accept, punct". Apoi, seară de seară, venea să mă vadă și de 3 ori pe săptămână mă ducea la un hotel unde mă spăla, îmi pupa mâinile și îmi spunea că o să mă salveze. Devenise liniștea mea și îl așteptam să vină în fiecare seară... măcar 5 minute. Se îndrăgostise de mine, dar eu nu simțeam nimic pentru el. În schimb, aveam nevoie să mă simt iubită, să mă simt protejată iar el exact asta îmi oferea.
 
Când i-am cerut voie lui Gionni să plec acasă în România, a trimis-o pe prietena mea după mine, să mă păzească, să fie sigur că nu dispar. Era ok, puteam pleca atunci... de Crăciun nu se prea fac bani, sunt toți cu familiile, acasă.
 
Ajunsă în țară, am continuat să vorbesc cu neamțul la telefon. Din prima zi au început să apară și pachetele sau banii la Western Union. Pe 5 ianuarie m-a sunat să îmi spună că este la aeroportul din București, că a vrut să îmi facă surpriză. S-a cazat la un hotel din capitală, știa că nu pot să îl prezint nimănui... îmi era rușine. Eu aveam 21 de ani, el avea mult mai mult. Pe seară ne-am întâlnit la un restaurant. M-a luat de mână și mi-a zis că sunt liberă. Că a plătit datoria mea la Gionni și pot să îmi refac viața. Încet, încet... m-am îndrăgostit de el și am început o relație. Suntem împreună de 8 ani.
 
 
..........
 
 
Vrei să scrii povestea ta? Trimite un mail cu #povesteamea la ralucajensen@mail.com
5 kommentarer